Wikipedia

Rezultatele căutării

LP radio România

miercuri, 30 decembrie 2015

Anul Nou (2016) E.O.

Anul Nou
Emilian Oniciuc



Jingle Bells, Jingle Bells ...
Îmi tot sun
ă în urechi.
Anul Nou cel frumuşel,
Lasă în urmă anul vechi
Cu clinchet de clopoțel...!

Jingle Bells, Jingle Bells ...
Lasă și bune și rele,
Pentru anul care vine,
Zilele să se mai spele
Să ne fie tot mai bine...!

Jingle Bells, Jingle Bells ...
Simt fior de clopoţel,
La răscrucea dintre ani...
(dragii mei, vă doresc),
Sănătate de oţel
Şi un sincer: La mulţi ani !
Emilian Oniciuc

joi, 3 decembrie 2015

SMS peste timp-refăcută- E.O. 2015

SMS peste timp...
Emilian Oniciuc
(refăcută-03.12.2015)

Clopoţeii vibrează
În noaptea efemeră,
Telefonul dansează
Ciudat pe noptieră...

Buimăcită şi mirată,
Văduva Vera tresare...
Se gândeşte înfiorată:
„Cine să fie, oare?"

Deschide telefonul
Luminat de un mesaj
Care îi alungă somnul
În fostul ei mariaj...

I-se înmărmurează faţa,
Pieptul i se lasă, i se ridică,
Respiră greu prin ceaţa
Creată de-a ei frică...

Cu mâna tremurândă
Și inimioara în cleşte,
În noaptea furibundă,
Mesajul îl citeşte:

„Nu mai ştiu de tine...
De mine n-ai uitat?
În paradis mi-e bine,
Dar sunt neîmpăcat...

Pe rând plecară toate
Din viaţa mea, şi-s eu,
În locuri minunate,
Iubit de Dumnezeu...

În ceas de veşnicie
Cu lacrimi te aştept,
Fruntea pe vecie
Să ţi-o alint la piept...

Ai petrecut bune şi rele
De când am apus
Să răsar prin stele,
Printre îngeri, Sus...

Acum a sosit timpul
Din nou să înfloreşti.
Dacă vrea şi ,,scumpul",
Poţi să te căsătoreşti...

(Mesajul îl citeşte...
„Fostul" e şarmant;
Vera se căieşte,
Privind la amant...)

Acum te las cu bine,
Fii fericită pe Pământ
Cum ai fost cu mine
În legământul sfânt...”

O lacrimă salină
Îi curge spre guriţă,
Lăsând o rouă lină
Pe chip de garofiţă...

Nu l-a uitat pe Mișu,
Dar firea-i de felină,
O arde-n ascunzișu`
Ce-o face-acum blajină...

Și este atât de bună
În văduvia-i fină,
O șoaptă, într-o rună,
Rămasă în lumină…


Capul și-l lasă dulce
Spre mai tânărul iubit…
Mesajul pe o cruce,
Deja l-a răstihnit…


Emilian Oniciuc-Refăcută și corectată (2015)
Foto prelucrare: Emilian Oniciuc- (imaginea principală preluată de pe internet)

luni, 30 noiembrie 2015

Poezii pentru ROMÂNIA (2015)

1 Decembrie- ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

    Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
                                                                                              sursa:
Wikipedia


   Indiferent de orice fel de polemici, România are o zi națională care trebuie respectată și cinstită cum se cuvine. Până la urmă important este că suntem bine definiți ca și români, ca și europeni, acei europeni care au fost străjerii Europei încă dinainte de Stefan Cel Mare...
   Nu este vina noastră pentru că ne-am născut la răscrucea istoriei, la răscrucea vânturilor migratoare care de cele mai multe ori au încercat să cucerească teritorii pentru a-și defini în cele din urmă propria identitate națională...Noi am fost aici dintotdeauna iar unii dintre noi se află încă de dincolo de granițele statorniciei neamului nostru...!
                                                                                   Emilian Oniciuc-30.11.2015

Scrisoare către Țară

Romeo Tarhon

Scrisoarea mea de azi e-un gând
De dor care mă doare,
Cum îmi e dor și drag oricând…
O vei deschide, oare?

Scrisoarea mea te va găsi
Nepăsătoare, poate,
Sau poate te va plictisi
Cu literele-i toate…

Scrisoarea mea te va afla
Cu altul ce mai bun e...?!
Vei tresări, vei răsufla
Și te va indispune…?

Scrisoarea mea e-un gust salin
De lacrimă timidă,
Tristă pecete pe destin,
Durere grea, perfidă…

Scrisoarea mea, gest demodat,
Vrând să-mi exprim a
Tristeții stare ce mi-ai dat:
E ultima și prima…!

Scrisoarea mea în plic deschis,
Cum inima îmi este,
Nu va conține prea mult scris
Și nici vreo mare veste…

Scrisoarea mea cu scris urât
De mână, cu sfială,
E-un simplu ”Te iubesc” și-atât…
Pe-o coală albă, goală…

Scrisoarea mea e un cleștar
De lacrimă amară,
Și-s fericit să-ți scriu măcar
Cât sufăr, scumpă Țară!
(Romeo Tarhon)

De ziua ta

Tatiana Dragota

Cum te-aş cânta în versuri astăzi, Ţară!
Şi cum m-aş prinde-n joc cu bucurie.
de-ar răsuna o horă la vioară
şi nu o doină-amară, Românie!

Ţi-aş lăuda câmpiile mănoase
şi codrii seculari de brazi şi fagi
şi marea cea cu valuri zgomotoase
şi munţii care-mi sunt atât de dragi!

Ţi-am cercetat povestea cu migală
şi de mândrie m-au trecut fiori -
de hoardele ce-au dat în timp năvală
te-au apărat atâţia domnitori!

N-au îndurat să fii îngenuncheată
şi s-au jertfit cu toţii, mici şi mari
să fii pe zi ce trece mai bogată,
nu ca să-ncapi pe mână de tâlhari!

Tu, Cosânzeană mândră şi vestită,
care-ai născut atâţia pui de lei,
de feţii tăi frumoşi azi părăsită
mai eşti cutreierată doar de zmei

ce-ţi taie părul verde de pădure,
te vând pe îndelete, trunchi cu trunchi,
nu văd cât sânge curge din secure
şi nu-ţi aud oftatul din rărunchi!

