Wikipedia

Rezultatele căutării

LP radio România

sâmbătă, 30 iulie 2016

Al. Arpad Toth (Artangel)- LYRICS ET PROSA, Volumul III

Al. Arpad Toth
(Artangel)

         O altă prezență onorantă și constantă în antologiile LYRICS ET PROSA încă de la volumul I și până la al III-lea volum, este domnul Al. Arpad Toth, cunoscut încă din fragezii pași lirici drept ARTANGEL. Un pseudonim interesant care te duce cu gândul la arta îngerilor... Ce este poezia, muzica, lirica în general decât o artă a îngerilor. Dacă reușește această artă și la ARTANGEL, nu vă rămâne decât să lecturați creațiile sale aici, în cele trei volume LYRICS ET PROSA sau în celelalte realizări editoriale pentru a vă convinge. Eu zic că reușește și recunosc atingerea îngerilor de foc, (așa îmi place mie să-i denumesc pe acei îngeri ai creației, ei însăși adevărate păsări Phoenix).
          Prin versurile lecturate cu deosebită plăcere, am început să deslușesc omul și poetul: Al. Arpad Toth! Este omul cu dragoste și frică de Dumnezeu:

„Călători prin astă viaţă,
Fără a lui Iisus povaţă,
Fără ajutorul lui Dumnezeu,
Nu devii sfânt, înger sau zeu.”
(Artangel- „Sfântă fecioară cea curată”)

       
Este el însăși un personaj de poveste: vânător, pădurar, (inginer silvic), îndrăgostit pe viață de propria meserie și bineînțeles de propriul condei care nu uită niciodată să-l ia asupră-i, încântându-ne și pe noi cu experiențele acumulate și atât de frumos așternute pe hârtie...!

„Un bătrân vânător cu puşca pe umeri
Fericit prin pădure mergea,
Îşi înteţea paşii, nu puteai să-i numeri,
Acasă regretând se întorcea!”
(Artangel- „Bătrânul vânător”)

     În celelalte recenzii efectuate aici la: „Lyrics et prosa” , au mai fost prezentate date biografice despre acest minunat scriitor, drept urmare voi mai spune că în volumul al III- lea al antologiei,  vom lectura și două creații de proză scurtă purtând semnătura trecută prin șoaptele și umbrele misterioase ale minunatei păduri: Al. Arpad Toth!

Coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA: Emilian Oniciuc

Atingerea stării de iluminare
Al. Arpad Toth
(Artangel)

Într-o zi însorită de vară,
Pe lângă un magazin treceam,
Din senin începea să-mi apară
O gâdilătură, orice făceam.

Urca pe coloana vertebrală
Şi până la creier mi se ducea,
                                    O stare atipică, ideală,
                                    Iubirea infinită-mi producea.

Priveam oamenii trecând pe stradă
Şi parcă nimic nu se-ntâmpla,
Dragostea din mine - o cascadă,
Ca o briză răcoroasă sufla.

Cuprins de atâta fericire,
Îmi doream ca toţi să simtă la fel,
În jurul meu dispersam iubire,
Nu îmi mai închipuiam viaţa altfel.

Dar fericirea-i trecătoare.
Dumnezeu, mi-a dat de-nţeles,
Cât e viaţa de înşelătoare,
Să-i fac Lui pe plac, n-am de ales!

Că viaţa noastră pe pământ
Este o iluzie deşartă,
Oricum îl vom numi ca şi Cuvânt,
Îşi priveşte opera, ne-aşteaptă!

Al. Arpad Toth (Artangel)- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016

vineri, 29 iulie 2016

Irina BBota- LYRICS ET PROSA- volumul al III-lea

Irina BBota
       

          O minunată creatoare de versuri, o plăcută constantă în antologiile noastre LYRICS ET PROSA, încă de la volumul I și până la volumul al III-lea care a avut lansarea de carte la FESTIVALUL BOOK FEST 2016 din primăvară, la BUCUREȘTI.
         Nu întâmplător am reluat seria scurtelor recenzii despre prietenii co-autori ai antologiilor cu doamna Irina BBota, o prietenă valoroasă care ne-a onorat de fiecare dată cu răspunsul pozitiv și prompt la manifestarea acestui minunat act de cultură, ajuns acum o adevărată tradiție antologică de literatură contemporană românească.
         Nici în acest volum al III-lea al antologiei LYRICS ET PROSA, poeta Irina BBota nu se dezminte de iubirea ei non-stop, de dăruirea sufletească care are doar o singură condiție: să fie și reciprocă! Cum ar putea fii altfel când citind versurile intitulate: „TE IUBESC DE LUNI PÂNĂ DUMINICĂ” privirea mi-a fost radiată de forța lirică și înverșunarea pentru o pasiune curată dusă până la sacralitate:

„Te iubesc enorm Sâmbătă, când sunt alintată,
când săruturile tale au o aromă halucinantă,
radiind cu forță, cu o pasiune sacră, -nverșunată,
cu un surplus de emoții ce nu mă minte niciodată...”

         Manifestările poetice ale autoarei te poartă de la tristețea dezamăgirilor la întrebarea retorică: „CE ÎNSEAMNĂ IUBIREA” și până la „CHEIA CUVINTELOR NESPUSE”... Răspunsul ar putea fii găsit în „DIALECTUL INIMILOR IUBIRII”:

„Eu, fără brațele tale calde, aș fi tremurândă,
aș fi, probabil, mireasa ostilă a singurătății,
de buzele-ți ce-mi măsoară trupul, sunt flămândă,
aș arde și m-aș preschimba-n cenușa eternității.

