Elena Alina Mateaș
„Mi-am descoperit pasiunea pentru poezie încă din vremea liceului, dar abia la începutul acestui an am luat totul în serios. Am apărut în revistele: Revista literară a grupului Facebook „Speranța” (unde sunt și redactor din luna Februarie), Revista Literară Bucovina și Revista
Literară Popasuri Culturale Românești, iar recent am publicat în
antologia „Vise târzii”
Ultima nisoare
Elena Alina Mateaș
Ninge și azi la fel ca atunci.
Dar tu nu mai ești aici,
În brațe să mă strângi.
Mă gândesc la serile împreună
Și aș vrea să-ți șoptesc
Măcar ... noapte bună.
Mi-e dor de al tău sărutȘi ușor lacrimile inima-mi inundă.
Căci este foarte greu să-l uit.
Ai plecat spunând că ne vom revedea,
Iar eu naivă am crezut în tine,
Nu am văzut cum privirea ta mințea.
Mă uităm spre cer cum ningea lin
Și lângă tine frumos visam
La un viitor senin.
Dar ai plecat... nu mai știu nimic de tine
Oricât te caut și te strig
Tu nu te-ntorci spre mine.
În zăpadă stau și plâng acum
Cu gândul la ultima ninsoare,
Căci nu am apucat să-ți spun... drum bun.
Elena Alina Mateaș
De atâtea ori ți-am spus:
Îmi lipsești, iubire.
De atâtea ori am strigat:
Îmi este groaznic
Dor de tine.
Și aș vrea să te am
Cu mine-n orice clipă,
Secundă, moment,
Zi fericită, fie ea
Și neînsorită.
Nu înțeleg de ce nu creziCă îmi lipsește
Sprijinul tău necondiționat,
Vocea ta, parfumul tău
În camera mea!?
Doar lângă tine
Lumea mea este mereu
La înălțime.
Doar în brațele tale
Iubirea este vie.
Atâta timp cât tu lipsești,
Fugi, te-ndepartezi,
Mă voi gândi mereu în urmă,
Căci de tine-mi este dor,
Îngerul meu din umbră.
Elena Alina Mateaș: „Lyrics et prosa”- EDITURA NAȚIUNEA, București 2015