Mă iartă că nu cânt de bucurie,
nu pot, mă doare sufletul de om!
De ziua ta, iubită Românie,
eu voi alege să sădesc un pom,

îl voi veghea cu sârg, să crească mare,
ferit de foc, de hoţi şi de călăi,
să-ţi fie pază demnă la hotare
şi umbră pentru toţi românii tăi,

să-adune-n ramuri Soarele şi Luna,
precum stejarul sfânt, odinioară,
şi-n jurul lui să învârtim o horă
în cinstea ta, măreaţă, dragă Ţară!
(Tatiana Dragotă)

Ascultă țara mea!

Gabriela Zidaru

Ascultă țara mea, ce lacrimi și suspine,
Îți bântuie poporul, alăturea de foc.
În vara ce-a trecut ,și-n toamna care vine,
Și aduse pe aripi de vânt ,din loc, în loc!

Astăzi în fărdelegi e prins tot eșicherul,
Și nu mai e credință în Șfântul Cel de Sus.
S-a mâniat pe noi acuma chiar și cerul,
Că am uitat de ce a fost răstignit Isus.

Soldații tăi luptând pe groaznice ruine,
Ei pier viteji pe câmpuri, de moarte secerați.
Dar pentru cine mor, în țările străine,
Cu doina ta pe buze, de mine sfârtecați?

Ascultă țara mea cum plâng ,și te ridică,
Oprește mișelia ce te-aruncat în foc!
Ridică-ți fruntea-n zări, tăriile despică,
Ș-oprește martiriul poporului în loc!

Vitejii tăi moșneni și răzeși și dorobanți,
Cu sânge au apărat a tale fruntarii.
Păstrat-au Tisa, Nistrul și mândrii tăi Carpați,
N-au lăsat să intre în glia ta barbarii!

La Putna în mormânt și Ștefan se-nspăimântă,
De mișelia cu care aleșii te-au vândut.
Chiar Mihai Viteazu, cu barda lui cea sfântă,
E îngrozit de faima alesului corupt.

Și din Albac răsună al cântului amar,
Căci fii tăi sunt prigoniți pe al lor pământ.
Iar Avram Iancu, batjocorit e de maghiar,
Și nu-i lăsat în tihnă, nici în al său mormânt.

Ascultă țara mea la Prut cum ne plâng frații,
Căci de la sânul tău, cu forța au fost ei smulși.
I-au chinuit și împușcat toți blestemații,
Dar și-au păstrat credința și limba printre ruși.

Sunt fii celor din Soroca și din Hotin,
Ce-au dat tribut de sânge, pe tine apărând.
Ei ți-au păstrat iubire, acolo, la străin ,
Din datina străbună, acuma renăscând.


Îţi plânge Nistru și cere Tisa lâgă el,
Ca împreună cu Dunărea  albastră,
Să te-nconjoare țară, cu brâul de oțel,
Ce-i tricolorul nostru, este mândria noastră.

(Gabriela Zidaru)


VINO PRIETENE...!

Ileana Cornelia Neaga


Vino prietene în țara
Unde dorul s-a născut
N-aștepta să treacă iarna
Vino, eu te-aștept de mult!

Vino să-ți arat Carpații
Te-aștept cu pâine și sare
Să-mi cunoști mama și frații
Și inima noastră... mare!

Să vezi țara mea frumoasă
Cu apele cristaline
Să simți ce înseamna „acasă”
Că tu nici nu știi, străine!

S-auzi cântul ciocârliei
De pe plaiul Mioriței
S-asculți doinele Mariei
Și legendele Dochiței!
Și să-nveți ce-i omenia
Ori la bine ori la greu...
Să cunoști ce-i veșnicia
Că, zău, de-ți va părea rău!

(Ileana Cornelia Neaga)

LA MULȚI ANI, ROMÂNIE!

Luchy Lucia

E ziua ta
mamă frumoasă,
copiii tăi ce sunt acasă
sau sunt plecați în depărtare,
azi,din toată inima vor
ca să-ți facă o urare!
Să fii mereu neîntinată,
să nu te lași de cei lacomi
vândută și de străini încălecată,
să-ți ții mănoasa bogăție
pentru toți cei ce sunt
născuți pe-această glie
și să-i aduci pe toți acasă
căci ești bogată, ești mănoasă,
să umpli satele pustii
cu cei plecați în pribegii,
și să dăm iar mână cu mâna,
să reîntregim patria străbună,
căci suntem toți frați și surori
ai acestui brav popor!
La mulți ani iubită mamă,
frumoasă ca o primăvară,
noi te iubim și te cinstim!
Azi un genunche aplecăm
și-n fața ta ne închinăm,
din inimă, cu mic cu mare îți urăm
LA MULȚI ANI țară străbună!
LA MULȚI ANI patrie mumă!
LA MULȚI ANI voi români dragi
voi sunteți dacii din Carpați,
și dragostea de țară ,mereu
în inimi să o purtați!
Să facem azi hora cea mare
pentru marea sărbătoare,
și-n anii care vor urma
hotarele se le întregim
cu cei de peste Prut
să ne unim și împreună
ca frații să trăim!
TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE,
iar tu române să fii fericit,
iubește-ți țara-n care
te-ai născut, ai trăit, te-a ocrotit!
(Luchy Lucia)


Mesaj pentru Ţara mea

Maria Călinescu

Ţară dragă, mult ne-ai dat
Seva ta, al tău aluat,
Ne-ai dat nume şi mândrie,
Ne-ai dat totul, Românie!

Ne-ai dat frumuseţi divine,
Ne-ai dat haina de pe tine,
Ne-ai dat simţire şi dor,
Ne-ai dat rangul de POPOR!

Braţe lungi tu ai întins
Şi la piaptu-ţi ne-ai cuprins,
Şi-ai păstrat filă cu filă,
Cu istorii fără milă.

Mereu lăcrimezi cu sânge,
Când urgia te atinge,
Râzi, te bucuri, simţi, trăieşti,
Cu mândrie-n zări priveşti,

Când valorile cu nume,
Numele ţi-l poartă-n lume.
Dar, amarnic te-ntristezi,
Îi rechemi la sân, visezi,

Să nu-i pierzi pentru vecie,
Sunt comori din Românie,
Ţi-i doreşti întorşi acasă,
Le eşti mama lor, frumoasă!

