Wikipedia

Rezultatele căutării

Se afișează postările cu eticheta Ileana Cornelia Neaga. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ileana Cornelia Neaga. Afișați toate postările

marți, 9 februarie 2016

Ileana Cornelia Neaga- LYRICS ET PROSA, vol.II

Ileana Cornelia Neaga
    
       Drag îmi este graiul doamnei Cornelia Neaga, cum dragă îmi este și co-autoarea antologiei LYRICS ET PROSA, distinsă scriitoare de care sunt alături în mai multe minunate antologii, acum participând cu un medalion literar de poezie și proză, în acest volum doi, prezență care personal mă onorează...!
       Apreciez talentul și măiestria scrisului prin păstrarea tradițiilor populare, tradiții care din păcate tind să dispară iar o dată cu dispariția obiceiurilor străvechi ne vom pierde și identitatea străveche, rădăcinile dacice ale moștenirii noastre lingvistice...! Autoarea Ileana Cornelia Neaga este fiica acestui pământ străbun dacic care nu se dezminte și nu îi este rușine de graiul moștenit și îl transmite cu mândrie prin minunatele sale creații!
        Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand  lecturarea lor!


Iată ce spune despre sine, scriitoarea Ileana Cornelia Neaga:

       „Sunt născută… cîndva, într-o zi de toamnă, pe 22 Octombrie, în Crișan, un sat dintre dealuri, în ținutul Zarandului din jud. Hunedoara, nu departe de malurile Crișului Alb. Sunt căsătorită de patruzeci de ani, am studii generale, am trăit la sat până acum câțiva ani când am început să muncesc în Italia, întorcându-mă doar în concedii prelungite acasă. Scriu poezie populară în grai din 2013, debutând cu  „Satul dintre gealuri”,  urmând  alte șase cărticele cu povești pentru copii, una în limba italiană și volumul „Steanu Dracului” de 300 de pagini cu legende și povestiri în grai! În 2014  am scos  volumul cu poezii „Copacul Tristeții”, o carte cu rețete în versuri -„Găluște Versificabile”, iar în 2015 a ieșit de sub tipar  „Poduri de Doruri”  la editura Națiunea. Am fost co-autor în șase antologii scoase la diverse edituri și am publicat poezie și povești pentru copii în mai multe numere din revista Amprentele sufletului! Postez poezie și proză pe paginile mai mai multor grupuri literare de pe Facebook.”

Șăzătoare
Ileana Cornelia Neaga


Vineau la bunica-n clacă
Vecine, lâna s-o toarcă.
Pancove, buna cocea
Vinars cald, le crampalea!
Șî atunci s-auzi tu glume
Că acu nu le pot spune...
Șî râgeau și povesteau
Caierele le torceau.
Anișca câlțî rasucea
Pozderea în gințî tragea
Șî le scupea jios pa vatră
Maturam câce-o lopată!
Torceau ele-o saptamână
Sfârâiau fusăle-n mână!
Vinea Nica șî cu Floarea
Șî Șaruța cu Marioara
Ge la a Medrii, Florica
Noră-sa, da șî Marica
Cu Anica li Orban
Tătă iarna, an ge an
Când la una, când la alta
Șăzătoarea era gata!
Lâna când o gepanau
Ștrimfi șî sfetăre-mpleceau
Plapume șî lipigeie
Șî gesagi, da șî cingeie!
Țăseau ele, iernile
La pânză... cu valurile!
Harnice muieri or fost
Șî faine... gin neamu nost!

Gaudeamus 2015
Moș Niculaie - povestire în grai
(fragment)
Ileana Cornelia Neaga


          Gimult, gimult traia un om sarac, da sarac lipit pamântuli, într-un catun... sus, suus în munce, cu doar câciva colibe împrașciace pa lânga padurea gi molizî șî brazî.
          Oaminii gin catun îșî cașcigau pita gi tăce zâlile, cu sudoarea frunțî. Cei ce-aveau tri, patru holge gi pamânt erau sococițî bogaț în catunu” pcierdut gi la poalile muncelui Gaina.
În aceea vreme, iarna vinise cam givreme, după o toamnă lungă, cu giminețî cu brumă groasă șî amnez” cu soare calduț, toamnă nu prea friguroasă. Da” ce folos, dacă omu nost era sarac! Ocolu” lui era plină gi prunci, că Dumnizo la omu bun îi dă cât nu poace să ducă, să fie batatura plină ge voaie bună șî mulțamire suflețască.