         Dar... întrebările retorice continuă și asta este minunat deoarece fără aceste întrebări sufletul predestinat spre poezie se va stinge o dată cu certitudinea răspunsurilor...

„ Nu voi avea nimic... dacă nu te am pe tine,
nu voi avea nimic... decât o inimă pustie”

        Recomand cu drag lectura creațiilor autoarei Irina BBOTA, atât din cele trei volume ale antologiei LYRICS ET PROSA cât și din celelalte apariții editoriale unde este prezentă pentru că în mod sigur o veți îndrăgii de LUNI și până DUMINICĂ ...!

Coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA: Emilian Oniciuc


TE IUBESC DE LUNI PĂNĂ DUMINICĂ
 Irina BBota

Te iubesc în liniște, în zilele adormite de Luni,
voind să-mi alungi lacrima, fără promisiuni,
inimile noastre pocnind ca niște-ncinși cărbuni,
iar buzele ne sunt savuroase, aromate căpșuni...

Te iubesc Marți, chiar dacă-ți par insensibilă,
pierdută-n labirint, ca o capricioasă, pseudo-copilă,
tu mă iei în zbor spre-naltul cerului, într-o idilă,
                                    purtându-mă-n brațe-ntr-o aventură incredibilă...

Timpul...parcă ne-alunecă printre degete Miercuri,
înduplecând vorbele mieroase, ritmatele-mi versuri,
cântând iubirea noastră pe-nmiresmatele câmpuri,
jurăm ca la bine și la rău să ne fim mereu alături...

Joi, trupu-ți nimic nu uită când suntem amândoi,
mâinile-ți magice, ochii sfielnici mă trag înapoi
s-adunăm inimile, să știm că unu plus unu fac doi,
privind la orizont, spre-ntrepătrunderea de culori...

Te iubesc, mă iubești... ne iubim până Vineri,
ca un singur trup, un singur suflet fără rețineri,
știm că inimile ne-aparțin mult mai mult decât ieri,
viața ta toată, cu-ncredere pe tavă mi-o oferi...

Te iubesc enorm Sâmbătă, când sunt alintată,
când săruturile tale au o aromă halucinantă,
radiind cu forță, cu o pasiune sacră, -nverșunată,
cu un surplus de emoții ce nu mă minte niciodată...

Te iubesc oricum, oricând, și-n zilele de Duminică,
trecând peste granița subțire din cronica-mi veșnică,
simțind că ne zguduie un fior de dorință, o trăire unică,
iar tu... mă faci să mă simt pe veci a ta logodnică...

Irina BBota- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016

joi, 28 iulie 2016

O ultimă scrisoare- Emilian Oniciuc

O ultimă scrisoare
 Emilian Oniciuc

A trecut mult timp...

A trecut mult timp de când nu ți-am mai scris... 
În imaginația mea, ai rămas neschimbată! 
Ai același parfum adolescentin și n-aș fi zis, 
Că te voi pierde prin efemere amintiri, vreodată...


Acum îți scriu cu drag, poate o ultimă scrisoare... 
Poate o vei primi sau poate va fi rătăcită...! 
O voi închide într-o sticlă și-o voi arunca în mare 
Iar de tine, poate va fi sau nu va fi citită...

A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii... 
Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea; 
Te-am iubit sublim și-am vrut să știi:
În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea...!

N. Vermont- Scrisoare de pe front



Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire 
Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea... 
Revăd aceeași gară când triști la despărțire, 
Ne-am înșelat destinul, ne-am înșelat iubirea... 


Am așternut lacrimi de cerneală pe coala de hârtie... 
A trecut o veșnicie de când nu ți-am mai scris! 
Ești amintire dulce, ești toată o dragă poezie, 
Că te voi pierde, nici Nostradamus n-ar fi prezis...!

A trecut mult timp, 
De când am scris o ultimă scrisoare... 



O ultimă scrisoare
Emilian Oniciuc
Vol. „AMOR ÎN CHEIA SOL”
Editura NAȚIUNEA 2016
Pictură de: Nicolae Vermont (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932)
-:„Scrisoarea de pe front”

joi, 21 iulie 2016

Limonadaă rece... Emilian Oniciuc

Limonadă rece... Emilian Oniciuc
Aș fi vrut să-ți cânt o dragă serenadă, Sub cerul pictat cu stele aurii... Am acordat chitara cu strune argintii, Sperând că vei veni pe esplanadă...!
Aș fi vrut să-ți fiu refrenul de romanță, Iar tu să-mi fii la buzunar o floare... Diapazon mi-am pus la cingătoare, Între petale să-ți intru-n rezonanță...!
Aș fi vrut să-mi fii o rece limonadă, Să-mi astâmperi setea de iubire... Să nu-mi fii, doar o simplă închipuire Doar un poem sau versuri de baladă...!
Dar am să beau o limonadă rece, La radio voi asculta un tango... Mușcând sărutul dintr-un mango, Dorul de tine îmi va trece...!
Emilian Oniciuc- Limonadă rece... VOL. AMOR ÎN CHEIA SOL Editura NAȚIUNEA 2016

Citatul Zilei

Follow by Email