Domnul Bertoni D Albert este autorul care ne-a onorat cu prezența sa atât în volumul I cât și în volumul II al antologiilor LYRICS ET PROSA.
Trăirile sale sunt minunat desfășurate în versuri care curg ușor spre sufletul cititorului într-o diversă și bine aprofundată tematică... Nu am regăsit superficialitate nici în versurile despre dragoste, împrăștiate în mii de petale, adunate apoi cu prețuire și ridicate spre cer, venerând femeia iubită, nici iubirea față de sfântul și dulcele grai moldovenesc... Să mai spun că poetul Bertoni D Albert își pune întrebarea dacă a rămas poet...Îi răspund că a rămas poet și încă unul de care mă mândresc a fi alături în această minunată aventură literară: LYRYCS ET PROSA
Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand cu căldură lecturarea lor.
Bertoni D Albert
Blajină toamnă, iarăși ai sosit
Iar soarele pe roade te mângâie
Atât de mult am stat şi-am urmărit
Să simt aroma dulce, de gutuie
Când poamele-ți de mult vor fi culese
Și transformate în compot și gem
Voi aștepta cu calm, și pe alese
Am să adun gutuile din pom
Muşca-voi din gutuie, să o doară!
N-am să mă tem de tenta amăruie
Căci am poftit-o chiar din primăvară
Când mă ningea, cu floarea de gutuie
Și isprăvind cu galbena gutuie
Suratele i le așez frumos la geam
Să vadă toate cum poate să fie
Ca să poftești la fructul de pe ram
Veni-va vremea toamnei ca să plece
Gutuile lăsându-mi-le-n dar...
Parfumul lor nostalgic mă petrece
În zile reci, cu ceață și cu brumă
Purtând pe umeri numai o vătuie
Mă duc la geam, aleg și iau în mână
O parfumată, galbenă gutuie.
Bertoni D Albert
Când Ştefan, cu a sa mică oștire
A îngrozit ades, neamul turcesc...
Porunci tăioase dădu prin vorbire
Prin dulce și viu grai moldovenesc
Când Eminescu se-ntâlnea cu Creangă
Sorbeau ades, din vinul roș' domnesc
Ei povesteau, durerea să își frângă
În viu și dulce grai moldovenesc
Când peste Prut, ai noștri frați de sânge
Sunt sechestrați, din ordinul rusesc
Din mal în mal strigăm, apoi vom plânge
Prin dulce și viu grai moldovenesc
Cand țara noastră va mai fi vreodată
Ce-a fost pe vremuri, neamul românesc
Vorbim fără de teamă, deodată
În viu și dulce grai moldovenesc
Când am să mor, nu o să știu din vreme
Dar voi muri știind că te iubesc
Trăiesc, respir, iubesc și nu m-oi teme
Vorbind în dulce grai moldovenesc.
Bertoni D Albert
În mii de petale, iubito
Te scalzi și aș vrea uneori
Frumoaso, nebuno, ispito,
Să fiu o petală din flori...
Mă pierd în doi ochi de smarald
Umilă petală ce sunt
Ești taină cu sufletul alb
Femeie, cu trupul tău sfânt
Iar buzele-ți, două ispite
Șoptesc prin petale de flori:
"- Hai, vino, și ia-mă, iubite
Eu știu cât de mult mă adori."
Pe sânii tai falnici să preget
Sorbind tot nectarul din ei
Rămâne-voi fără de cuget
Și fără de ei - dumnezei
Să-ți stau îngropat între coapse
Petală, petale, să fim...
Ca două - ancestrale sinapse
Prin zbucium și patos, iubim
La tălpile tale, covor
Voi sta așternut totdeauna
De faci doar un pas mă-nfior
Și plânge petala întruna
Cu care te scalzi uneori
Frumoaso, ispito florală
În mii de petale de flori.
Bertoni D Albert, LYRICS ET PROSA volumul II, EDITURA NAȚIUNEA, Gaudeamus-București 2015
