Wikipedia

Rezultatele căutării

Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările

joi, 9 februarie 2023

Tot mai departe


(Drumul spre Valhalla)


Un lup alb zăpada o apasă
Sub Luna ce-aruncă săgeți argintii;
Își caută stăpâna războinica-frumoasă
Ce are părul-mpletit cu raze aurii...


Pe țărm algele de sticlă se sfarmă
În cioburi ce țipă-n decorații
Mirosul de sânge trezit dintr-o armă
Ce duce-n Valhalla: Vibrații...

Pădurea de brazi vuiește pe dealuri
Un cântec de luptă în fantomatica zare...
Refrenul este purtat de mare prin valuri
Vâslite de nemiloasele drakkare.

Un scut de lumină plutește departe
Lăsând prin troiene adumbrite cărări
Spre clipele apuse din viață spre moarte,
Ale viteazului căzut în nesfârșite visări...
...................................
Într-un tainic și veșnic legământ
Toți trei s-au găsit prin cumplitul îngheț;
Walkirie este călare pe Lupul Cel Sfânt
Lângă ea și varegul rebel-
În armura-i din pielea de mistreț...

Autor: Emilian Oniciuc-23.01.2023
Montaj video: E.O.-24.01.2023

Music: Become A Legend
Musician: Sonic Librarian

Sursa imaginilor:
Serialul de televiziune: Vikingii
Hansuan_Fabregas-pixabay.com
Yuri_B-pixabay.com
https://wallpapers.com/wallpapers/viking-sword-and-shield-3i0ybdwc5nruqoev.html
https://wallpapers.com/wallpapers/vikings-lagertha-before-wooden-door-1toprulcwi9qn4ys.html
https://wallpapers.com/wallpapers/vikings-lagertha-and-ragnar-sweet-pose-cenucn8550w1rr4n.html
https://wallpapers.com/wallpapers/katherine-winnick-as-lagertha-from-vikings-mvpy2e2iskcatsq8.html
https://wallpapers.com/wallpapers/vikings-ragnar-with-lagertha-and-battleship-rzltfes1mkacyvb7.html

#lyricsetprosa #EO #Vikingii #Walkirie

duminică, 18 iulie 2021

Soraya, îngerul pe tocuri (3)


Epistola a III-a

Duhul vieții se adie peste lacul fără valuri
Unde lebede valsează în ale amiezii baluri;
Libelule de lumină peste apă strălucesc,
Peştişorii înspre ele piruiete răsucesc!

O lebădă rătăcită se umbreşte lângă mal,
În tăcere îşi aşteaptă destinul pe noul val...
Soraya de după o salcie uşor se iveşte,
Cu albastrele-i luciri cu tristețe o priveşte!

-Oare nu-i fericită lângă ale ei surate?
Genele i se alintă-n lăcrimioarele-i sărate;
Inocența o distrage-n inutile perturbări
Care albe sunt ivite pe lacul cu întrebări...

Casian-preotul, pe sub plete-sălcioare
Simte seve clorofile prin a sale vinişoare
Când mirat zăreşte o floricică de muşcată
Înflorită prin Soraya lângă apa nemişcată...

Fără voie ai săi paşi spre aleasa sa îl poartă
Cum purcede omul în necunoscuta-i soartă...
Fluturele fără griji-aripi îşi zbate spre lumină
Iar albina acu-ți dă la floarea de pe tulpină!
.....................................
-Bună ziua! De ce sunteți tristă domnişoară?
Soraya tresare... Simte o înfiorare uşoară,
Apoi spre Casian se întoarce nedumerită,
Privindu-l se linişteşte și răspunde smerită:

-Ah! Sunteți vecinul ce-mbracă haine sfinte,
Cel puțin aşa vă ştiu, aşa vă țin eu minte!
Sunt aiurită văzându-vă în straiele lumeşti...
M-ați surprins în gânduri, slabiciuni fireşti.

-Nici o slăbiciune nu rămâne fără un leac
Cum lebăda-crăiasă îşi tot caută pe lac!
-Da, aşa este, chiar lebăda mă întristează...
De ce dintre surorile ei se îndepărtează?

-Of, inocentă făptură! Doar aşa le veghează!
Pericolele se ascund şi prin după-amiază...
Casian zâmbeşte larg şi mai dragă îi devine
Soraya-aflată-ntr-o lumină a razelor divine!

Deschizându-şi firav buzele-i voluptoase
Îi zâmbeşte şi ea unduind uşor din coapse
Când se-apropie întinzându-i mâna fină...
Casian cu gingăşie o sărută şi firav suspină:

- Sunt Casian! Un preot fără a lui parohie
Până îmi va fi sortită în lume o dragă soție!
-Vai părinte! Am dorit doar să ne dăm mâna,
Dreapta ta de fapt îți este sărutată-ntruna...

