LP radio România

joi, 3 septembrie 2015

Povești dintr-o vreme (2) Revoluționarul Gică(4) Emilian Lican-03.09.2015


Povești dintr-o vreme (2)Revoluționarul Gică(4)Emilian Lican-03.09.2015

    „Măi frate să vezi că, Vasile are dreptate, doar nu vorbesc ăștia aiurea la postul tv cu cel mai mare rating de audiență...”
- Mă, daa prostalău mai ești! Cum să nu fie televiziune cu audiență mare dacă este singurul post de televiziune din țară! Gică abia acum observă că de fapt a gândit cu voce tare, mai mult bolborosită de năuceala evenimentelor peste stohneala alcoolică care îi lenevea creierul...
-Da, Vasile așa este am uitat că tu nu ai antenă de aia „paianjen” să prinzi „rușii” și „moldovenii”  la televizorul tău ultramodern cu circuite integrate... În zona lor, fiind vecini cu Ukraina și Moldova se prindeau diverse posturi Tv de peste graniță...
   Gică deschise ușile masive din scândurile negeluite ale șurii unde se afla tractorul, cu un scârțâit ascuțit ca gerul care se lăsase peste oamenii și evenimentele acelui decembrie al anului 1989 și se îndreptă privind mândru spre singurul tractor negru din tot județul... Cum să nu se mândrească cu așa bijuterie de tractor marca „Universal 650 M” când după multe insistențe pe la șefii săi, reușise să-i schimbe culoarea din roșu în negru.De ce negru!? Pentru că i-a plăcut mult serialul „La Piovra” ( „Caracatița”). Așa că a rămas impresionat de comisarul Catani care avea mașină neagră de serviciu dar mai ales de mafioții din comuna aceea din Italia care aveau mașini negre și o casă a lor (Cosa nostra)...Să mai spun că și-a dotat tractorul cu radio-casetofon pe care și-a cheltuit tot salarul de c.a.p.-ist, la un bișnițar care mergea frecvent în Timișoara după marfă.Șefii comunali ai lui Gică văzând așa mare interes pentru bunul obștii îi dădură voie să țină tractorul acasă la el.
   Gică porni tractorul, îl scoase din șură în timp ce Vasile privea oarecum tâmp la fumul de eșapare care se înălța drept prin gerul sticlos spre cerul albastru, ciudat de albastru...
-Vasile ce mama dreacului ai, ce-ai rămas ca vițelul la poarta cerului? Urcă în cabină că trebuie să merg la mama să i-au niște bani și după aia plecăm...
-Gică uită-te și tu...ce cer albastru parcă nu a mai fost așa albastru niciodată...! Gică aruncă privirea în sus și se minună și el de acel albastru, dumnezeiesc de albastru... Se înfioră, poate de la ger sau poate de la o senzație ciudată și nedefinită a necunoscutului eliberator în care urma să se arunce...Gică a rămas pe gânduri circa trei secunde după care își reveni și se răsti la Vasile:
- Termină cu romantismul și hai să prindem niște teroriști!
-Auzi Gică, da tu mai ceri bani de la mă-ta?
-Da ce vrei mă? Vrei să se dezobișnuiască? Dacă nu-i cer bani, mă uită și îi dă lui soră-mea și partea mea... Așa că îmi trebuie, nu-mi trebuie bani, merg să-mi iau cota zilnică că doar un băiat are...Oricum comunismul ne-a învățat să trăim cu cote și cartele...
-Gică, lasă vrăjeala și oprește acasă la mine să-mi salut nevasta!
-Da bine mai zici și eu vreau să o salut!
 
Theodor-Pallady-nud la fereastra
  Vasile se uită suspect la Gică... Bănuia el ceva, ceva...La casetofonul din tractor cânta:„ Săraca veșina noastră, școace capul pe fereastră, să văd șe-i frumos drag și luminos...” , iar fondul acesta muzical îi rodea inima de gelozie mai ceva ca apa la viitură când roade din maluri.
   Vasile se liniști imediat ce se termină melodia și începu următoarea interpretată de maestrul Gică Petrescu: „căsuța noastră, cuibușor de nebunii..” și nu știu cum se făcu dar exact atunci ajunse în dreptul casei sale...
   Gică nu bănuia ce se petrecea în sufletul prietenului său.Singura sa grijă era dacă a scos din priză bătrânul televizor cu lămpi și plin cu pânze de paianjen...


   Emilian Lican-03.09.2015)
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentarii,păreri...

Citatul Zilei

Follow by Email