Wikipedia

Rezultatele căutării

Se afișează postările cu eticheta Plouă Doamne. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Plouă Doamne. Afișați toate postările

duminică, 31 mai 2015

Lyrics et prosa-Tatiana Dragota

Tatiana Dragota

„...la un moment dat,am descoperit pe Facebook grupul „Terapie prin poezie şi proză”,
cu oameni de valoare, cu poezie şi proză de calitate, care m-au
acceptat în mijlocul lor, care mi-au dăruit curaj, încredere şi
sprijin. Iar prima poezie a venit aproape de la sine - după atâţia
ani, mai timidă, mai şchiopătând -, şi, după ea, altele… Aşa cum
am recunoscut când m-am reapucat de „împletit cuvinte”:„...
după câte din viaţă am strâns / tot mă simt câteodată novice, / tot
veghez trează-n noapte ca-n zi, / tot îmi tremură-n sufl et văpaie; /
chiar şi când am cu cine vorbi, / tot mai iau un creion şi o foaie...
/ n-am mai scris de mult poezii, / însă simt, sunt cuvinte ce vor /
să se-aştearnă la ceasuri târzii, / să desfacă al tăcerii zăvor...”

Plouă, Doamne!
Tatiana Dragota

Plouă, Doamne, strop de rouă,
limpede, de primăvară,
și îmbracă-n haină nouă
zdrențuita noastră țară!

Cu iubire și căldură,
cu alai divin de fluturi!
Stinge-a Soarelui arsură
cu sfiala din săruturi!

Plouă, Doamne, cu luceferi,
cu speranța de-nviere
peste oamenii cei teferi,
dar născuți întru durere!

Plouă și cu izbăvire
peste-al bolii crud satrap
ce-a stins focul din privire
cu un fizic handicap!

Plouă sufletul inert,
fără sorți de ajutor;
Pe-al deșertului deșert
plouă binefăcător!

Plouă, Doamne, pe păcat,
pe-ntunericul Luminii,
prin cuvântul Tău uitat
bandajează rana vinii!

Peste Scila și Caribda
reunite amândouă-n
lumea rea precum aspida,
Plouă, Doamne, plouă! Plouă...!

Și îndrum-o sub absidă,
sub măreața Ta umbrelă,
drege-i latura cupidă
cu a Binelui atelă!

Plouă cu tămăduire
și cu drag de veche carte
peste lemnul din vorbire,
peste știrile deșarte!

Plouă, Doamne, cu căldură
peste pururea stăpână,
peste nestemata pură -
Limba noastră cea română,

Pe coroanele de laur
care zac pe-al ei mormânt
și pe cei ce-n alte graiuri
vor să schimbe-al său cuvânt!

Plouă, Doamne, pe văpaia
ce-s-a-ntins ca un flagel!
Poate numai sfântă, ploaia,
să ne curețe de el!

Plouă rugul greu de vină
unde oamenii au ars
Cinste, Adevăr, Lumină
și-au cinstit câte-un vinars,

dând mărinimoși pomană
propriul, unicul lor scut:
slova dacă și romană,
piatra noastră de-nceput!

Plouă, Doamne, strop ales
peste limba-mi oropsită,
stoarsă zilnic de-nțeles
și în Hades răstignită!

Din cenușa ei regească
ce-au împrăștiat-o-n Styx,
frumusețea-i să renască
precum Pasărea Phoenix!

Tatiana Dragota
(Volumul „Lyrics et prosa”-Editura Națiunea-2015)

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!