Tânărul preot prinde brusc o roşeață pe față
Stânjenit de vorbele şi obiceiurile din viață...
Soraya cu pupilele mărite vrea să se scuze,
Îl ia cu drag de mână ducând-o către buze:

-Sunt Soraya! Sunt şoapta dintr-o depărtare
Ce îți va mângâia sufletul doar c-o sărutare!
-Soraya faci o glumă într-un joc copilăresc
Sau iubirea dintre noi chiar o şi întrezăresc?

O pală de vânt printre brazi îi răspunde...
Soraya privindu-l suav cuvintele-şi ascunde;
De ce-ar strica acest moment de slăbiciune
Cu un răspuns ce poate naşte suspiciune!?

Emilian Oniciuc-29.04.2018
Sursa fotografiei: Pinterest-Mirela Anton

vineri, 9 iulie 2021

Soraya-îngerul pe tocuri
















(Epistola a II-a)

Uniți prin milenare rădăcini aflate sub pământ
Ce îşi caută perpetuum legăturile din seve,
Brazii în conversații prin dimineți îşi iau avânt,
Amintindu-ne de vechi şi noi Adami şi Eve...

Moare o pădure furată undeva în munți,
Liane subterane îşi descoperă noi începuturi!
Răsărind din soluri prin nevăzute punți,
Cresc puieții din cetinile tainicelor aşternuturi...

Ascultă cu atenție sub ramurile răşinoase
Cum transmit ciudate biblii molizii cei bătrâni!
Chiar testamentele foşnindu-se ruşinoase,
Se-nchid între coperți roase, sătule să le-ngâni!

Pădurea se-nalță prin sterpul de la suprafață,
Doar în lut sunt protejate rădăcinile-i adânci;
Din măreția lui se ridică şi provocatoarea ceață,
Spre care ne-avântăm zdrobindu-ne de stânci!

Spovedania naturii este atât de generoasă...
Nu suntem noi aşa înaintea unei lingurițe cu vin?
Dar în crâşme spunem ce sufletul ne-apasă,
De-amăgitoarele păcate ce nechemate iarăşi vin...

............................................................

Unii scriu cum le cântă pomii-asta le este natura!
Alții cu o vagă scuză când prin scris se-amuză,
Defulându-şi brizantin amorul, chiar în furtună ura:
Pentru muzul ce-i pierdut sau pentru iubita muză!

Natura este simplă sau aşa este şi EL!? Dar omul?
Omul nu este cel ce se complică rupt din rădăcini?
Nu singur se doboară cum doborât este doar pomul
Care are o pricină prin livada roditoare de pricini?

Punem etichete pe ambalajele vii-bine sigilate!
Pe unele iubiri ce par sortite spre dezastrul firii
Dar aparențele de-atâtea multe ori au fost înşelate
De oameni, şi de îngerii căzuți cu toți sclavii iubirii!

Cât de fulgerătoare este, sau pare, o minunată clipă
Când primăvara îşi suflă fluturii din florile de măr!
În parc pe o băncuță, savurând dintr-o negruță pipă,
Preotul stă îngândurat, nins cu flori de pomi în păr.

În acelaşi parc pe o alee lină se plimbă vaporoasă,
Purtând pe rochița-i albă: bujori şi flori de mac:
Soraya în pantofii cu tocuri ce-o fac mai grațioasă
Decât lebăda ce pluteşte alături la marginea de lac...

Emilian Oniciuc-17.04.2018
Sursa foto: Pinterest

miercuri, 7 iulie 2021

Cod portocaliu

E ,,nasol” când umbra morții
Se abate peste tine…
Te agiți în toiul nopții:
,,Vine acum sau nu mai vine!?”

Ticăie pe un perete
Vechiul ceas din lemn de nuc,
Pendulând  printre regrete:
Speranțele care se duc…

Umbra morții licărește
Pe aripile de vânt
Care în suflet îți trezește,
Un ultim suflu pe pământ…

,,Tare” ai fost sau ai crezut:
Că ești o mare minune!
Însă acum ai decăzut
Printre spinii din cunune…

Flori din spini și dintre lauri
Sunt uitați pe câmpul vieții,
Peste care zboară grauri
În răcoarea dimineții…

-Mamă! Uite câtă risipă
Peste lanul auriu!
Ca un fum suflat din pipă,
Lâncezând portocaliu…

Emilian Oniciuc-14.06.2020

joi, 1 iulie 2021

miercuri, 9 iunie 2021

Soraya, îngerul pe tocuri


(Epistola I)

Frumoasa Soraya, obosită ajunge acasă.
Pantofii cu tocuri lungi pe trepte îi apasă;
Însângerata lor culoare prin noapte străluceşte,
Vecinul, un preot, de după draperii pândeşte…


Treaz fiind în neguri, scăldat în rugăciuni
Văzând ,,diavolița” îşi face cruce, plecăciuni;
Carnală-nfiorare dintr-o involuntară ispită!
Cruciulța pe stern îl arde, inima-i palpită…

-Cine eşti copilă, himeră sau făptură dulce?
Tulburarea îl cuprinde, nu poate să se culce…
-Ah, minune de femeie te-aş face preoteasă
Să-mi luminezi altarul din suflet şi din casă!