Dar, cum mărul cel frumos
Prin ‘năuntru-i găunos,
Şi tu, chiar, de eşti frumoasă,
De viermi lacomi ne eşti roasă.

Îţi ştirbesc din frumuseţe,
N-au habar de drept, blandeţe,
Rod bucată cu bucată,
Nu se satură, odată.

Îşi fac lege pentru ei,
Şi se cred pe veci,chiar, zei.
Uită că, veni-va clipa,
Când li se va frâge-aripa.

Şi rămaşi goliţi la trup,
Ajung toţi, sigur, la ‘’zdup’’.
Geaba-şi strigă-mbolnăvirea,
Nu mai primesc abolirea

Faptelor de lacomie.
Cum te-au vândut, Romanie?
La metru sau la bucată,
Te-au lăsat de toţi furată!

Dar, tu ştii iubită ţară,
Orice faptă, de-i amară,
Va primi cândva un preţ
În durere şi dispreţ.

Încă eşti dreaptă ca bradul,
Speri cumva să-ţi treacă pragul
Fat Frumos sau Ţepeş doamne,
Răul tot să îl răstoarne

În hăul negru şi adânc,
Să-nfloreşti, iar, ca un prunc!
Mii de mâini să te cuprindă,
Focul iadului s-aprindă,

Cei curaţi te-or apăra,
În lanţ cu suflet te-or păstra!
Pe cei răi i-o arde-n foc,
De tine şi-au bătut joc!

Doar, aşa vei fi din nou,
Floare albă, un erou,
Sau o mamă iubitoare,
Veşnică, înfloritoare!

Lăcrima-vei din iubire,
Bucurie, biruire
La re’ntregirea României

Într-o odă, a bucuriei!
(Maria Călinescu)


De ziua Ta...

Emilian Oniciuc

Eu nu iubesc un simplu nume,
Iubesc acest străbun pământ!
Și orișiunde-aş fi în lume,
Pământul meu rămâne sfânt!

De ziua Ta, pământ străbun,
Te venerez prin slovă pură,
Eu sunt o creangă de gorun
Ce vrea să crească fără ură...

De ziua Ta, țară de dor,
A celor ce-au plecat de-acasă,
În gând le ești nemuritor
Și ai rămas a lor mireasă...

Pentru români eşti țara dulce,
Ești locul unde ochii le-au mijit...
Oriunde paşii ne vor duce,
Te vom privi spre răsărit!

Un răsărit cu jertfa-n sânge;
Eroii azi în noi îi reîntrupi,
Nici-un dușman nu ne va-nvinge,
Căci suntem pui de daci și lupi...

Eu nu iubesc un simplu nume...
Iubesc această sfântă țară!
Și orișiunde-aş fi în lume
De-al țării dor o să mă doară...!

(Emilian Oniciuc) 

vineri, 20 noiembrie 2015

Spirit renăscut-E.L. 2014

Spirit renăscut
Emilian Lican

Treziți-vă, Lupi și Lupoaice,
Lăsa-ți mantiile de crai,
Rochițele de zâne arăboaice,
Suiți-vă pe înaripații lirici cai...!

Nu suntem în „O mie și una de nopți”,
Suntem pe al Lupilor sfânt tărâm
Privit cu lăcomie de huni și vizigoți
Ce n-au găsit aici lin caldarâm.

Chiar nu ne-au păcălit pe toți
Prin al mirajului albastru cu steluțe...
Ne umilesc, ne fac în față hoți,
Dar noi suntem licani, nu bunicuțe...!

Treziți-vă, Lupi și Lupoaice,
Smulgeți penele din vulturi,
Faceți din ele penițele-pușcoace
Și înmuiați-le în liricile rânduri...!

Nu suntem aici întâmplător,
Avem al dacilor măreț trecut,
Iar dacă vrem un falnic viitor,
Să fim ,,steluța", alpha de-nceput!

Nu ne lăsăm înșelați iar de vulpi,
Ca în povestea cu ursul carpatin...
Suntem ai Dacilor urmași și suntem lupi,
Un mândru neam cu demn destin!

Emilian Lican-„Șoaptele destinului”

EDITURA NAȚIUNEA & Andrei Păunescuvă invită la GAUDEAMUS2015Duminică 22 Nov. orele 12.00, la CEAINĂRIA BERNSCHUTZ


EDITURA NAȚIUNEA & Andrei Păunescuvă invită la GAUDEAMUS2015Duminică 22 Nov. orele 12.00, la CEAINĂRIA BERNSCHUTZ -...
Posted by Ziarul NAȚIUNEA - continuitate pentru Neam și Țară on 20 Noiembrie 2015

Înșelătoarea Amasana-E.L. 2015

Înşelătoarea Amasana
Emilian Lican

Meditația aduce linişte...
Totuşi nu medita prea mult
Ai putea să rămâi în Amasana...
Dacă vei coborî de acolo
şi sper s-o faci
Poate vei ajunge la mine;
Sper să ajungi la timp...
Timpul se scurge încet, încet...
Aş vrea să te aştept
dar mă topesc în timp
iar pe Pământ sunt trecător...
Coboară te rog din sfere meditative...!
Acolo nu este nimic orgasmic
Doar linişte sufletească...
Pe Pământ frumosul durează puțin
dar oricum este mai mult
decât liniştea meditației karmice...
Hello, draga mea!Ți-ai revenit?
Dacă este totul bine te rog caută-mă...!
Vreau să începem o nouă călătorie
Până nu ne irosim în timp...
Ziua ta poate deveni ziua noastră,
O zi spre atâtea nopți albastre...
Nopți înstelate cu dum-dum...!
La mulți ani, cafeluțo!
,,La mulți ani!"

