Wikipedia

Rezultatele căutării

miercuri, 28 octombrie 2015

Frumoasa de la malul mării-E.L(.2015)

Frumoasa de la malul mării                                         
Emilian Lican-12.10.2015

Gânduri fugare prin fulgii de nea,
Topiți în flãcãrile lemnului din fag,
Călătoresc pe valuri precum Enea
Rătăcind pe neștiute ape, în larg...

Visele-mi prin valuri se-nspumã,
Luminate de stele, în valuri se sparg...
Parfumul mării mă ajunge din urmă,
Umflând vela iubirii pe falnic catarg...

Dar șemineul de lemne trosnește,
Trezește vise, tu ești foarte departe...
Flacăra fagului uscat, parcă rostește:
-Nu te încălzii cu speranțe deșarte...

Prin flăcări, umbre triste mișcă pereții,
Amfora cu vin va rămâne neatinsă...
Poate prin valurile agitate ale vieții,
Cu ea vom înteții o iubire reaprinsă...

Privesc albastrul din nemărginirea zării,
Ascult prin iarna venită prea devreme
În care o Frumoasă de la malul mării,
Dintr-un nor mă face să îi scriu poeme...

Emilian Lican-12.10.2015
(Imaginea este preluată de pe internet)

marți, 27 octombrie 2015

Întreabă-ți sufletul-Emilian Lican

Întreabă-ți sufletul
Emilian Lican-18.10.2015

Acum,

Frumoaso, întreabă-ți sufletul
Dacă a găsit iubirea...
Întreabă-ți sufletul: găsit-a fericirea?
Întreabă-ți sufletul...

Și

Iubito, întreabă-ți inima blajină,
Când se zbate,
Sub sânul stâng în miez de noapte:
Din ce pricină ?

Clipele,

Spune-mi, vreau doar să știu...
Pentru că, poate
O clipă dintre  toate
Va fi regăsită într-un târziu...

Totuși,

Te caut prin timpul pierdut
Dar rămâi pierdută,
Prin gări ce toamna ascultă,
Un tren ce-a trecut...

Rătăcesc și...

Aș vrea să fiu purtat prin vânt,
Doar o clipă...
Dar clipa este-a vântului aripă,
Refrenul unui cânt...

Aș vrea,

Aș vrea să plec pe strada ta,
Dar strada e pustie...
Nu ești acolo, toamna știe,
Mi-a spus chiar ea...

Aș vrea să știu unde ești...!


Emilian Lican-18.10.2015

Rimele frunzelor-Emilian Lican

Rimele frunzelor
Emilian Lican-27.10.2015(data reală nu cea stelară...)

Astăzi m-am uitat la nuc
Nu mai are frunze...
Și din suflet tot se duc,
Tot mai multe muze...

Sufletu-i ca lumânarea,
Spre ziuă își topește  ceara...
Îl cuprinde iar mirarea,
                                        Când se reaprinde seara...


Unora le pleacă muza,
Nu știu ce-au făcut cu ea...
Le-a plecat cum pleacă frunza,
La nucul din fața mea...

Pur și simplu violează,
Muza lor și-a altora...
Muze triste ce oftează,
Plângându-și batjocura...

Unii plagiază îngeri,
Alții demoni plagiază...
De-i citești începi să suferi,
Sufletu-ți însângerează...

După a scrierilor razii,
Copiatorii se  arată...
Sunt mai răi ca paparazii,
Straiul altora îl poartă...

Se bat cu pumnul în piept,
Sau peste sânii generoși...
Au inventat noul concept,
Radiind de „meritoși”...

Hai mai dăvă-n puii mei,
De pui fără imaginație...
Plagiatori de suflete și de idei,
Pe a Facebook-ului plantație...

Sincer  chiar m-am săturat,
Mai bine mă uit la nuc...
Decât să fiu supărat,
Pe frunzele acestui Facebook...

Emilian Lican-27.10.2015 (data reală nu cea stelară...)

miercuri, 21 octombrie 2015



Suflet cernit

Mi-e toamnă bacoviană în suflet,
cerne o ploaie de doruri mărunte,
la teatrul vieții mi-am luat bilet,
să uit de gândul negativ de sub frunte...

Ploaia urâtă îmi udă părul bălai,
o las să își facă plăcerea,
ea mă are, tu nu mă mai ai,
mi-e tot mai acută durerea...

Aștept soarele ca pe-o minune
să dea căldură sufletului meu
care îmi este făcut fărâme,
să pot să fiu din nou EU...

Magda Ignat
21.10.2015

luni, 19 octombrie 2015

Autumnală

Magda Ignat

Un trandafir uitat pe o băncuță,
Un pat de frunze veștede-n cărare...
Frumoasa toamnă e desculță
Și te îndeamnă la visare.

Visez, plimbându-mă pe frunze ruginite,
La tot ce-a fost și nu va mai veni.
În pomi mai stau câteva frunze răstignite,
Au fost odată verzi, acuma-s arămii.

Cu gândul am rămas în vară
La tot ce-a fost frumos și a trecut,
La o plimbare lungă-n fapt se seară,
La păsările ce am stat să le ascult.

S-au dus și berzele și păsările călătoare,
Și va mai trec-o iarnă pân-or reveni.
Pleacă și soarele încet la hibernare,
Pământul foarte rar îl va mai încălzi.

 Magda Ignat
Te-aștept

Magda Ignat

Te-aștept să vii al meu Luceafăr
Ce între stele strălucești.
Ești dragul meu și al meu licăr
Te-aștept, de mine să te-ndrăgostești.

Te-aștept să vii în fiecare seară,
Căci dac-aș ști că nu ai să mai vii,
Tristă voi fi și inima-mi amară
Și clipele-mi vor fi pustii.

Te-aștept și te voi aștepta mereu,
Singurătatea-n seară e-o povară,
Să fii cu mine când mi-e greu,
Dorul să nu mă mai doară.

E-un timp etern ce vrea a ne desparte
Eternul între noi vrea loc a-și face,
Visez că ești aici, dar ești departe...
Știu, sunt gânduri care nu-mi dau pace.

Mă doare liniștea în astă seară
La mine te aștept cu drag să vii,
Vino, zâmbetul să-l regăsesc, iară
Tristețea să se ducă pe pustii...!

Magda Ignat

„Șoapte”- autor: Magda Ignat


Șoapte
Magda Ignat

Sunt mii de gânduri care nu-mi dau pace,
Vreau să le închid în mine, ca într-o carapace.
N-o să le-nchid, le las să zboare-n vânt,
Doar gânduri bune să mă cuprindă blând.

Un gând neliniștit, rebel se vrea întemnițat,
Se-toarce-n mintea mea, dar...l-am eliberat.
Încolăcit pe alte gânduri, războinic frânt se zbate,
                                 Să strige nu-i dau voie, vorbește doar în șoapte.

Adie vântul doar și-o șoaptă prind din zbor,
E dulce șoaptă de iubire, o șoaptă de amor.
Ochii-mi lucesc de bucurie, ușor inima îmi bate,
Eliberez gânduri frumoase ce zboară mai departe.

Rătăcitoare-s gândurile-n toamna arămită,
De-o fericire rară, mă simt ca răstignită.
Ca o salbă de mărgele bătută-n diamante,
Îmi stălucesc în minte, gânduri-nestemate.

Magda Ignat

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!