Ca un fâlfâit din aripi ceasurile curg spre zori,
Dimineața îşi trimite tainic ai iubirii spori…
Guguştiucii se-alintă gângurind versete,
Despre primăvară, dragoste, foamete, sete.

Noi înțelesuri apar iar după fiecare noapte,
Gândurile verzi dispar sau devin mai coapte…
Poate ar fi mai bine dacă-ar sta în pom
Dar gândul este mărul ce-l tulbură pe om.
………………………………………………………………….
Licuri de lumină în odăiță încep să se joace,
O rază tremurândă o mângâie uşor, o place!
Soraya suspină, încearcă suav s-o alunge,
Apoi încet vrea s-o prindă dar n-o mai ajunge…

Plăpumioara-i albă alunecă pe podea, călduță…
Tangoul cu ritmul auriu o cuprinde pe mândruță.
Cu trupul gol se-ntinde, atinge dimineața,
Se-mbracă doar cu sine, îndrăgindu-şi viața!

Doar tinerețea-i este rochița cea mai dragă
Spre anii bătrâneții chiar nu are vre-o grabă;
Diamantic prin casă îi străluce trupul de zeiță…
În sânge şi în suflet îşi caută-o cheiță…

Plutind se-ndreaptă spre ochiul de fereastră,
Sânii îi sărută dulce floarea aflată-n glastră.
Apoi de după perdeaua cea fină de mătase,
Priveşte pe stradă prin genele-i sfioase.

-Ce-mi văd ochi? Un tânăr chipeş, preot!?
Prin aer plutesc vecernii pornite ca din clopot;
-Privirea-i ațintită demult spre a mea căsuță
Cred că mă place, poate i-am căzut drăguță…!

Străzile prind culoare, copacii se-nverzesc,
Mulțimi pe trotuare spre muncă se grăbesc;
Un stol de porumbei se vântură în roate, roate…
Aerul primăverii lin în aripi li se zbate!

Pe trotuar, printre oameni strecurându-se gingaş,
Cu grijă căutându-şi drumul spre tainicul locaş,
Smeritul preot cuprins acum de fireşti tulburări
Îl chinuie în gânduri pe Dumnezeu, cu întrebări:

-Tu Doamne-făuritor de ceruri, de ape şi Pământ,
Crezi că pot să-mi mântui al castității jurământ?
Nu pot să-mi iau de soață decât o pură floare
Dar sufletu-mi arde spre fata ce căzută-mi pare…

Oare nu din slăvite ceruri au căzut şi ai Tăi îngeri
Care prin trufie şi patimi Te-au făcut să sângeri?
Iubesc Doamne-un înger cu aripile decăzute
Sau puritatea-i ascunsă în nimburi nevăzute?

Un oftat adânc din suflet şi din piept îl scoate!
Mâinecile de la rasa îi lunecă uşor spre coate
Când palmele-i delicate se strâng în rugăciune:
,,Tatăl Nostru” prin buzele-i neprihănite-l spune…

Ruga e fierbinte în pronaosul întunecos şi rece!
Doar un curcubeu firav prin vitralii trece;
Scânteia dintr-un foc poate răspândi scântei
Ce tremură umbrele din gânduri şi lumină idei…

Emilian Oniciuc-20.03.2018
Sursa fhoto: Totb

marți, 4 mai 2021

Sexy Morgana












Ești un gând, o strălucire
Din femeia care ai fost,
Sau un vis, o nălucire
Ce-am urmat fără de rost?

Ești minunea de femeie
Ce te cântă drag ,,nebunii"
Când deschisă orhidee
La rădăcini îți cad petunii...

Tocuri lungi, fustița scurtă,
Maioul mulat pe sâni,
Lănțicul zornăind pe burtă,
Brățări aurii la mâini...

Părul lung și zulufatic
Rebel ți se zbate-n vânt,
Auriu, ușor tomnatic;
Cum e toamna pe Pământ...

Într-un gând, o strălucire,
Din dulceața ta, femeie
Mă alinți cu a ta iubire,
Revărsată în curcubeie...

 
Emilian Oniciuc
Ultima modificare: 16.sept.2019
Foto: Emilian Oniciuc

miercuri, 28 aprilie 2021

După nori

Emilian oniciuc










După nori se-nvăle Luna
Într-o iarnă ancestrală,
Horoscoapele-ntr-una
Prezic: spaimă mondială!

După nori se ascund mistere
Ferecate-n steagul Lunii,
Prinse-n rocile austere
Pentru a le deschide unii...

