Wikipedia

Rezultatele căutării

joi, 28 iulie 2016

O ultimă scrisoare- Emilian Oniciuc

O ultimă scrisoare
 Emilian Oniciuc

A trecut mult timp...

A trecut mult timp de când nu ți-am mai scris... 
În imaginația mea, ai rămas neschimbată! 
Ai același parfum adolescentin și n-aș fi zis, 
Că te voi pierde prin efemere amintiri, vreodată...


Acum îți scriu cu drag, poate o ultimă scrisoare... 
Poate o vei primi sau poate va fi rătăcită...! 
O voi închide într-o sticlă și-o voi arunca în mare 
Iar de tine, poate va fi sau nu va fi citită...

A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii... 
Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea; 
Te-am iubit sublim și-am vrut să știi:
În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea...!

N. Vermont- Scrisoare de pe front



Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire 
Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea... 
Revăd aceeași gară când triști la despărțire, 
Ne-am înșelat destinul, ne-am înșelat iubirea... 


Am așternut lacrimi de cerneală pe coala de hârtie... 
A trecut o veșnicie de când nu ți-am mai scris! 
Ești amintire dulce, ești toată o dragă poezie, 
Că te voi pierde, nici Nostradamus n-ar fi prezis...!

A trecut mult timp, 
De când am scris o ultimă scrisoare... 



O ultimă scrisoare
Emilian Oniciuc
Vol. „AMOR ÎN CHEIA SOL”
Editura NAȚIUNEA 2016
Pictură de: Nicolae Vermont (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932)
-:„Scrisoarea de pe front”

Un comentariu:

  1. O ultimă scrisoare
    Emilian Oniciuc

    A trecut mult timp...
    A trecut mult timp de când nu ți-am mai scris...
    În imaginația mea, ai rămas neschimbată!
    Ai același parfum adolescentin și n-aș fi zis,
    Că te voi pierde prin efemere amintiri, vreodată...
    Acum îți scriu cu drag, poate o ultimă scrisoare...
    Poate o vei primi sau poate va fi rătăcită...!
    O voi închide într-o sticlă și-o voi arunca în mare
    Iar de tine, poate va fi sau nu va fi citită...
    A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii...
    Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea;
    Te-am iubit sublim și-am vrut să știi:
    În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea...!
    Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire
    Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea...
    Revăd aceeași gară când triști la despărțire,
    Ne-am înșelat destinul, ne-am înșelat iubirea...
    Am așternut lacrimi de cerneală pe coala de hârtie...
    A trecut o veșnicie de când nu ți-am mai scris!
    Ești amintire dulce, ești toată o dragă poezie,
    Că te voi pierde, nici Nostradamus n-ar fi prezis...!
    A trecut mult timp,
    De când am scris o ultimă scrisoare...
    Emilian Oniciuc
    Vol. „AMOR ÎN CHEIA SOL”
    Editura NAȚIUNEA 2016

    RăspundețiȘtergere

Comentarii,păreri...

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!