Emilian Lican-19.11.2015

miercuri, 18 noiembrie 2015

Dintr-o lacrimă...-E.L. 2015

Dintr-o lacrimă...
Emilian Lican

Dintr-o lacrimă,
urmată de alte lacrimi,
a început să curgă
un pârâiaş secret,
ascuns adânc în sufletul tău...
În el se oglindea curcubeul
Sau poate erau urme de fard...
Nu am ştiut că ai lăcrimat...
Oricum chiar dacă mai iubit
acum nu mă iubeşti!
Nu mai plânge ...!
Lacrimile tale ajung în ocean
şi nu voi ști care mărgăritar
din mărgăritarele ochilor tăi
va fi în valul înspumat al vieții...
Sunt numeroase valuri,
numai bune pentru surfing...
Ce mai aştepți?
Uite valul potrivit...!
Pune placa pe el!
Este păcat să-l laşi să treacă...
Este valul venit din izvorul
dorurilor tale...
Dacă te temi de valuri,
corabia va pierde vântul potrivit
spre țărmul fericirii...
Riscă...! Ce ai de pierdut?
Poate preferi să te îneci
în propriile valuri...?



Emilian Lican-16.11.2015

duminică, 15 noiembrie 2015

Cafea cu dum-dum...E.L. 2015

Cafea cu dum-dum...
Emilian Lican

Plutește dorul
În ceașca cu cafea...
O fac pe-a ghicitorul,
Ghicindu-mi dragostea...

Hopa...un „L” înspumat
Se dă după linguriță,
Frumos parfumat
De dorință...

Plutește dorința,
O sorb prin parfum
Și-mi răscolește ființa;
Inima-mi face:dum-dum...!

Ușor Inimă!Este doar o cafea,
Fir-ai să fii tu de glumeață...!
Iar faci dum în viața mea
De dimineață...!

Emilian Lican-11.11.2015
Foto:prelucrare din sursă internet-E.L. 2015


joi, 12 noiembrie 2015

Lectura iubirii-E.L. 2015

Lectura iubirii
Emilian Lican

Citește-mi sufletul iubito,
Încearcă să întorci paginile ușor
Cum ai răscoli dorul după dor...
Hei...!Este o filă fragilă, zăpăcito
Am spus ușor...n-o rupe puișor...

Vezi, eu ți-am deschis cartea,
Dar tu frumoasa mea zână
Ești atât de lacomă, atât de hapsână...
Te grăbești să citești în ea doar partea
Unde îmi vei deveni o bună stăpână...

Of...! Printre atâtea diademe,
Poate te-am cunoscut prea târziu?
Te-am cunoscut prea devreme...?
Răspunsul prin stele va fi prin poeme,
Sau poate prin praful lor...nu știu...

Prin praf de stele...ce nasc un fior,
Fior scris cu cerneala Lunii
De care au parte doar „nebunii”
Ce-au strâns în suflet prea mult dor,
Cum am strâns noi sau au strâns unii...

Nebunii sau poate bunii unei toamne reci,
Cu suflete pe drumuri rătăcite,
Ce își doresc să fie doar găsite
Prin anotimpurile nedeslușitelor poteci,
Doar suflete ce se doresc iubite...

Să ne citim sufletele iubito,
Să ne întoarcem paginile ușor, ușor,
Cum am răscoli atâtea doruri după dor...
Cu grijă draga mea, cu grijă Afrodito...
Să nu ne rupem...puișor...


Emilian Lican-06.11.2015
Foto prelucrare internet:E.L.-2015

duminică, 8 noiembrie 2015

Mai bine spune-mi:...„ciao”-E.L. 2015

Mai bine spune-mi: „ ciao”
Emilian Lican

Când va fi momentul,
Te rog să nu-mi spui adio,
Despărțirea este grea și dureroasă,
Iubirea să ne fie în amintire frumoasă,
Mai bine spune-mi ciao...!

Într-o zi,
Mai bine spune-mi ciao...
Și să ne prefacem că te întorci acasă,
Că biletul despărțirii, nu este pe masă;
Te rog să nu-mi spui adio...!

Poate
Mai bine spune-mi ciao...
Prefă-te că ești doar puțin capricioasă,
În dimineața asta de toamnă răcoroasă,
De ce să-mi spui adio...?

Mai bine,
Spune-mi:„ la revedere”, sau „pa”...
Minte-mă, deși poate nu ești mincinoasă,
Amăgește-mă chiar dacă ești furioasă,
Chiar dacă nu vei mai fi a mea...!

Să ne spunem:„ciao, ciao...!”

Emilian Lican-25.10.2015

sâmbătă, 31 octombrie 2015

Moartea nu are pereche-E.L.( 2015)

Moartea nu are pereche...
Emilian Lican

Moartea este femeia care te violează...
Nu te întreabă dacă o dorești,
Atunci când nechemată, te vizitează,
Te îmbrățișează, chiar dacă nu o iubești...

Moartea este femeia fatal de frumoasă
Cu tenul alb și ochii albaștri,
Pe umerii firavi și goi poartă o coasă
Pe care strălucesc argintați mii de  aștri...

Moartea este o femeie cu părul negru
Care curge mătăsos  spre șolduri...
Sânii „ 90”,abdomenul „60”plat și integru,
Călcătura o poartă parcă pe bolduri...

Moartea a fost și va rămâne virgină,
Nu va deveni niciodată mamă...
Peste tărâmul pustiu este regină,
Fără un rege alături, fără idilă... doar dramă...

Of Moarte, urâtă ești pe cât de frumoasă!
Ești simplă, rece, necapricioasă
Când aduci tristețe dar și o liniște misterioasă,
Prin paradoxala alinare pornită din coasă...

Emilian Lican- 15.09.2015
Foto:internet

joi, 29 octombrie 2015

Sexy Morgana-E.L.(2015)

Sexy Morgana
Emilian Lican

Ești un gând, o strălucire,
Din femeia care ai fost
Sau un vis, o  nălucire?
Ce-am urmat fără de rost...

Ești otrava de femeie,
Ce te cântă drag petunii,
Când deschisă orhideie
                                     La picioare-ți cad nebunii...

Tocuri lungi, fustița scurtă,
Maioul mulat pe sâni,
Lănțicul zornăind pe burtă,
Brățări din plastic pe mâini...

Părul lung și zulufatic
Rebel ți se zbate-n vânt,
Auriu, ușor tomnatic,
Cum e toamna pe Pământ...

Într-un gând, o strălucire,
Din dulceața ta, femeie
Mă sufoc cu a ta iubire,
Revărsată în curcubeie...

Emilian Lican-01.09.2015
Fotografiile sunt preluate de pe internet

miercuri, 28 octombrie 2015

Inimă perfidă

Cum aș putea din pieptu-mi să te smulg,
Tu inimă perfidă, ce mă trădezi adeseori,
Mă faci mereu cu lacrimi amare să plâng,
Viața nu pot s-o mai văd în culori.