După nori sunt și poeme
Strânse-n lanțuri argintate,
Zale grele cu dileme
Ce așteaptă dezlegate...

Poate-n iarna ce-o să vină
Călimara se va umple,
Muza nu ne-o fi jivină
Și ne-o sufla pe la tâmple...

Focul arde la portiță
O scânteie vrea să sară,
Sărut ,,muza" pe guriță
Poate s-o aprinde iară!

Emilian Oniciuc-17.11.2016

Foto: Emilian Oniciuc
Video Montaj: Emilian Oniciuc

Imaginile: Înregistrare de pe
 Stația Spațială Internațională
                    (ISS)
Muzica:       Evolution
 Composer: Benjamin Tissot
 (also known as Bensound)


miercuri, 24 februarie 2021

Dochia și Dragobetele

Lyrics et prosa: Mistere mondiale: Dochia și Dragobetele

Azi iubirea plutește prin fulgii de nea…
Dochia își cheamă nora acasă,
Își scutură pe rând cojoacele și-ar vrea
Să redevină o prințesă frumoasă!

Dochie lasă-ți fiica de la râu să plece!
Este timpul ei pentru Dragobete…
Te-ai strâns și tu pe-o vreme așa rece,
Aleasă dintre minunate alte fete…

Cojoacele tale de ger sunt parfumate,
Iar puful lor ce l-ai scuturat prin vânt,
Va aduce efemerele zăpezi minunate;
Zăpezile zânelor roditoare de pământ!

Dochie lasă-ți copiii să zâmbească!
Parfum de iubire să fie zâmbetul lor…
In sufletele oamenilor să înflorească,
Pasiuni parfumate spre veșnic amor…

Emilian Oniciuc-revizuit 24.02.2020
Sursa fotografiei: Pinterest


sâmbătă, 6 februarie 2021

Două stele


(Ana are fructe...)

Ai plămânii două ghinde
Când te așez ușor pe spate
Fructele să îți culeg
Între buzele-mi flămânde
De căpșuni și mere coapte...

Apoi către văile-ți fecunde
Cu patimă mă îndrept,
Către izvorul cu miere
Printre chakere profunde
Respirând adânc din piept...

Brusc iar pică două pere
Când deasupra-mi te apleci
Și cu săruturi drăgăstoase
Mă așterni pe-ntregul trup!

Plete-ți blonde, mătăsoase
Mă-nfioară într-o clipă
Ca dintr-alta să mă rup,
Înălțându-mă spre sfere
Precum fumul dintr-o pipă...

Sânii tăi ca două stele
Se topesc-Se sting în mine!
Strânși în dulcea contopire,
Buzele ni se frământă
Strălucind prin întuneric...

Umbre care nu cuvântă
De pe ziduri ne îngână
Trasformându-ne atmosferic,
Când adânc rămân în tine
Mii de aștri care cântă!

Emilian Oniciuc-22.09.2020
Revizuit: 16.02.2023

Sursa foto: Pinterest

luni, 25 ianuarie 2021

Şi


Alpha Și Omega ești
Când deschisă ca o floare
Ești: ba o Lună, ba un soare
În picturi dumnezeiești...
De fapt ești o dumnezeie
Care izvorăște viață
Din izvor de dimineață
De te uzi dintr-o ideie...
Lunecă semănătorul
Printre-a tale dulci petale,
Bătătorind cărări poștale
Când e verde semaforul...
Ești o scrisoare făr' de timbru;
S-o citească cine-ar vrea
De-o fi bună, de-o fi ,,rea"
De-o fi om, un lup sau zimbru...
Ești vitală și, chiar mai ești:
Ești minune-ntre minuni,
O zic drept, nu spun minciuni...
Nu cerșesc și nu cerșești
O iubire-ntre cununi!
Ești Alpha Și Omega,
Eu Sunt doar ,, Și", și...
Atât!

Emilian Oniciuc-10.10.2020

Sursa foto: Pinterest

joi, 26 martie 2020

Mistere mondiale: After today (2)

After today
Mistere mondiale: After today (2): After today (2)                 Deschid pleoapele… Este încă întuneric. Deschid televizorul și… Nu este pandemie, este doar publicitat...

luni, 24 februarie 2020

Mistere mondiale: Dochia și Dragobetele

Mistere mondiale: Dochia și Dragobetele: Azi iubirea plutește prin fulgii de nea... Dochia își cheamă nora acasă, Își scutură pe rând cojoacele și-ar vrea Să redevină o prințes...