Clacă gespoit
Ileana Cornelia Neaga


Două zâle culegeam
Cucuruzu aduceam
În șură îl gescarcam
Grămadă mare faceam!
Plecam pân sat să cemăm
În clacă să gespoiem
Vinarsu îl crămpăleam
Pancovele li coceam!
Sacii, fecile umpleau
Îar ficiorii îl suiau
Pă scară în podu căsî.
Da cum mai râgeau cu tățî
Când unu să-mpegeca
Șî în vospe mai pcica!
Șî-n timp ce noi gespoiam
Câce poveșci auzam...
Șî Marioara li Pârva
La clacași le gescânta
Iar Zorița li Brândușa
Laolaltă cu matușa
Spunea glume geociace
Că ge râs, pcicam pă space!
Șî somnu ne ocolea
Gramada să-mpuțâna;
Că-n clacă lucram cu tățî
35 de co-autori
Până după mnezu nopțî...
Gazda, clăcașî-ominea
Pân la poartă-i petrecea
Că plecau tăt giscântând
Gin somn, cânii-n zori trezând!

Ileana Cornelia Neaga- LYRICS ET PROSA; VOL.II, EDITURA NAȚIUNEA 2015

luni, 30 noiembrie 2015

Poezii pentru ROMÂNIA (2015)

1 Decembrie- ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

    Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
                                                                                              sursa:
Wikipedia


   Indiferent de orice fel de polemici, România are o zi națională care trebuie respectată și cinstită cum se cuvine. Până la urmă important este că suntem bine definiți ca și români, ca și europeni, acei europeni care au fost străjerii Europei încă dinainte de Stefan Cel Mare...
   Nu este vina noastră pentru că ne-am născut la răscrucea istoriei, la răscrucea vânturilor migratoare care de cele mai multe ori au încercat să cucerească teritorii pentru a-și defini în cele din urmă propria identitate națională...Noi am fost aici dintotdeauna iar unii dintre noi se află încă de dincolo de granițele statorniciei neamului nostru...!
                                                                                   Emilian Oniciuc-30.11.2015

Scrisoare către Țară

Romeo Tarhon

Scrisoarea mea de azi e-un gând
De dor care mă doare,
Cum îmi e dor și drag oricând…
O vei deschide, oare?

Scrisoarea mea te va găsi
Nepăsătoare, poate,
Sau poate te va plictisi
Cu literele-i toate…

Scrisoarea mea te va afla
Cu altul ce mai bun e...?!
Vei tresări, vei răsufla
Și te va indispune…?

Scrisoarea mea e-un gust salin
De lacrimă timidă,
Tristă pecete pe destin,
Durere grea, perfidă…

Scrisoarea mea, gest demodat,
Vrând să-mi exprim a
Tristeții stare ce mi-ai dat:
E ultima și prima…!

Scrisoarea mea în plic deschis,
Cum inima îmi este,
Nu va conține prea mult scris
Și nici vreo mare veste…

Scrisoarea mea cu scris urât
De mână, cu sfială,
E-un simplu ”Te iubesc” și-atât…
Pe-o coală albă, goală…

Scrisoarea mea e un cleștar
De lacrimă amară,
Și-s fericit să-ți scriu măcar
Cât sufăr, scumpă Țară!
(Romeo Tarhon)

De ziua ta

Tatiana Dragota

Cum te-aş cânta în versuri astăzi, Ţară!
Şi cum m-aş prinde-n joc cu bucurie.
de-ar răsuna o horă la vioară
şi nu o doină-amară, Românie!