De cine nu trebuie, te îndrăgostești,
Nu știi să faci alegeri potrivite,
Îți provoci răni adânci când iubești,
Dar niciodată nu te înveți minte.

Hai, lasă pauză între iubiri și simte
Adevărata dragoste ce nu rănește,
Dar de pe calea ta nu te abate,
Căci a iubi e normal...e omenește.

Te blestem să simți numai iubire,
Nicicând să nu te mai lași rănită,
Să cunoști numai cuvântul fericire,
Să aflu și eu, cum e să fiu fericită.

Fă-mă să simt iubirea adevărată,
Te rog inimă, ascultă ce-ți cer,
Nu mai trăda o iubire curată,
Căci altfel, odată cu tine-o să pier.

Magda Ignat
28.10.2015

Frumoasa de la malul mării-E.L(.2015)

Frumoasa de la malul mării                                         
Emilian Lican-12.10.2015

Gânduri fugare prin fulgii de nea,
Topiți în flãcãrile lemnului din fag,
Călătoresc pe valuri precum Enea
Rătăcind pe neștiute ape, în larg...

Visele-mi prin valuri se-nspumã,
Luminate de stele, în valuri se sparg...
Parfumul mării mă ajunge din urmă,
Umflând vela iubirii pe falnic catarg...

Dar șemineul de lemne trosnește,
Trezește vise, tu ești foarte departe...
Flacăra fagului uscat, parcă rostește:
-Nu te încălzii cu speranțe deșarte...

Prin flăcări, umbre triste mișcă pereții,
Amfora cu vin va rămâne neatinsă...
Poate prin valurile agitate ale vieții,
Cu ea vom înteții o iubire reaprinsă...

Privesc albastrul din nemărginirea zării,
Ascult prin iarna venită prea devreme
În care o Frumoasă de la malul mării,
Dintr-un nor mă face să îi scriu poeme...

Emilian Lican-12.10.2015
(Imaginea este preluată de pe internet)

marți, 27 octombrie 2015

Întreabă-ți sufletul-Emilian Lican

Întreabă-ți sufletul
Emilian Lican-18.10.2015

Acum,

Frumoaso, întreabă-ți sufletul
Dacă a găsit iubirea...
Întreabă-ți sufletul: găsit-a fericirea?
Întreabă-ți sufletul...

Și

Iubito, întreabă-ți inima blajină,
Când se zbate,
Sub sânul stâng în miez de noapte:
Din ce pricină ?

Clipele,

Spune-mi, vreau doar să știu...
Pentru că, poate
O clipă dintre  toate
Va fi regăsită într-un târziu...

Totuși,

Te caut prin timpul pierdut
Dar rămâi pierdută,
Prin gări ce toamna ascultă,
Un tren ce-a trecut...

Rătăcesc și...

Aș vrea să fiu purtat prin vânt,
Doar o clipă...
Dar clipa este-a vântului aripă,
Refrenul unui cânt...

Aș vrea,

Aș vrea să plec pe strada ta,
Dar strada e pustie...
Nu ești acolo, toamna știe,
Mi-a spus chiar ea...

Aș vrea să știu unde ești...!


Emilian Lican-18.10.2015

Rimele frunzelor-Emilian Lican

Rimele frunzelor
Emilian Lican-27.10.2015(data reală nu cea stelară...)

Astăzi m-am uitat la nuc
Nu mai are frunze...
Și din suflet tot se duc,
Tot mai multe muze...

Sufletu-i ca lumânarea,
Spre ziuă își topește  ceara...
Îl cuprinde iar mirarea,
                                        Când se reaprinde seara...


Unora le pleacă muza,
Nu știu ce-au făcut cu ea...
Le-a plecat cum pleacă frunza,
La nucul din fața mea...

Pur și simplu violează,
Muza lor și-a altora...
Muze triste ce oftează,
Plângându-și batjocura...

Unii plagiază îngeri,
Alții demoni plagiază...
De-i citești începi să suferi,
Sufletu-ți însângerează...

După a scrierilor razii,
Copiatorii se  arată...
Sunt mai răi ca paparazii,
Straiul altora îl poartă...

Se bat cu pumnul în piept,
Sau peste sânii generoși...
Au inventat noul concept,
Radiind de „meritoși”...

Hai mai dăvă-n puii mei,
De pui fără imaginație...
Plagiatori de suflete și de idei,
Pe a Facebook-ului plantație...

Sincer  chiar m-am săturat,
Mai bine mă uit la nuc...
Decât să fiu supărat,
Pe frunzele acestui Facebook...

Emilian Lican-27.10.2015 (data reală nu cea stelară...)

miercuri, 21 octombrie 2015



Suflet cernit

Mi-e toamnă bacoviană în suflet,
cerne o ploaie de doruri mărunte,
la teatrul vieții mi-am luat bilet,
să uit de gândul negativ de sub frunte...

Ploaia urâtă îmi udă părul bălai,
o las să își facă plăcerea,
ea mă are, tu nu mă mai ai,
mi-e tot mai acută durerea...

Aștept soarele ca pe-o minune
să dea căldură sufletului meu
care îmi este făcut fărâme,
să pot să fiu din nou EU...

Magda Ignat
21.10.2015

luni, 19 octombrie 2015

Autumnală

Magda Ignat

Un trandafir uitat pe o băncuță,
Un pat de frunze veștede-n cărare...
Frumoasa toamnă e desculță
Și te îndeamnă la visare.

Visez, plimbându-mă pe frunze ruginite,
La tot ce-a fost și nu va mai veni.
În pomi mai stau câteva frunze răstignite,
Au fost odată verzi, acuma-s arămii.

Cu gândul am rămas în vară
La tot ce-a fost frumos și a trecut,
La o plimbare lungă-n fapt se seară,
La păsările ce am stat să le ascult.

S-au dus și berzele și păsările călătoare,
Și va mai trec-o iarnă pân-or reveni.
Pleacă și soarele încet la hibernare,
Pământul foarte rar îl va mai încălzi.

 Magda Ignat
Te-aștept

Magda Ignat

Te-aștept să vii al meu Luceafăr
Ce între stele strălucești.
Ești dragul meu și al meu licăr
Te-aștept, de mine să te-ndrăgostești.

