Wikipedia

Rezultatele căutării

Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările

vineri, 9 iulie 2021

Soraya-îngerul pe tocuri
















(Epistola a II-a)

Uniți prin milenare rădăcini aflate sub pământ
Ce îşi caută perpetuum legăturile din seve,
Brazii în conversații prin dimineți îşi iau avânt,
Amintindu-ne de vechi şi noi Adami şi Eve...

Moare o pădure furată undeva în munți,
Liane subterane îşi descoperă noi începuturi!
Răsărind din soluri prin nevăzute punți,
Cresc puieții din cetinile tainicelor aşternuturi...

Ascultă cu atenție sub ramurile răşinoase
Cum transmit ciudate biblii molizii cei bătrâni!
Chiar testamentele foşnindu-se ruşinoase,
Se-nchid între coperți roase, sătule să le-ngâni!

Pădurea se-nalță prin sterpul de la suprafață,
Doar în lut sunt protejate rădăcinile-i adânci;
Din măreția lui se ridică şi provocatoarea ceață,
Spre care ne-avântăm zdrobindu-ne de stânci!

Spovedania naturii este atât de generoasă...
Nu suntem noi aşa înaintea unei lingurițe cu vin?
Dar în crâşme spunem ce sufletul ne-apasă,
De-amăgitoarele păcate ce nechemate iarăşi vin...

............................................................

Unii scriu cum le cântă pomii-asta le este natura!
Alții cu o vagă scuză când prin scris se-amuză,
Defulându-şi brizantin amorul, chiar în furtună ura:
Pentru muzul ce-i pierdut sau pentru iubita muză!

Natura este simplă sau aşa este şi EL!? Dar omul?
Omul nu este cel ce se complică rupt din rădăcini?
Nu singur se doboară cum doborât este doar pomul
Care are o pricină prin livada roditoare de pricini?

Punem etichete pe ambalajele vii-bine sigilate!
Pe unele iubiri ce par sortite spre dezastrul firii
Dar aparențele de-atâtea multe ori au fost înşelate
De oameni, şi de îngerii căzuți cu toți sclavii iubirii!

Cât de fulgerătoare este, sau pare, o minunată clipă
Când primăvara îşi suflă fluturii din florile de măr!
În parc pe o băncuță, savurând dintr-o negruță pipă,
Preotul stă îngândurat, nins cu flori de pomi în păr.

În acelaşi parc pe o alee lină se plimbă vaporoasă,
Purtând pe rochița-i albă: bujori şi flori de mac:
Soraya în pantofii cu tocuri ce-o fac mai grațioasă
Decât lebăda ce pluteşte alături la marginea de lac...

Emilian Oniciuc-17.04.2018
Sursa foto: Pinterest

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Confluenţe Literare : Tu ești poveste...

Confluenţe Literare : Tu ești poveste...:
Tu eşti poveste...
Emilian Oniciuc- 25.04.2017

Iubita mea, îmi eşti poveste în fiecare seară
Doar pentru tine mă țin treaz în ceas târziu,
Să-mi fii morgana dulce a deşertului pustiu
Când de pe buze am să îți sorb cafea amară...

Dacă morgană n-ai să-mi fi în a mea aşteptare,
Iubito, filele nu le voi întoarce prea curând,
Te voi citi poveste, uşor, rând după alt rând;
Cum runele-s citite pe un țărm uitat la mare...

Am să te citesc, căt îmi vei fi poveste dragă
Iar, tu să mă citeşti legendă neuitată de amor;
Să-ți fiu lectură până înviu după ce ,,mor",
Trezit din nou de buzele-ți cu gust de fragă...

Emilian Oniciuc-25 04.2017
Sursa imaginii: farafiltru.ro

duminică, 30 octombrie 2016

Nu spune stop! Emilian Oniciuc

Nu spune stop!
Emilian Oniciuc

Iubito, de ce vrei sã-mi spui stop?
Nu te juca te rog cu dorul meu!
Ti-am scris scrisori de dragoste mereu;
Le țin în suflet și ți-aș da din el un strop...
Este destul să îndepărtez un dop,
                                                     Să le poți citi, dar te rog, nu spune: stop!

Iubito, poate găsești în inima ta un loc,
În care cu drag să mă oprești;
Dar ar trebui să mă dorești, să mai iubești...!
Iar eu nu mai vreau să fiu în al tău joc!
Nu cred că voi mai avea noroc...
Poate mai bine că spui: stop!

Chiar dacă îmi spui stop, îmi va fi dor,
Un dor nebun de dragostea ta...
Te rog să mă ierți pentru asta...!
Poate sunt nechibzuit și-o spun ușor
Dar dacă nu-ți spun, simt că mor
Așa că...te rog, nu spune: stop!

Emilian Oniciuc- 15.03.2016
„Amor în cheia sol”- Editura NAȚIUNEA, București 2016

miercuri, 18 noiembrie 2015

Dintr-o lacrimă...-E.L. 2015

Dintr-o lacrimă...
Emilian Lican

Dintr-o lacrimă,
urmată de alte lacrimi,
a început să curgă
un pârâiaş secret,
ascuns adânc în sufletul tău...
În el se oglindea curcubeul
Sau poate erau urme de fard...
Nu am ştiut că ai lăcrimat...
Oricum chiar dacă mai iubit
acum nu mă iubeşti!
Nu mai plânge ...!
Lacrimile tale ajung în ocean
şi nu voi ști care mărgăritar
din mărgăritarele ochilor tăi
va fi în valul înspumat al vieții...
Sunt numeroase valuri,
numai bune pentru surfing...
Ce mai aştepți?
Uite valul potrivit...!
Pune placa pe el!
Este păcat să-l laşi să treacă...
Este valul venit din izvorul
dorurilor tale...
Dacă te temi de valuri,
corabia va pierde vântul potrivit
spre țărmul fericirii...
Riscă...! Ce ai de pierdut?
Poate preferi să te îneci
în propriile valuri...?



Emilian Lican-16.11.2015

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!