Emilian Lican-12.03.2015
Era o vreme când lumea nu era stresată,nu era preocupată de politică că era una singură și oricum îți plăcea nu-ți plăcea erai membru de partid și împotriva partidului nu prea se putea face nimic... Era o vreme când lumea nu era preocupată de avere,nu era concurență de bună stare printre vecini,cum în mod paradoxal față de vremurile de azi nu erau mulți cu dor de ducă...Era o vreme când te supărai dacă nu erai invitat la o nuntă,cumetrie...Acum lumea se pare că se bucură doar de parastase...
ION RADU - Sus la crasma-n Dealul Mare (versuri: Oct. Goga)
Vezi mai multe video din muzica
Se mai tachinau bărbații unii pe alții cu glume când se întâlneau la bufet,fiecare în gând cu secrete despre nevestele lor ...În final se dadeau bărbați fideli,dornici să ajungă fiecare cât mai grabnic lângă dragele lor draguțe...La ultimul rând de vermut,fiind și colectiviști în paralel cu munca de la oraș,închinau în mare veselie,ciocnindu-și paharele,nerăbdători de farmecele mândrelor ...,zicând toți la unison:„sus colectiviști paharul chizda-i dulceee ca zaharul! ”Apoi fiecare se ducea devreme acasă,să culeagă dulcele nectar din câmpia cu mărar...La o seamă era doar gura de ei,se duceau acasă că oricum bufetul se închidea la ora 22!Poate mai prindeau ceva la televizor chiar dacă se uitau la același actor sideral din fiecare seară...Trebuia oricum deschis televizorul că altfel prindea pânze de paianjen printre lămpi...
Azi parcă nici nu-ți mai vine să mergi la casa ta....Ce să găsești în ea,că nevasta este în străinătate iar în altă parte ce să cauți că au rămas doar babele...
(va urma...)
Emilian Lican-12.03.2015
Sursa fotografiilor:este liberă
Excelent, un început încântător de proză autentică în care regăsim cursivitatea firescului din realitatea vremurilor de acum, povestit și filtrat cu acuratețe de către narator, cu mijloacele rafinate ale transpunerii în text a unor trăiri, nostalgii, rememorări, decantări... Postura de prozator a domnului Emilian Lican, al cărui prim volum de autor (de poezie) se află în faza de procesare tipografică, mă surprinde plăcut, demonstrând calități indubitabile pentru nuvelă și roman. Aceste calități, ca și în cazul liricii, se numește har, un har dublat de o sensibilitate de excepție. Succes și aștept noi episoade.
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc,domnul RomeoTarhon,pentru încurajări!O să încerc să scriu și următoarele episoade,păstrând aceeași atmosferă a textului,pe aceeași temă a acestui început de proză!Am încercat azi un text pentru a continua dar se pare că m-am îndepărtat ușor,ușor de subiectul propus!L-am și postat pe Facebook pentru ca ulterior să-mi dau seama de această îndepărtare...În cele din urmă am șters ambele texte din rețeaua de socializare Facebook dar promit că voi reposta din nou în ambele grupuri:Lirix și Terapie prin poezie și proză în momentul în care reușesc să conturez cursiv continuarea acestui text, continuare care sper să devină o nuvelă sau un roman!Ar fi păcat să postez oricum,indiferent cât de nerăbdător aș fi!Mă bucur că am reușit să vă trezesc interesul pentru acest text,interes care mă ambiționează să merg mai departe!
RăspundețiȘtergere