Te-aștept să vii în fiecare seară,
Căci dac-aș ști că nu ai să mai vii,
Tristă voi fi și inima-mi amară
Și clipele-mi vor fi pustii.

Te-aștept și te voi aștepta mereu,
Singurătatea-n seară e-o povară,
Să fii cu mine când mi-e greu,
Dorul să nu mă mai doară.

E-un timp etern ce vrea a ne desparte
Eternul între noi vrea loc a-și face,
Visez că ești aici, dar ești departe...
Știu, sunt gânduri care nu-mi dau pace.

Mă doare liniștea în astă seară
La mine te aștept cu drag să vii,
Vino, zâmbetul să-l regăsesc, iară
Tristețea să se ducă pe pustii...!

Magda Ignat

„Șoapte”- autor: Magda Ignat


Șoapte
Magda Ignat

Sunt mii de gânduri care nu-mi dau pace,
Vreau să le închid în mine, ca într-o carapace.
N-o să le-nchid, le las să zboare-n vânt,
Doar gânduri bune să mă cuprindă blând.

Un gând neliniștit, rebel se vrea întemnițat,
Se-toarce-n mintea mea, dar...l-am eliberat.
Încolăcit pe alte gânduri, războinic frânt se zbate,
                                 Să strige nu-i dau voie, vorbește doar în șoapte.

Adie vântul doar și-o șoaptă prind din zbor,
E dulce șoaptă de iubire, o șoaptă de amor.
Ochii-mi lucesc de bucurie, ușor inima îmi bate,
Eliberez gânduri frumoase ce zboară mai departe.

Rătăcitoare-s gândurile-n toamna arămită,
De-o fericire rară, mă simt ca răstignită.
Ca o salbă de mărgele bătută-n diamante,
Îmi stălucesc în minte, gânduri-nestemate.

Magda Ignat

joi, 24 septembrie 2015

Volumul „Echinocțiu fragil”-autor Ion Țoanță

   
Volumul „Echinocțiu fragil”-autor Ion Țoanță

   O carte de poezie foarte frumoasă care te încântă prin frumusețea metaforelor iar confortul psihologic din timpul lecturării te determină să nu o lași prea repede de o parte...
   Așa cum se vede și din interesanta imagine a coperții, totul pare fragil într-un echinocțiu al anotimpurilor trecute, prezente sau viitoare, filtrate de sufletele minunate ale celor dătătoare de viață precum:„Eva”-prima femeie de pe Pământ dar și prima din această carte:„Echinocțiu fragil”, ce a simțit apăsarea tiparului(E.L), la EDITURA SINGUR în anul 2015...„și Dumnezeu a creat femeia”, în continuare prin titluri de versuri pe care le regăsim în creația poetului Ion Țoanță cum ar fi:„Ana”, Adela”, „Mirela” și lista continuă în ordinea alfabetică într-o minunată inspirație poetică până la „Viviana” care face trecerea propriu zisă spre adevărata esență filosofică a cărții care a și dat titlul foarte inspirat:„Echinocțiu fragil”!
   Fiecare poezie îți aduce un surprinzător final care personal mi-a adus zâmbetul în suflet  și sențimentul prețuirii cărții ce-o țineam în mână...
   Probabil luna preferată a poetului Ion Țoanță este aprilie, luna renașterii spre viață, spre o nouă și efemeră dragoste sau poate spre eterna nouă dragoste, de ce nu până la:„Cruciada îngerilor” care este și partea a treia, a acestei minunate cărți.
   Sunt Emilian Lican și închei scurta mea descriere cu promisiunea autorului spre un:

...final cu revedere

Autor: Ion Țoanță

...ți-am călăuzit frenetic pașii,
iubite cetitoriu de poeme,
ți-am arătat, ca-n magic poker, așii,      
te-am nobilat cu rare diademe,

regina nopții fuse gazda noastră,
sălășuind prin tainice conclave,
muza,dulcea pasăre măiastră,
                                                      a pus parfum în strofele suave,

iar de-ai lăcrimat măcar o clipă,
cu roua dulce dintr-o galben roză,
rămâi cu versul ce, magic, te-nfiripă
rămân cu Muza, ca-ntr-o vetustă poză!

și de m-aștepți, voi făptui o nouă carte,
cât e iubire, litera și versul nu au moarte...

Ion Țoanță-„Echinocțiu fragil”-Editura Singur, 2015

sâmbătă, 12 septembrie 2015

„Secunda îngerilor de foc”- Emilian Lican

 
   Am fost plăcut surprins să mă regăsesc cu poezia:„Secunda îngerilor de foc”, cu prilejul zilei de: 13 Septembrie-„Ziua Pompierilor din România”,  în revista:„POMPIERII BUCOVINA-SUCEAVA”, alături de scriitorul Romeo Tarhon cel care mi-a prefațat volumul personal de versuri:„Șoaptele destinului”.Aceste șoapte de versuri, șoapte de destin au cunoscut apăsarea tiparului prin EDITURA NAȚIUNEA, București 2014, onorat a fi parte din colecția „DOR DE POEZIE”.
   Mulțumesc, colectivului de redacție al revistei:POMPIERII BUCOVINA-SUCEAVA” pentru paginile ce mi-au fost atribuite și pe care le dedic tuturor pompierilor din România cu ocazia sărbătoririi nobilei arme... ! 
   La mulți ani, dragi colegi!

Secunda îngerilor de foc
Emilian Lican

Alarma mă scoate pe loc din sărite,
E-o junglă sonoră ca-n răget de lei...
Picioare de plumb, pupilele mărite,
Inima sare ca arsă de foc și scântei...

Apoi, totul pare-a reveni la normal,
Girofarul învârte umbre pe drum,
Motorul turbează ambalat infernal,
La foc să ajungem, nu la scrum...

Ne țipă în sânge adrenalina,
Spre alt grav necaz - nu-i unul la fel -
Ne duce cu mare viteză mașina,
Cu toți încordați spre nobilul țel...

Avem o singură mare dorință:
Să stingem secunda în loc,
Vieți să salvăm din suferință,
Din gheara demonilor de foc...