Ţi-aş lăuda câmpiile mănoase
şi codrii seculari de brazi şi fagi
şi marea cea cu valuri zgomotoase
şi munţii care-mi sunt atât de dragi!

Ţi-am cercetat povestea cu migală
şi de mândrie m-au trecut fiori -
de hoardele ce-au dat în timp năvală
te-au apărat atâţia domnitori!

N-au îndurat să fii îngenuncheată
şi s-au jertfit cu toţii, mici şi mari
să fii pe zi ce trece mai bogată,
nu ca să-ncapi pe mână de tâlhari!

Tu, Cosânzeană mândră şi vestită,
care-ai născut atâţia pui de lei,
de feţii tăi frumoşi azi părăsită
mai eşti cutreierată doar de zmei

ce-ţi taie părul verde de pădure,
te vând pe îndelete, trunchi cu trunchi,
nu văd cât sânge curge din secure
şi nu-ţi aud oftatul din rărunchi!

Mă iartă că nu cânt de bucurie,
nu pot, mă doare sufletul de om!
De ziua ta, iubită Românie,
eu voi alege să sădesc un pom,

îl voi veghea cu sârg, să crească mare,
ferit de foc, de hoţi şi de călăi,
să-ţi fie pază demnă la hotare
şi umbră pentru toţi românii tăi,

să-adune-n ramuri Soarele şi Luna,
precum stejarul sfânt, odinioară,
şi-n jurul lui să învârtim o horă
în cinstea ta, măreaţă, dragă Ţară!
(Tatiana Dragotă)

Ascultă țara mea!

Gabriela Zidaru

Ascultă țara mea, ce lacrimi și suspine,
Îți bântuie poporul, alăturea de foc.
În vara ce-a trecut ,și-n toamna care vine,
Și aduse pe aripi de vânt ,din loc, în loc!

Astăzi în fărdelegi e prins tot eșicherul,
Și nu mai e credință în Șfântul Cel de Sus.
S-a mâniat pe noi acuma chiar și cerul,
Că am uitat de ce a fost răstignit Isus.

Soldații tăi luptând pe groaznice ruine,
Ei pier viteji pe câmpuri, de moarte secerați.
Dar pentru cine mor, în țările străine,
Cu doina ta pe buze, de mine sfârtecați?

Ascultă țara mea cum plâng ,și te ridică,
Oprește mișelia ce te-aruncat în foc!
Ridică-ți fruntea-n zări, tăriile despică,
Ș-oprește martiriul poporului în loc!

Vitejii tăi moșneni și răzeși și dorobanți,
Cu sânge au apărat a tale fruntarii.
Păstrat-au Tisa, Nistrul și mândrii tăi Carpați,
N-au lăsat să intre în glia ta barbarii!

La Putna în mormânt și Ștefan se-nspăimântă,
De mișelia cu care aleșii te-au vândut.
Chiar Mihai Viteazu, cu barda lui cea sfântă,
E îngrozit de faima alesului corupt.

Și din Albac răsună al cântului amar,
Căci fii tăi sunt prigoniți pe al lor pământ.
Iar Avram Iancu, batjocorit e de maghiar,
Și nu-i lăsat în tihnă, nici în al său mormânt.

Ascultă țara mea la Prut cum ne plâng frații,
Căci de la sânul tău, cu forța au fost ei smulși.
I-au chinuit și împușcat toți blestemații,
Dar și-au păstrat credința și limba printre ruși.

Sunt fii celor din Soroca și din Hotin,
Ce-au dat tribut de sânge, pe tine apărând.
Ei ți-au păstrat iubire, acolo, la străin ,
Din datina străbună, acuma renăscând.


Îţi plânge Nistru și cere Tisa lâgă el,
Ca împreună cu Dunărea  albastră,
Să te-nconjoare țară, cu brâul de oțel,
Ce-i tricolorul nostru, este mândria noastră.

(Gabriela Zidaru)


VINO PRIETENE...!