duminică, 4 martie 2018

Mirosul Norilor

Ai mirosit vreodată norii? Ai simțit poate energia diferită a ploilor, nostalgia fiecărei picături care îți cade pe obraji în funcție de anotimp? Ai adulmecat vreodată electricitatea din natură?
       Era într-o duminică albastră de vară, strălucitor de albastră când deodată toți norii cei negri au acoperit cerul și seninătatea acelei zile... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân și stufos... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-au adus fulgerele destinului... Au fost cele mai minunate clipe prin cea mai scurtă și misterioasă furtună care a trecut vreodată peste oraş, peste mine, peste noi! După ce furtuna s-a mai liniștit iar balta de la picioarele noastre devenise albastra oglindire a cerului, m-ai întrebat:
- Ai mirosit vreodată norii?
         Priveam la ultimile picături de ploaie ce se prelingeau de pe frunzele castanului în ,,lacurile" de apă de la picioarele noastre. Eram atât de fericit încât inima îmi juca incontrolabil în piept iar acel miros al ploii de vară m-a determinat să răspund involuntar, aproape șoptit:
- Acum este pentru prima oară...
         Timpul a trecut prin multele și atât de albastrele zile de duminică până la cea mai albastră dintre toate câte au mai fost! Era duminica nunții noastre, când fericiți treceam calea ferată spre ultima noastră vizită la mănăstire...
        Tocul sandalei tale s-a prins între elementele de șină ferată iar eu încercam să te eliberez din răsputeri fără să aud strigătele prietenilor, șuieratul mocăniței de pe nemiloasa și înfierbântata cale ferată!
        Cu lacrimi în ochi m-ai întrebat zâmbind adorabil! A fost cel mai inocent şi trist în acelaşi timp, zâmbet de pe Pământ:
-Vreodată ai mirosit norii?
    Adulmecam prin aerul încins de aburi și aromă de cărbune doar un miros de furtună, de electricitate... Picăturile de transpirație şi lacrimile involuntare mi-se strecurau pe potecile neputincioase ale obrajior înspre colțurile buzelor şi am răspuns aproape şoptit precum uşoara briză sărată a mării:
-Cu tine îi miros pentru ultima oară...
      Aş fi dorit să plouă şi să ne contopim cu apele, să frăgezim lutul şi să renaştem din el în izvoarele din care norii îşi încarcă ploile...
Acum suntem acolo unde timpul nu are noțiune, acolo unde nu sunt duminici, nici zile... Important este faptul că sunt cu tine iar noi înșine suntem parte din mirosul norilor...
     Peste noi este cerul care se odihnește în cristale albastre, aflate în sferele invizibile ce aşteaptă să izvorască din nou într-un el, din nou într-o ea... Taina nemuririi este dragostea!  
(29.07.2016)
autor©EmilianOniciuc
Foto: Emilian Oniciuc


NOTA: Dacă ți-a plăcut acest text, poți să îl distribui unde dorești doar de pe: EliteratorulLyrics et prosa, Confluențe literare

joi, 8 februarie 2018

Muza din Lună


Muza din Lună

Emilian Oniciuc






Noaptea coboară în chemările mierlelor, 
Undeva pe câmp un greiere cântă o serenadă...
O greierușă îi pică în nadă, 
Împiedicându-se într-un „do major”...

Soarele se răcorește înfierbântat într-un nor, 
Undeva pe cer dintr-o galaxie o stea evadează...
Doar foarte scurt luminează
Pierzându-se prin praf de stele-n zbor...

Luna caută Soarele dar el a uitat-o demult;
Poate îl va găsi pe partea cealaltă mai îndată...
Iar este o noapte ciudată
Cu beznă, cu stele argintii și gânduri tumult...

Mă gândesc la ea pierdut într-o constelație
Cred că sunt un lunatec care încă o mai visează...
Nu știu dacă mai conteazăDar o văd strălucind și acum cu grație...

Emilian Oniciuc

NOTĂ: NU COPIA! Dacă îți place, distribuie unde dorești doar de pe: Lyrics et prosa  Poeții noștri și Rețeaua literară
Vă mulțumesc!

joi, 7 decembrie 2017

Zamo' şi Luna

Zamo' şi Luna
Emilian Oniciuc

Ecoul transmite un urlet lupic,
Câinii din pustiuri se îngână şi ei...
Peste zăpada plaiului mioritic
Se-aşterne trufia trecuților zei...

Luna răscoală săgeți otravite
De argintul bolnav în idei...
Lumina molâie din înalturi slăvite
Se cufundă în troiene fără temei.

Acoperişul pe case stă să se scurgă,
Sub paşii duhurilor ce-nmoaie zăpada;
Îngenuncheată într-o platină rugă
Îşi aşează cu răceală albită, arcada...

Crăiasa Nopții pare bolnavă, nebună;
Se plimbă frumoasă, desculță şi goală...
Prin gheți nordice, rătăciri îşi adună
Alungând întunericul de smoală.

Deodată totul se opreşte, îngheață.
Prin reflexii spre oglinda tăcutului lac,
Palidă totuşi îşi priveşte măreață:
Frustrările milenare ce într-însa zac...