De-ar fi să ajungem secunda din urmă,
Să fim cu-o secundă înaintea ei...
Cauciucurile asfaltul îl scurmă,
Arcurile țipă la cât suntem de grei...

Demonice flăcări spre Lună urcând,
Crepusculul Iadului ce fața-și se-arată,
Nerăbdarea și nervii la maxim se-ntind,
Acțiunea, sigur, va fi de durată...

Șerpii cu apă în noroaie mustind,
Vopseaua clocotește pe autospeciale,
Jeturi pulverizate în plasă cuprind
Aripile îngerilor de foc, infernale...

Într-un târziu abia tăcerea se lasă,
Jăratecul din cenușă încă mai urlă,
Focul nu a ajuns, totuși, la casă,
A mistuit doar o pârlită de șură...

A fost mai ușor decât am crezut,
Spunem așa de fiecare dată
Când lucrul ne este bine făcut...
Zâmbim cu încredere-n soartă!

Dar soarta adesea ne este haină
Și-n clipe cumplite ne poartă,
Ne lingușește precum o felină,
Dar într-o zi nu ne mai iartă...

Așa au plecat unii buni dintre noi
Când totul părea doar o rutină...
Într-o clipă de foc s-au stins... Sunt eroi
Cu suflete mari și soldă puțină...

De-ar fi să ajungem secunda din urmă,
Să fim cu-o secundă înaintea ei...
Dar secunda pe secundă se curmă
Prea ușor pe cât suntem zilnic de grei...

Emilian Lican

„Șoaptele destinului”-Editura Națiunea, București 2014
 

joi, 3 septembrie 2015

Povești dintr-o vreme (2) Revoluționarul Gică(4) Emilian Lican-03.09.2015


Povești dintr-o vreme (2)Revoluționarul Gică(4)Emilian Lican-03.09.2015

    „Măi frate să vezi că, Vasile are dreptate, doar nu vorbesc ăștia aiurea la postul tv cu cel mai mare rating de audiență...”
- Mă, daa prostalău mai ești! Cum să nu fie televiziune cu audiență mare dacă este singurul post de televiziune din țară! Gică abia acum observă că de fapt a gândit cu voce tare, mai mult bolborosită de năuceala evenimentelor peste stohneala alcoolică care îi lenevea creierul...
-Da, Vasile așa este am uitat că tu nu ai antenă de aia „paianjen” să prinzi „rușii” și „moldovenii”  la televizorul tău ultramodern cu circuite integrate... În zona lor, fiind vecini cu Ukraina și Moldova se prindeau diverse posturi Tv de peste graniță...
   Gică deschise ușile masive din scândurile negeluite ale șurii unde se afla tractorul, cu un scârțâit ascuțit ca gerul care se lăsase peste oamenii și evenimentele acelui decembrie al anului 1989 și se îndreptă privind mândru spre singurul tractor negru din tot județul... Cum să nu se mândrească cu așa bijuterie de tractor marca „Universal 650 M” când după multe insistențe pe la șefii săi, reușise să-i schimbe culoarea din roșu în negru.De ce negru!? Pentru că i-a plăcut mult serialul „La Piovra” ( „Caracatița”). Așa că a rămas impresionat de comisarul Catani care avea mașină neagră de serviciu dar mai ales de mafioții din comuna aceea din Italia care aveau mașini negre și o casă a lor (Cosa nostra)...Să mai spun că și-a dotat tractorul cu radio-casetofon pe care și-a cheltuit tot salarul de c.a.p.-ist, la un bișnițar care mergea frecvent în Timișoara după marfă.Șefii comunali ai lui Gică văzând așa mare interes pentru bunul obștii îi dădură voie să țină tractorul acasă la el.
   Gică porni tractorul, îl scoase din șură în timp ce Vasile privea oarecum tâmp la fumul de eșapare care se înălța drept prin gerul sticlos spre cerul albastru, ciudat de albastru...
-Vasile ce mama dreacului ai, ce-ai rămas ca vițelul la poarta cerului? Urcă în cabină că trebuie să merg la mama să i-au niște bani și după aia plecăm...
-Gică uită-te și tu...ce cer albastru parcă nu a mai fost așa albastru niciodată...! Gică aruncă privirea în sus și se minună și el de acel albastru, dumnezeiesc de albastru... Se înfioră, poate de la ger sau poate de la o senzație ciudată și nedefinită a necunoscutului eliberator în care urma să se arunce...Gică a rămas pe gânduri circa trei secunde după care își reveni și se răsti la Vasile:
- Termină cu romantismul și hai să prindem niște teroriști!
-Auzi Gică, da tu mai ceri bani de la mă-ta?
-Da ce vrei mă? Vrei să se dezobișnuiască? Dacă nu-i cer bani, mă uită și îi dă lui soră-mea și partea mea... Așa că îmi trebuie, nu-mi trebuie bani, merg să-mi iau cota zilnică că doar un băiat are...Oricum comunismul ne-a învățat să trăim cu cote și cartele...
-Gică, lasă vrăjeala și oprește acasă la mine să-mi salut nevasta!
-Da bine mai zici și eu vreau să o salut!
 
Theodor-Pallady-nud la fereastra
  Vasile se uită suspect la Gică... Bănuia el ceva, ceva...La casetofonul din tractor cânta:„ Săraca veșina noastră, școace capul pe fereastră, să văd șe-i frumos drag și luminos...” , iar fondul acesta muzical îi rodea inima de gelozie mai ceva ca apa la viitură când roade din maluri.
   Vasile se liniști imediat ce se termină melodia și începu următoarea interpretată de maestrul Gică Petrescu: „căsuța noastră, cuibușor de nebunii..” și nu știu cum se făcu dar exact atunci ajunse în dreptul casei sale...
   Gică nu bănuia ce se petrecea în sufletul prietenului său.Singura sa grijă era dacă a scos din priză bătrânul televizor cu lămpi și plin cu pânze de paianjen...


   Emilian Lican-03.09.2015)
(va urma)

vineri, 28 august 2015

„DINCOLO DE PROFAN”, Katy Șerban


DINCOLO DE PROFAN

Katy Șerban

Miruiește-mă, Doamne!