Ileana Cornelia Neaga


Vino prietene în țara
Unde dorul s-a născut
N-aștepta să treacă iarna
Vino, eu te-aștept de mult!

Vino să-ți arat Carpații
Te-aștept cu pâine și sare
Să-mi cunoști mama și frații
Și inima noastră... mare!

Să vezi țara mea frumoasă
Cu apele cristaline
Să simți ce înseamna „acasă”
Că tu nici nu știi, străine!

S-auzi cântul ciocârliei
De pe plaiul Mioriței
S-asculți doinele Mariei
Și legendele Dochiței!
Și să-nveți ce-i omenia
Ori la bine ori la greu...
Să cunoști ce-i veșnicia
Că, zău, de-ți va părea rău!

(Ileana Cornelia Neaga)

LA MULȚI ANI, ROMÂNIE!

Luchy Lucia

E ziua ta
mamă frumoasă,
copiii tăi ce sunt acasă
sau sunt plecați în depărtare,
azi,din toată inima vor
ca să-ți facă o urare!
Să fii mereu neîntinată,
să nu te lași de cei lacomi
vândută și de străini încălecată,
să-ți ții mănoasa bogăție
pentru toți cei ce sunt
născuți pe-această glie
și să-i aduci pe toți acasă
căci ești bogată, ești mănoasă,
să umpli satele pustii
cu cei plecați în pribegii,
și să dăm iar mână cu mâna,
să reîntregim patria străbună,
căci suntem toți frați și surori
ai acestui brav popor!
La mulți ani iubită mamă,
frumoasă ca o primăvară,
noi te iubim și te cinstim!
Azi un genunche aplecăm
și-n fața ta ne închinăm,
din inimă, cu mic cu mare îți urăm
LA MULȚI ANI țară străbună!
LA MULȚI ANI patrie mumă!
LA MULȚI ANI voi români dragi
voi sunteți dacii din Carpați,
și dragostea de țară ,mereu
în inimi să o purtați!
Să facem azi hora cea mare
pentru marea sărbătoare,
și-n anii care vor urma
hotarele se le întregim
cu cei de peste Prut
să ne unim și împreună
ca frații să trăim!
TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE,
iar tu române să fii fericit,
iubește-ți țara-n care
te-ai născut, ai trăit, te-a ocrotit!
(Luchy Lucia)


Mesaj pentru Ţara mea

Maria Călinescu

Ţară dragă, mult ne-ai dat
Seva ta, al tău aluat,
Ne-ai dat nume şi mândrie,
Ne-ai dat totul, Românie!

Ne-ai dat frumuseţi divine,
Ne-ai dat haina de pe tine,
Ne-ai dat simţire şi dor,
Ne-ai dat rangul de POPOR!

Braţe lungi tu ai întins
Şi la piaptu-ţi ne-ai cuprins,
Şi-ai păstrat filă cu filă,
Cu istorii fără milă.

Mereu lăcrimezi cu sânge,
Când urgia te atinge,
Râzi, te bucuri, simţi, trăieşti,
Cu mândrie-n zări priveşti,

Când valorile cu nume,
Numele ţi-l poartă-n lume.
Dar, amarnic te-ntristezi,
Îi rechemi la sân, visezi,

Să nu-i pierzi pentru vecie,
Sunt comori din Românie,
Ţi-i doreşti întorşi acasă,
Le eşti mama lor, frumoasă!

Dar, cum mărul cel frumos
Prin ‘năuntru-i găunos,
Şi tu, chiar, de eşti frumoasă,
De viermi lacomi ne eşti roasă.

Îţi ştirbesc din frumuseţe,
N-au habar de drept, blandeţe,
Rod bucată cu bucată,
Nu se satură, odată.

Îşi fac lege pentru ei,
Şi se cred pe veci,chiar, zei.
Uită că, veni-va clipa,
Când li se va frâge-aripa.

Şi rămaşi goliţi la trup,
Ajung toţi, sigur, la ‘’zdup’’.
Geaba-şi strigă-mbolnăvirea,
Nu mai primesc abolirea

Faptelor de lacomie.
Cum te-au vândut, Romanie?
La metru sau la bucată,
Te-au lăsat de toţi furată!