Sfios şi smerit un crivățel porneşte,
Şopotind-i uşor peste obrazul regal
Iar Luna tremurând se trezeşte
Spre Pământ lunecând din abis colosal!

Zamo' preschimbat lângă lac o aşteaptă
Precum o statuie tăcută, herculiană...
Mlădioasă şi misterioasă precum o şoaptă
Îl surprinde prin șerpuirea-i de liană...

În brațele sale puternice clădite din stâncă,
Tandru o culcă în aşternutul de zăpadă,
Apoi și el o surprinde:
Cu o mişcare precisă, lină şi adâncă
Ce îi poartă pe un val, uşor, într-o cascadă...

Aşternutul cel rece în aburi dispare,
Peste lacul din pădure ceața se lasă...
Închisoarea lui Zamo' aflată-i la Soare
Care prin zori îl vesteşte să vină acasă...


Ochii i se deschid printre lungile gene,
Cu părul ei de mătase se acoperă sfioasă,
Cuprinzându-şi genunchii, suspină alene
Iar Luna îşi revine din blonda frumoasă...

Un lup alb îşi tânguie dorurile deşarte
Tânjind singuratec încă o mie de ani...
Pe pământul mioritic se aud de departe
Legendele nescrise despre daci şi romani... !


07.12.2017

NOTĂ: Aceste versuri pot fi redistribuite doar de pe: lyricsetprosa.blogspot.com și poezie.ro

duminică, 26 martie 2017

Confluenţe Literare : Târgul medievalelor ecouri...

Confluenţe Literare : Târgul medievalelor ecouri...:





Târgul medievalelor ecouri...

Emilian Oniciuc- 20.03.2017

Cetatea este tristă,
Turiștii au plecat;
Ecouri mai persistă
În târgul neuitat.
.....................................................
Pavaje patinate, lucind medieval,
Sub pași ușor purtați de clipele pierdute
Sub felinare care lumină opal,
Fantome- nsuflețite din vechile redute...

Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre,
El însuși umbră a nopții trecătoare...
Domnița- i rătăcită în negurile sumbre
Sau doar e rătăcită în basme viitoare...
........................................................
Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate,
O cucuvea îngână, fiorul din ecouri,
Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte
Purtat de lilieci, în neguroase stoluri...

O caleașcă la tavernă, așteaptă: domni, domnițe
Iar, vezetiul nopții, șade pe- o băncuță,
Descâlcind în gânduri, financiare ițe
Și griji de sănătate pentru a sa măicuță...!

Dar, iată: ies petrecăreții...!
Privirea- i obosită, brusc se- nseninează;
Caleașca sa frumoasă, spre zorii dimineții
Sub lampioane vechi, din nou parcă valsează...
.......................................
Diversele graiuri, rătăcind din lume
Sfârșite de cântări ce noaptea le- au stârnit
Sau, ostenite după șuvoi de glume
Se scurg acum spre vise, în raiuri de dormit...
..................................
Cetatea este tristă,
Turiștii au plecat;
Ecouri mai persistă
În târg de neuitat...!

Emilian Oniciuc- 20.03.2017  

Sursa fotografiei: Turism Sighișoara

joi, 1 decembrie 2016

Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!- 2016

Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!


          Vă mulțumesc dragi autori, membrii ai grupului LYRICS ET PROSA de pe platforma de socializare FACEBOOK, pentru gândurile dumneavoastră transformate în minunatele creații pe care le- ați postat în grup! Mă simt dator și onorat să le promovez și pe blogul LYRICS ET PROSA din platforma BLOGSPOT al motorului de căutare  GOOGLE!

          LA MULȚI ANI ROMÂNIA!
         




Pământule drag
Tincuta Sava Borsan

Pământule drag, lasă-mi tălpile mele
Să-ți mai simtă dogoreala cea caldă,
M-ai botezat cu grai românesc pe astă lume
Ca pe unde-oi păsi, să las, urma ta de opincă.

Plină de nestemate îmi este coroana copilăriei
Cei sapte ani de-acasă sunt epoletii din umeri,
Cu cinste si sârg ei deschid orice visterie,
Demnitatea îmi e împletită din trei culori.

Plugul destinului îmi brăzdează frământările
Vâna românească e întipărită în gând,
Glasul patriei mele îmi alină îndepărtările
În mine curge, sânge, de neam de român.

Când pieptul îmi va împreuna mâinile
Să îmi îngropi trupul în lutul tău blând,
În tărâna românească să îmi stea resturile,
Să îmi fluture crucea, pe meleagul meu sfânt.


