Daniel-Bertoni Albert
„...Pasiunea pentru poezie o am încă din adolescență. Mi-a plăcut să citescpoezie, dar să o și scriu. O altă mare pasiune, în tandem cu poezia,
este arta gastronomică, fapt pentru care, în 2011, am urmat
cursurile unei școli de profil, obținând diploma mult dorită. Am
încercat să mențin legate aceste două pasiuni, ghidându-mă după
spusele celui care a fost Jean Anthelme Brillat-Savarin, avocat și
politician francez născut în secolul XVIII: „Un poet și un bucătar
nu se diferențiază cu nimic; inspirația este sufletul artei lor.”...”
Daniel-Bertoni Albert
La statuia lui Ovidiu
Preț de-un ceas am zăbovit
Şi-am simțit ca un preludiu
Ceva nemaiîntâlnit...
N-ar fi fost dar cu putința
Nici n-aş fi pomenit,
Nu a fost cu rea voință
Prin Tomis de-am rătăcit…
Pașii m-au purtat agale
Ba pe străzi, ba-n fundături
Pogorându-mă la vale
Prin istoriei frânturi.
Şi observ pe el, mărețul:
Un batrân amfitrion
Parcă stabilindu-mi prețul
De tânăr centurion.
O grandoare mă cuprinde,
Am un sentiment divin
Că în vene îmi pătrunde
Nobilul sânge latin...
Când Augustus,împăratul,
Poeme ca nimeni altul
Doar la noi tu ai creat.
“Ponticele” tale scrieri
Din pană le-ai înşirat,
Ne credeai barbari pe rânduri,
Însă primitori ți-am stat.
“Tristele” ne-au fost drept pilde
A grandorii tale vieți,
Îndrumând a mea sorginte
Spre o lume de poeți.
Cu regret îmi las privirea
Să alunece în jos,
Ai învățat omenirea
Tu, bătrânule frumos...!
Acum plec; te las cu bine
Până când ne-om revedea,
Știu că singur, fără mine,
Tomisul îl vei veghea.
Din a ta mută chemare
Te știu tot, te văd întreg,
Îndreptându-mă spre mare
Mă duc sa mă reculeg...
Daniel-Bertoni Albert-(Volumul „Lyrics et prosa”-Editura Națiunea-2015)
