Emilian Lican
Soare ascuns de nori,
O floare pierdută-n pădure,
Suspin de vânt în zori,
Clișee nostalgice, pure...
Plouă cu lacrimi reci,
Două vrăbii par nebune,
Zgribulite-n triluri seci,
Ciripesc fărâmi de pâine...Aud un murmur violin,
Trei brazi spre mine se apleacă,
Vântul mă taie din plin
Sperând să mă întoarcă...
Privesc semeț înainte,
Patru ace de brad
Vor să le țin minte:
Îmi biciuie obrazul și cad,
Cinci minute de răgaz
Întins în zbuciumul naturii
Și simt tăieturi pe obraz...
Mă contopesc cu timpul:
Șase veșnicii fără o clipă...
Inima își pierde ritmul,
Ploaia e a lacrimei risipă.
Atunci, în timpul trecut,Șapte șoapte ludice
În suflet mi-au crescut,
Creștine lirisme lăuntrice.
Acum, când soarele-i gol
De norii vrăjiți și mișei,
Mănunchi de raze-s pe sol,
Încălzind o turmă de mei...
Emilian Lican
Grupaj foto: Emilian Lican
