Wikipedia

Rezultatele căutării

LP radio România

marți, 9 iunie 2015

Bogdan Stoicescu: „Lyrics et prosa”

Bogdan Stoicescu

   Mi-am permis să-l prezint personal pe domnul Bogdan Stoicescu, deoarece în antologia: „Lyrics et prosa” nu am regăsit prezentarea sa personală... Cred că nici nu mai era nevoie pentru că  domnul Bogdan Stoicescu este un adevărat veteran al antologiilor EDITURII NAȚIUNEA și este  un nume al scriitorilor existențiali ...    Sunt onorat de a fi coleg cu dumnealui, scriitorul versurilor existențiale, filosofice încă de la antologia „Vise târzii”, urmând în ordine antologiile: „Terapie prin poezie”, „Limba noastră eminească” iar acum nepredând arma-condeiului antologic, este co-autor și la antologia:„Lyrics et prosa” !

                                                                                                                    Emilian Lican

Orizonturi existențiale
Bogdan Stoicescu

...Cu greu mă pot concentra
Asupra necuvintelor mele,
Rare, dar poate concludente…,
Unul nu se înghesuie să plece,
Să-și găsească acea gură de aer
Și corzi vocale,
Să avertizeze că încă visez
Și lăcrimarea mi-e seacă,
Iar privirea-mi odihnește acum în golul viitorului...
Eu nu simt încă zborul
Și nici capătul acestui drum,
Acolo unde ar trebui de gânduri să mă eliberez,
Și să zâmbesc,
Să fiu golit de sentimente,
Căci nu am nimic,
Nici măcar în buzunarul meu drept,
O amintire, ce poate seduce lacrima,
Să-mi umezească dulce și senin
Retina ce se zbate în spatele pleoapei,
Privirea încercând s-o îndrepte
Spre orizonturile existențiale ale viitorului,
Unde aș putea să sper,
Că inima îmi va bate,
Și eu… din nou, acolo,

Am să trăiesc!
... Din ce în ce ritmul vieții desparte
Unghiul clipei ce trece,
De ritmul spre viitor, clădit dumnezeiesc,
Iar tot ce cunosc nu poate deveni întunecos,
Mai rece și îndepărtat…,
Eu, cu fiecare pas,
Las lumina inimii
Șansa să pătrundă în sau spre viitor,
Într-o încercare mereu simplă
De a dovedi că încă zbor,
Nediferențiind alte orizonturi existențiale...

Scurtă poveste
Bogdan Stoicescu

Mi-ascund în oftatul buzelor tale
Toată seninătatea găsită deasupra norilor,
Unde plutesc, în care plutești...
Și zarva zilelor pictate-n cenușiu,
Acolo aș părăsi-o,
Să fie înconjurată de vreun nor ștrengar
Să-mi împingă risipa de zâmbete
Acolo unde plutesc și unde plutești,
Apoi alăturați-n dansul chipurilor întâlnite-n viață,
Să atingem infinitul și noi cu pieptul,
Aceasta să fie lupta noastră,
Dincolo de universul în care plutești,
Acolo unde plutesc...,
Să plutim amândoi cu povestea noastră,
Cea pe care doar noi o știm.

Bogdan Stoicescu: „Lyrics et prosa”-(EDITURA NAȚIUNEA, București 2015)

Un comentariu:

  1. „De ce „Lyrics et prosa”? Pentru că, în această
    antologie, prietenia şi colegialitatea scriitorilor s-au reunit
    cu deschidere, rezultând la un act authentic de cultură, o
    picătură pură de literatură românească.”

    RăspundețiȘtergere

Comentarii,păreri...

Citatul Zilei

Follow by Email

Arhivă blog