Dar, tu ştii iubită ţară,
Orice faptă, de-i amară,
Va primi cândva un preţ
În durere şi dispreţ.

Încă eşti dreaptă ca bradul,
Speri cumva să-ţi treacă pragul
Fat Frumos sau Ţepeş doamne,
Răul tot să îl răstoarne

În hăul negru şi adânc,
Să-nfloreşti, iar, ca un prunc!
Mii de mâini să te cuprindă,
Focul iadului s-aprindă,

Cei curaţi te-or apăra,
În lanţ cu suflet te-or păstra!
Pe cei răi i-o arde-n foc,
De tine şi-au bătut joc!

Doar, aşa vei fi din nou,
Floare albă, un erou,
Sau o mamă iubitoare,
Veşnică, înfloritoare!

Lăcrima-vei din iubire,
Bucurie, biruire
La re’ntregirea României

Într-o odă, a bucuriei!
(Maria Călinescu)


De ziua Ta...

Emilian Oniciuc

Eu nu iubesc un simplu nume,
Iubesc acest străbun pământ!
Și orișiunde-aş fi în lume,
Pământul meu rămâne sfânt!

De ziua Ta, pământ străbun,
Te venerez prin slovă pură,
Eu sunt o creangă de gorun
Ce vrea să crească fără ură...

De ziua Ta, țară de dor,
A celor ce-au plecat de-acasă,
În gând le ești nemuritor
Și ai rămas a lor mireasă...

Pentru români eşti țara dulce,
Ești locul unde ochii le-au mijit...
Oriunde paşii ne vor duce,
Te vom privi spre răsărit!

Un răsărit cu jertfa-n sânge;
Eroii azi în noi îi reîntrupi,
Nici-un dușman nu ne va-nvinge,
Căci suntem pui de daci și lupi...

Eu nu iubesc un simplu nume...
Iubesc această sfântă țară!
Și orișiunde-aş fi în lume
De-al țării dor o să mă doară...!

(Emilian Oniciuc) 

joi, 12 martie 2015

PRIMĂVARĂ
Ileana Cornelia Neaga

Râde fir de iarbă-n soare
Muguri roz,  înnebunesc
Crapă-n lacrimă de rouă!
Vânt adie,-i doar o boare
Greieri Cri-Cri, dănțuiesc!

Bâzâit, zumzet îi oare?
Mă ascund, să n-o pățesc!
Doar albine-s lucrătoare!
Buze fragă,  îndulcesc!
(Soții lor, cam trândăvesc!)

Simfonie-i pe răzoare
Nori azuri, ușor plutesc!
Se-ntorc berze călătoare
Cuib în grabă, construiesc
Bebelași, ne dăruiesc!

Ileana Cornelia Neaga
Strigă-un dor,  în gură mare:
-Soare mândru, mă topesc...
Dor durut a dat în floare!
-Fluierând, o să răzbesc
Strivind perle... of, ce doare!

Praf de stele, pe cărare
Licurici ce strălucesc!
Unde ești iubire, dară?
Aripi străvezii, îmi cresc
 Cântu” îmi e sărbătoare!

Mă-nfior, mă dumiresc
Râde, fir de iarbă-n soare,
 Sălcii plâng, înmuguresc
Dor durut a dat în floare
Praf de stele-i pe cărare!

Primăvară, te iubesc!

Ileana Cornelia Neaga-Martie 2015 
Sursa imaginii despre primăvară: internet

   Din cauza procedurilor complicate,(recunosc) de înscriere ca și autor de blog la :http://lirix-facebook.blogspot.ro/ , am preluat cu drag versurile doamnei Cornelia Neaga și le-am publicat în acest articol al blogului.Sper să găsesc în cel mai scurt timp o metodă mai simplă de înscriere a autorilor ce doresc să contribuie prin creațiile lor la acest blog ,ce se află la început de drum...

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!