E ziua ta, române!
Doina Bezea

Azi, sub țarina bătrână
drumu-și șterge doru-n barbă
cărând datina străbună
pe sub firul ars de iarbă.
Sub omătul de aramă
ștergând brazdele de soare
români scriu pe tălpi la vamă
ziua ce i-a rupt din floare.
Munților văzduh de suflet
le-a turnat în brațe plânsul
făcând aripi lungi din urlet
să nu zacă somnu-ntrânsul.
Și-a-ndoit pe veci opinca
în grânarul țării noastre,
morilor le-a tăiat hrinca
legănând apusu-n glastre.
Le-au cărat cocorii dorul
plumbuit în scrin de cetini
maica, taica și pridvorul
își scobeau din umbre prieteni.
Pe marama ce-nfrunzește
din ochi roșii trandafirii
luna-n-rouă-și împletește
steagul păcii și-al iubirii.
Vin degrabă, drag române!
să cântăm cu toți-n cor
azi, e ziua ce-ți rămâne
cât ești liber, nu dator!


La mulți ani !
1 Decembrie
Autor: Magda Ignat

Țară scumpă cotropită de nemernici
Cât poți oare să mai taci?
Rup fâșii din tine cei nevrednici,
Tu, încă mai poţi să rabzi...

E ziua ta, iubită țară
Și-a noastră a românilor,
Dar ni-i gura prea amară
„Doamne ocrotește-i pe români"
Să putem cânta în cor.

Prea de plâns suntem cu toții,
Cântul ar fi vaiet nesfârșit,
Ar putea cânta de bucurie hoții
Care te-au prădat și nu te-au prețuit.

Dar ei, n-au timp de sărbătoare
Ocupați să plănuiască
De unde să mai fure; Oare,
Mai au timp să te iubească ?

Noi, mulți suntem astăzi aici,
Te cinstim și te cântăm în versuri
Și chiar de suntem mult prea mici,
Vom creşte când ne-om strânge-n rânduri.

La mulți ani iubită Românie...
La mulți ani vouă și mie,
Și românilor ce-s mulţi afară,
Că te-au rupt nerozii-n două.
Ba, chiar te fărâmiţară...!


Aniversare
Valeriu Cîmpeanu

Azi e ziua mea aniversară
nu mai stiu a câta căci e milenară
Sunt dintotdeauna
Vin dintr-un mereu numit Dumnezeu
ce nu e al tău dar nu-i nici al meu
e al nimănui si al tuturor
E trecut fără viitor
Dar ce mai contează
Contează ce am făcut si fac
cât pot să strig si să tac
câtă lumină am respirat
câtă beznă-am vomitat
cât am trăit si am murit
cât m-am minţit c-am fericit
în infinitul ăsta zvârcolit
implozat în mine si prea irosit…
Sunt călăul propriilor mele haruri
pentru asta, Doamne, merit
să-nfund o mie de iaduri…

din volumul Poemas paganos
Postată acum 30th November 2014 de Valeriu Cîmpeanu


1 Decembrie
Nicolae Danciu

Doamne, mulțumescu-ți Ție
C-am avut conducători
Ce au rămas pe vecie
Neatinși, nemuritori.

Ei s-au luptat pentru țară
Pentru a noastră credință
Ca neamul să nu ne piară
A fost marea lor dorință.

Și ca niște bravi eroi
S-au jertfit scrâșnind din dinți
N-au dat un pas înapoi
Și-astăzi sunt ai noștri sfinți.

Să le cădem în genunchi
Să le mulțumim fierbinte
Că nu s-au clintit din trunchi
Și-au apărat cele sfinte.

Și și-au mai dorit cu toții
Țara a o aduna,
N-au lăsat-o-n voia sorții
S-avem astăzi ce serba.

Doamne, mulțumescu-ți Ție
C-am avut conducători,
Astăzi sunt stăpâni pe glie
O ceată de prădători.

Ei ce vor lăsa în urmă
În afară de păcate?
O biată țară infirmă
C-un popor pe jumătate.

Doamne, nu îi mai lăsa
Să prade acest popor
Că-n curând n-om mai serba
Țara noastră...ci a lor!



COLIND DE DEPARTE
Lili Lazar

Pentru Fratii mei, Români de pretutindeni!

Pribeag prin lume, mi-am găsit ursita
De-a fi Român cu Țara mea în piept,
Contemporană însă, mă chinuie ispita,
De a mă întoarce astăzi, sau să mai aștept...

Și curtea mea de acasă, cu tot gerul ei,
Acum, în pragul Iernii, simt cum mă apasă,
Când Maica mea, împletind la colăcei,
Colindul ni-l servea, plângând apoi la masă...

E drumul lung și-afară sunt troiene,
Ce mai contează, arde-n mine un dor,
De m-aș întoarce inimă, și-aș geme
Ca-n Doina ce-am lăsat-o să cânte în pridvor...

Prunci să vă colinde Seara de Ajun,
Viflaimul Sfânt, cu Steaua Îndurării,
Nu uita Române, când vei fi mai bun,
De Frații din... Diaspora uitării!



Iubesc țara
de Mariana Petrache

Aș vrea să scriu de țara mea,
că eu trăiesc cu drag în ea
suntem mereu cu capul sus,
onoarea noastră-i mai presus.

