Se abate peste tine…
Te agiți în toiul nopții:
,,Vine acum sau nu mai vine!?”
Ticăie pe un perete
Vechiul ceas din lemn de nuc,
Pendulând printre regrete:
Speranțele care se duc…
Umbra morții licărește
Pe aripile de vânt
Care în suflet îți trezește,
Un ultim suflu pe pământ…
,,Tare” ai fost sau ai crezut:
Că ești o mare minune!
Însă acum ai decăzut
Printre spinii din cunune…
Flori din spini și dintre lauri
Sunt uitați pe câmpul vieții,
Peste care zboară grauri
În răcoarea dimineții…
-Mamă! Uite câtă risipă
Peste lanul auriu!
Ca un fum suflat din pipă,
Lâncezând portocaliu…
Emilian Oniciuc-14.06.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentarii,păreri...