LP radio România

joi, 11 iunie 2015

Alex Radu: „Lyrics et prosa”

Alex Radu

   Alex Radu, sau sufletul ce bântuie între „angelicul infern și
demonicul paradis”... Școlit în Târgoviște în ale contabilității,
mi-am spus că sunt o fire prea visătoare ca să mă pierd printre
balanțe și bilanțuri. Tocmai de aceea, mergând pe drumul vieții
și ajuns într-o intersecție, nu mi-a fost greu să aleg direcția,
așa că m-am stabilit în București pentru a urma cursurile Școlii
Naționale de Studii Politice și Administrative, secția Comunicare
și Relații Publice.


Scrisoare, cuvinte fără glas
Alex Radu

Dacă vrei şi te încălzeşte cu ceva,
Eu te pot minți spunându-ți că sunt bine,
Deşi, tu ştii că nu e chiar deloc aşa,
Nu e fi resc să zâmbesc printre suspine...
Acum, citeşte-mi cuvintele nescrise,
Păstrate-undeva-ntr-un colț de suflet stingher
Ce rătăceşte printre visuri şi vise,
Între “vreau” şi “nu pot”, între “nu cred” şi “sper”...
Mă iartă că îți scriu din ce în ce mai rar,
Dar nu mai am cerneală şi scriu cu sânge
Ce curge printre cuvintele-mi ce dispar
Când durerea mă frânge, dorul mă strânge...
                                                     Că sunt bine, ți-aş spune în încheiere,
                                                     M-aş minți, te-aş minți, aşa, de bun rămas,
                                                      Rămân cu mine, cufundat în tăcere,
                                                      Rămâi cu bine, în cuvinte fără glas...

Simt că minți, că mă mint
Alex Radu

Eu ştiu ce vreau, dar, spune-mi: oare tu ştii?
Ce rost are să mă minți ca pe copii?
Eu ştiu ce simt... şi simt că ceea ce simt
Mă face pe mine însumi să mă mint...
Când zâmbetul tău îmi dă curaj să sper
Că nu tot ce e frumos e efemer,
Un zâmbet timid pe chipu-mi trist îl simt
Timid, pentru că-s conştient că mă mint...
Când cuvintele tale mă fac să zbor,
Să-mi las sufletul să plutească uşor,
Deodată, durere de aripi simt,
Fiindcă ştiu că mă minți, ştiu că mă mint...
Când privirea ta o-ntâlneşte pe-a mea,
Eu gheață, tu foc, şi reuşeşti cumva
Să mă topeşti, să îți aminteşti că simt
Când mă minți şi îmi pare rău că mă mint...
Când gesturile tale m-ademenesc
Să visez cu ochii deschişi, mă trezesc
Din somnul scurt al fericirii, căci simt,
Draga mea, că mă minți şi simt că mă mint...

Alex Radu: „Lyrics et prosa”-(EDITURA NAȚIUNEA, București 2015)

Un comentariu:

  1. „De ce „Lyrics et prosa”? Pentru că, în această
    antologie, prietenia şi colegialitatea scriitorilor s-au reunit
    cu deschidere, rezultând la un act authentic de cultură, o
    picătură pură de literatură românească.”

    RăspundețiȘtergere

Comentarii,păreri...

Citatul Zilei

Follow by Email

Arhivă blog