Trăim aici cu bune și cu rele,
iubesc în țara mea și pietrele;
nu aș pleca peste hotar,
mai bine frământ lutul - ca olar.

Iubesc munții, iubesc marea
iubesc Dunărea albastră
iubesc limba noastră sfântă
aici păsările cântă...

Nu batem la alții-n poartă
să cerșim pâine - necoaptă
noi suntem dintr-o bucată.
nume mare scris pe hartă.

Neam din daci și din romani
i-am înfrânt pe dușmani,
țara mea-i nemuritoare,
strălucește ca un soare.



PATRIEI, LA ANIVERSARE
Costache Nastase- 29.11.2016


Se face-un veac de când ne-am regăsit,
Când s-a impus puterea dreptului
Pe teritoriul vechii Dacii re-ntregit
Care-i de fapt grădina Maicii Domnului.

Când în pământul ei sunt îngropate
Atâtea şi atâtea generaţii de străbuni
Avem acces şi drept către eternitate
Şi înspre ale cerului lumini.

Suntem legitimi pe aceste plaiuri
Unde sub soare totul înfloreşte,
E casa noastră cea de-a pururi
Unde şi păsările cântă româneşte.

Aici ne este nouă veşnicia
Şi viaţa plină şi desăvârşirea,
Visul şi dorul, tihna, poezia
Şi savurăm iubirea şi-mplinirea.

Dar pentru ţara asta sfântă
Cât încă e râvnită de vrăjmaşi
Avem şi-o misiune absolută
Să o lăsam întreagă la urmaşi.


La mulţi ani, iubită ţară!
Calinescu Maria

Respiră România, un iz de sărbatoare,
Ce-nvăluie-n speranţă poporul, azi tăcut.
Bat clopote-a vestire, pentru fiecare
Să nu uitam, nicicând, despre al ei trecut.

Ochii lumii fost-au şi lacomi, şi tirani,
S-au hrănit cu visul, de-a lua aur român.
Au vrut să ia cu ei, cu forţa , fără bani
Şi holdele bogate, dar, şi avut străbun.

Vânt însângerat s-a abătut spre noi,
Istoria păstrează în carţi nenumarate,
Scântei ucigătoare lăsau trup în noroi,
Nume de răsunet, ce nu vor fi uitate.

Au rupt Moldova noastră, e cu trupul frânt
Au adoptat-o lacom, fară scrupul, omenie
N-au putut seca dorul ce curge-n cânt,
Dorul ce e sfânt, de Mama Românie.

Nu s-au temut o clipă-n distrugătorul joc,
Morminte-s mărturie, morminte de eroi,
Viaţa au riscat-o, sperând, doar, în noroc.
Au apărat pământul cu viaţa, pentru noi.

Acum să îi cinstim aşa, cum se cuvine,
În caldele omagii, în zi de sărbătoare,
Cât iarba ne e verde pe văi şi pe coline,
Să preaslăvim iubirea de tară, ce nu moare.

Să ştie lumea-ntreagă c-avem o Românie,
Nu este de vânzare, cadou nu o vom face,
Pe fruntea ei, mereu, va scrie cu mândrie:
Mulţi ani să ne trăiască! O Românie-n pace!



Unirea curge înainte
Emilian Oniciuc- 01.12.2016


Unirea curge înainte,
Printre nesigurile maluri...
Prin doctrine, idealuri,
Trebuie s- o ținem minte!

Azi sărbătorim Unirea,
Îmbrăcând cămașa iei;
Peste harta României
Iar plutește întregirea...!

Negura din Prut să plece
Din istorii volburi rele,
Oglindite- n roșii stele,
Peste apa sa cea rece...

De va ninge peste țară,
Fluturi albi de pace, fie...
Să serbăm cu bucurie,
La ,, Triumf ", în capitală!


Azi e ZIUA României,
Cu români plecați din țară,
Cu o Moldovă tot „pe-afară”;
Toți români din lutul gliei!


La mulți ani la toți să fie!


Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!- LYRICS ET PROSA 2016





luni, 15 august 2016

Confluenţe Literare : Nisipul din clepsidră

Confluenţe Literare : Nisipul din clepsidră:


Nisipul din clepsidră  
Emilian Oniciuc- 14.08.2016  
Timpul leneș se întoarnă  
În clepsidra de cristal...  
Nu ne anunță printr-o goarnă  
Când zdrobiți vom fii de mal... 
Avem rugăciuni albastre,  
Și duminici efemere,  
În chiliile sihastre,  
Bântuite de himere...!  

Ne lăsăm purtați de valuri...  
Ce ne-alintă în furtună  
Înspumați de arginți și lauri  
N-auzim gorna, de sună...  

În nisip se duce totul,  
În nisipul din clepsidră...  
Emilian Oniciuc- 14.08.2016  

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!