Atinge-mă, Doamne,
cu mirul tău cel sfânt
pe fruntea
prea muncită de nesomn,
că nu sunt numai spirit,
sunt și de pământîn straiul meu de om


„DINCOLO DE PROFAN” este drumul liric străbătut în acest frumos volum de poezie, spre Divinitate. Întrebări și răspunsuri, ambele fiind de multe ori abstracte indiferent de împerecherea rimelor sau tehnica versurilor cu rimă „albă”... Răspunsul lasă loc altor diferite răspunsuri în funcție de exercițiul cultural al fiecărui cititor în parte...
   Nu trebuie să fi un expert în domeniul religios, poți fi un profan sau chiar DINCOLO DE PROFAN pentru a citi si reciti poemele acestui volum de poezie, semnat de doamna Katy Șerban!
   Închei această scurtă prezentare de carte doar cu... :


O SIMPLĂ RUGĂ
Katy Șerban 

Ascultă-ne Doamne, iubirea
și plânsul surd ce îl purtăm,
când ne-nvelim cu rătăcirea
șinumele Tău îl strigăm

Și iată-ne că mai sunt umbre
Într-un întreg ce îl avem...
scoate-ne din gânduri sumbre,
că doar prin Tine, noi putem.

În seara sfântă de Crăciun,
adună-Ne pe toți la masă,
să colindăm gândul cel bun
ce stă-n a sufletului casă.

„DINCOLO DE PROFAN”, Katy Șerban, EDITURA SALGO 2015
 

miercuri, 26 august 2015

Povești dintr-o vreme (2), Revoluționarul Gică (3)

Povești dintr-o vreme (2)

Revoluționarul Gică(3)

Emilian Lican-26.08.2015

   Gică se trezi murmurând:„ amintind de-un brav popor...” , apoi același gând care îi săgetase inteligența mai devreme nu-i dădea pace mai ales că vocea gravă a crainicului de la postul național de televiziune îl contraria cu totul...
-Dragi telespectatori întrerupem emisiunea cu un comunicat important pentru țară... Cum adică întrerupem emisiunea care nici nu a început, se minuna pe bună dreptate Gică!
-Gicăăă, deschide dracului ușa că vin teroriști, bă boule!
 
   Acest ultim și   disperat apelativ îl trezi la realitate, atât din somn cât și din beția nopții trecute, astfel că se repezii să deschidă ușa vecinului Vasilică.Inițial fiind mahmur crezuse că acesta aflase de vizitele frcvente și masonice ale nevestisii care dorea să-și facă o societate secretă, o lojă comunală în care ea era regina și singura femeie iar restul membrilor erau bărbați aleși pe-o sprânceană...
-Ce este Vasile, ce teroriști mă...?
-Băi Gică, pornește dreacului tractorul și hai la târg că vin teroriști și se înființează gărzile patriotice...!
   Gică zâmbi ușor și nu se putea abține să nu râdă în gândul său: „ asta este lucrătura lui Gina, a naibii muiere! Nu știe cum să-l trimită de acasă...Asta da minte masonică...”
-Auzi măi Gică cică ne dă și puști din alea cu aer comprimat să le găurim fundul la teroristi!
-Vasilică, ești dus cu pluta... Ce să faci cu armele alea la niște teroriști pregătiți cu luptele...
- Da de unde ști tu măi Gică?
-Cum de unde... Am văzut la video într-o seară la nea Costan, ști tu ăla de dă video pe seară cu zece lei pe film sau 100 de lei pe noapte și este unul de îl cheamă Jhony si îi spun ăștea Rambo.Păi dacă vine Rambo ăsta ne face praf cu tot cu puștile ale cu aer comprimat, praful îl face pref de pușcă și aruncă în aer toată masoneria comunală sau orășenescă după caz... ! Apropo cine ți-a zis de povestea asta cu teroriștii?
-Cum cine mi-a zis, mi-a zis Gina. Ști că e pasionată de știri și de secrete. A auzit la Europa Liberă sau la Vocea Americii...
- Intră în casă măi Vasile, că a venit iar gerul pe ulița noastră! Mă duc să caut cheile de la tractor.
   Gică se îndreptă spre bucătărie îngândurat dar oarecum amuzat de Vasile și Gina. Cheile de la tractor erau undeva pe măsuța de lângă bătrânul aragaz marca Ignis în timp ce la televizorul cu lămpi și plin cu pânze de paianjen se deslușii o știre ciudată.
„ Forțe legionare încearcă să distrugă România. Legionarii sunt teroristi care acționează în București , Timișoara dar și în alte localități din țară...”

Emilian Lican- 26.08.2015
(va urma)

sâmbătă, 22 august 2015

„FLĂCĂRI TÂRZII” , autor KATY ȘERBAN, Editura DANIMAR-Deva 2015

Flăcări târzii- Katy Șerban

   Deși am avut intenția de a descrie această carte („FLĂCĂRI TÂRZII)  încă din luna iulie 2015, iată  că minunata copertă de carte, parcă mi-a  amintit de toamna care se apropie  și de promisiunea de promovare făcută la un moment dat...
   „FLĂCĂRI TÂRZII”, este creația unei scriitoare care nu se prefațează și nici nu se descrie pe sine, lăsând cititorul să descopere printre frumoasele  versuri un suflet delicat și poetic: Katy Șerban.
   Probabil sufletele noastre devin tot mai frumoase cu cât își cufundă  propriul amurg în amurgul Solar dinaintea nopții selenare spre un nou și minunat răsărit liric...!

 „Stingerea
Katy Șerban

Amurgul aprins
în propria flacără se stinge,
se-nscrie în orizont
și-n roșu își lasă amprenta
obosită de propria trecere.

Te-ai întrebat, suflete,
ce gust au călimările de timp
ce scriu cu penelul poeților
despre iubiri prezente sau pierdute?”

 
 Chiar ce gust au călimările de timp? Poate gustul macilor sau poate arome rătăcite în muguri de mure sălbatice?

„Când macii-și ard petalele pe ruguri,
sorbind tăceri de verde enigmatic,
tu te ascunzi de mine-n muguri,
cu flori fără de rod, în mur sălbatic.”
(Stofă din poezia: Mur sălbatic)

   O carte despre minunea vieții și frământări omenești, o carte despre iubirea în petale de versuri:

   „FLĂCĂRI TÂRZII” , autor KATY ȘERBAN, Editura DANIMAR-Deva 2015

Citatul Zilei

Follow by Email

Arhivă blog