Ploia de mâine dimineață...
Emilian Oniciuc- 12.03.2017
Chipul tău drag îmi apare deseori
Prin vise cu soare, prin ploi, uneori.
Dar ce pot face acum
Prin jarul de azi, mâine doar scrum...?
Dimineața se- ntinde prin așternut,
Ploia își ține în geam ritmul mărunt.
Fața în pernă îmi ascund
Căutând morganic: timpul secund...
Geamul aburit păstrează amintiri,
Stropi reci preling uitate simțiri.
Le simt și le reascult:
Refrenul pierdut în undeva, demult...
Este o clipă din prea scurta dimineață,
Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață.
Eu, un muritor prin vânt
Căutând ziua de ieri pe Pământ...
Chipul tău, în gând, aievea- l mângâi,
Șoptind către el, cu dor: ,,mai rămâi!"
Dar dispare ușor, ca un fum
Prin jarul de azi, mâine, doar scrum...
Emilian Oniciuc- 12.03.2017
