LP radio România

sâmbătă, 11 iulie 2015

Horia Scarlat: „Lyrics et prosa”, volumul I

Horia Scarlat


   Horia Scarlat s-a născut pe 18 octombrie 1974 la Ploiești, într-o familie de intelectuali.  Dacă numele l-a moștenit de la bunicul din partea tatălui, cum era și firesc, prenumele îl
moștenește de la bunicul din partea mamei. Începe școala primară în Ploiești, iar după numai un an, împreună cu familia, s-a mutat în București. Este elev în clasele gimnaziale la școala generală a liceului „I.L. Caragiale” din București și urmează cursurile liceale tot în cadrul liceului „I.L. Caragiale”. Este licențiat în drept al facultății „Lucian Blaga” din Sibiu, continuându-și între timp studiile masterale și doctorale în alte domenii. Chiar dacă a început să scrie încă din perioada adolescenței versuri care, într-o mare parte, vor fi reunite în primele sale volume de poezii publicate, Horia Scarlat a debutat mult mai târziu în colecția antologică de poezie „Cu patria în suflet” apărută la editura Națiunea în primăvara anului 2013. 
   
Pe lânga pasiunea pentru poezie ca poet consacrat aspirant la un loc de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Horia Scarlat este și un remarcabil jurnalist, colaborator al ziarului Națiunea. Până în prezent, Horia Scarlat a publicat doua volume de autor la editura CNI Coresi: „Amestec în iluzii efemere”, 2013 și „Printre șoaptele perene”, 2014. Dar este coautor în mai multe antologii de poezie printre care: antologia „Cu patria în suflet” - editura Națiunea 2013, „De drag, de jale și de dor” - editura Națiunea 2013, „A treia cale - editura Natiunea” 2013, „Cioburi de vise vol. I”, 2013 și vol. II. 2014, „Poezia, prietena mea” - 2014, „Vise târzi” -editura Națiunea 2014, „Terapie prin poezie” - editura Națiunea 2014, „Limba noastră Eminească” - editura Națiunea 2014, prezenta antologie Liryx et prosa - poezie și proză contemporană,
editura Națiunea 2015 și „Călătorie în regatul cuvintelor” vol VI 2015.
   Este remarcabil numărul de cărți în care se regăsește Horia Scarlat într-un timp foarte scurt de la debut, ceea ce, alături de talent, garantează titularizarea în U.S.R.

Intoleranță
Horia Scarlat

Plânge pământul sub o sfântă groapă
Pe-un rug de speranțe stau suflete întinse,
Luna gârbovă răscolește o pleoapă
Din jarul rămas al focurilor stinse.

Ne jucăm cu lumânări încovoiate
Când moartea își lasă trena desfăcută,
Jumătate din bine spre rău se-abate
Către o arhitectură de speranță pierdută.

Imagini și vise construite în sticle de plastic
S-au pierdut în pahare golite și sparte,
Peste pulberea nopții ce moare-n fantastic,
Păcatu ne arde, de cer ne desparte.

Minciuna renaște din zâmbete false,
Picioare ne calcă, priviri ne gonesc,
Speranțe și vise pe fundul gropii stau arse
Mișei, păgâni și hoți, cu toții domnesc.

Și ne moare cuvânt și ne moare curaj
Eroii se-ascund în gropile adânci,
Imploră pământul să-i mai țină gaj
Până când cerul va da noi porunci.

Morții cei vii se privesc tăcuți între ei
Așteaptă un glas, un gând, o speranță,
Puterea de-a renaște eroi, bărbați și femei
                                                     Să reaprindă cu toții focul sfânt de intoleranță.

Destinul ne-așteaptă să fim iar ce-am fost,
Puternici și falnici și bravi luptători
Și tot ce vom face, să facem cu rost,
Că suntem urmași de învingători.

Jalbă către Bitu cel corup
Horia Scarlat

Nu ți-am făcut un rău, stăpâne,
Dar crede-mă, nu pot să tac,
Căci mita ce mi-o ceri e grea
Încât nu știu ce am să fac
Că nu mai am să-ți dau cât vrei
Chiar de-astăzi pari veșnic stăpân
Și nici nu pot să fac cum ceri
În fața ta să mă supun
Poate-am să tac, cum speri și tu
Și nu am să te dau justiției,
Chiar de sunt sigur că într-o zi
Ai să te plimbi între poliții
Și ai să-auzi de răsărit
De la colegul de celulă,
Pe care tu l-ai mituit,
Să nu te mai lovească-n gură
Și fumul din țigară fină
Ce o scrumai pe munca mea,
O să îl simți cum te abundă
De la alți mulți și alți câțiva
Colegi de pat și de celulă
Cu care să-ți împarți secrete,
Că nu-ai putut să mă ascunzi
Prin ale tale mici regrete,
Lipsit de-atâta conștiință
Din care-ai fii putut să vezi
Cam cât de multă suferință
Mi-ai oferit fără să crezi,
Când nu ai stat pe lângă mine
Privind cum ochii-mi lăcrimau,
Când tot ce am muncit spre bine,
Ai tăi șacali îmi devorau,
Când nu ai vrut să-mi ierți tăcerea
Și prea nedrept ai fost cu mine,
Dorind să îmi astupi durerea
Cu-o șpagă mare pentru tine,
Tu simbol crunt al prea schimbării,
Între politici de ocară,
În care-ai promovat nedrept
Fiin o pilă, fără fală,
Tu simbol din prezentul dur
Ce-mi este greu să îl accept,
În care-ai devenit un șarpe
Ce muști cu poftă dintr-un piept,
A celui ce-a votat cu tine
Cu gândul bun pe-o foaie albă,
Sperând că ne va fii mai bine
Și nu cum ne vom scrie jalbă,
Din sângele și munca noastră
Ca dintr-o națiune oarbă
Privind la toți de teapa voastră
Cum râd de noi sub a lor barbă,

Bandiți ai timpurilor noastre
Ce nu s-au săturat să soarbă
Cu pixurile lor albastre,
O gașcă de ratați și lepre
Pe care încă-o reprezinți
Tu cu politicile-ți vaste
Și creerele voastre sterpe
De false luminate minți,
Ce ve-ți rămâne în istorie,
Nedreaptă pentru noi și crudă,
Ca veșnici hoții ce furați glorie
Unei țări ce se scufundă,
Sub a voastră tutorie,
Peste-a nației nestemată,
Furând tot cu euforie,
Dintr-o țară blestemată
                                                                                    Și de Dumnezeu uitată.

Horia Scarlat- „Lyrics et prosa”, volumul I, Editura Națiunea, București 2015

Un comentariu:

  1. „De ce „Lyrics et prosa”? Pentru că, în această
    antologie, prietenia şi colegialitatea scriitorilor s-au reunit
    cu deschidere, rezultând la un act authentic de cultură, o
    picătură pură de literatură românească.”

    RăspundețiȘtergere

Comentarii,păreri...

Citatul Zilei

Follow by Email