Wikipedia

Rezultatele căutării

LP radio România

joi, 15 februarie 2018

Himerele din pustiul iernii


Din pustiu iar bate vântul,
Gerul printre pietre crapă,
Gheața acoperă pământul,
Platoșă e... şi peste apă.
Peste ea și obolul iernii,
O căruță c-un biet cal
Se împotrivește vremii,
Trecând vadul către mal.

Sticla pârâie sub roate,
Căruțașul cruce își face;
Aplecat de vânt, din spate,
Șchifuit prin mii de ace.

Nu mai are mult săracul
Până râul îl va trece,
Dar se teme că la dracul...
Se va duce în apa rece!

Roatele prin praf de gheață,
Tânguiesc risipa serii,
Calul trage, stors de viață;
Badea poartă dorul verii...

După cruntă chinuială,
Omul nostru din căruță
Se lipește cu sfială,
Lângă draga lui mândruță...

Focul chinuie himere!
Viforul la geamuri bate;
Prin dulci clipe efemere
În căruță,  el se zbate...

Roatele-s înțepenite,
Calul îi căzut pe-o parte;
Prin troienile cernite,
Badea este dus, departe...

În pustiu au plecat vânturi,
Fulgii mari din cer valsează;
Mândra își croșetează fluturi
Printre griji... apoi, oftează!

Autor©Emilian Oniciuc
NOTA: Dacă ți-a plăcut acest text, poți să îl distribui unde dorești doar de pe: Eliteratorul, Lyrics et prosa, Confluențe literare, Poeții noștri, Rețeaua literară

vineri, 9 februarie 2018

Dimineață trecătoare


Dimineață trecătoare
Emilian Oniciuc

Dimineața dulce-vine
Când sfioasă-mi stai la piept...
Vrăjit sunt lângă tine,
Nu-ndrăznesc să te deștept.

Ești minunea de felină
Ce te-alinți pe lângă mine
Iar pălmuța ta cea fină,
Drag de brațul meu se ține.


Părul tău, mătasea serii,
Ușor, ușor, obrazu-mi alintă;
Cu respirații dulci îl perii
Tu, te-nfluturi sub velință...

Te acopăr cu săruturi,
Te îmbrac cu îmbrățișări;
Te aștern în așternuturi,
Tu la fel cu dor mă-așterni...

Dimineața dulce trece,
Cum Luceafărul a trecut;
În negura lui cea rece,
Stelele-i sunt așternut

Emilian Oniciuc

NOTA: Dacă ți-a plăcut acest text, poți să îl distribui unde dorești doar de pe: Lyrics et prosa

joi, 8 februarie 2018

Muza din Lună


Muza din Lună

Emilian Oniciuc






Noaptea coboară în chemările mierlelor, 
Undeva pe câmp un greiere cântă o serenadă...
O greierușă îi pică în nadă, 
Împiedicându-se într-un „do major”...

Soarele se răcorește înfierbântat într-un nor, 
Undeva pe cer dintr-o galaxie o stea evadează...
Doar foarte scurt luminează
Pierzându-se prin praf de stele-n zbor...

Luna caută Soarele dar el a uitat-o demult;
Poate îl va găsi pe partea cealaltă mai îndată...
Iar este o noapte ciudată
Cu beznă, cu stele argintii și gânduri tumult...

Mă gândesc la ea pierdut într-o constelație
Cred că sunt un lunatec care încă o mai visează...
Nu știu dacă mai conteazăDar o văd strălucind și acum cu grație...

Emilian Oniciuc

NOTĂ: NU COPIA! Dacă îți place, distribuie unde dorești doar de pe: Lyrics et prosa  Poeții noștri și Rețeaua literară
Vă mulțumesc!

miercuri, 7 februarie 2018

Mistere mondiale: 2057Emilian Oniciuc        Dacofobia legenda...

Mistere mondiale:

2057
Emilian Oniciuc


        Dacofobia legenda...
: 2057

 Emilian Oniciuc     

   Dacofobia legendarilor din legendele nescrise, alimentează mărețul sentiment de identitate națională... Sunt gândurile mele din viitor... Un viitor atât deu își merită trecutul... 

        Sunt în anul 2057, conectat la

joi, 7 decembrie 2017

Zamo' şi Luna

Zamo' şi Luna
Emilian Oniciuc

Ecoul transmite un urlet lupic,
Câinii din pustiuri se îngână şi ei...
Peste zăpada plaiului mioritic
Se-aşterne trufia trecuților zei...

Luna răscoală săgeți otravite
De argintul bolnav în idei...
Lumina molâie din înalturi slăvite
Se cufundă în troiene fără temei.

Acoperişul pe case stă să se scurgă,
Sub paşii duhurilor ce-nmoaie zăpada;
Îngenuncheată într-o platină rugă
Îşi aşează cu răceală albită, arcada...

Crăiasa Nopții pare bolnavă, nebună;
Se plimbă frumoasă, desculță şi goală...
Prin gheți nordice, rătăciri îşi adună
Alungând întunericul de smoală.

Deodată totul se opreşte, îngheață.
Prin reflexii spre oglinda tăcutului lac,
Palidă totuşi îşi priveşte măreață:
Frustrările milenare ce într-însa zac...

Sfios şi smerit un crivățel porneşte,
Şopotind-i uşor peste obrazul regal
Iar Luna tremurând se trezeşte
Spre Pământ lunecând din abis colosal!

Zamo' preschimbat lângă lac o aşteaptă
Precum o statuie tăcută, herculiană...
Mlădioasă şi misterioasă precum o şoaptă
Îl surprinde prin șerpuirea-i de liană...

În brațele sale puternice clădite din stâncă,
Tandru o culcă în aşternutul de zăpadă,
Apoi și el o surprinde:
Cu o mişcare precisă, lină şi adâncă
Ce îi poartă pe un val, uşor, într-o cascadă...

Aşternutul cel rece în aburi dispare,
Peste lacul din pădure ceața se lasă...
Închisoarea lui Zamo' aflată-i la Soare
Care prin zori îl vesteşte să vină acasă...


Ochii i se deschid printre lungile gene,
Cu părul ei de mătase se acoperă sfioasă,
Cuprinzându-şi genunchii, suspină alene
Iar Luna îşi revine din blonda frumoasă...

Un lup alb îşi tânguie dorurile deşarte
Tânjind singuratec încă o mie de ani...
Pe pământul mioritic se aud de departe
Legendele nescrise despre daci şi romani... !


07.12.2017

NOTĂ: Aceste versuri pot fi redistribuite doar de pe: lyricsetprosa.blogspot.com și poezie.ro

Citatul Zilei

Follow by Email