Antologia de creație literară: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ volumul I

Antologia de creație literară: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ volumul I  (într-o colecție originală: Lyrics et prosa)
Editura Scriitorilor, Brăila 2017

Prefață

       Fiecare antologie este un moment de bucurie artistică prin creațiile diverse, provenite din suflete omenești atât de diferite dar unite de această minunată dragoste pentru creația literară.

       Nu mai știu unde sau de unde, de ce mi-a rămas întipărită în minte ideea că: Dumnezeu este cuvântul iar însăși lumea este făurită de către EL, dintr-un prim-cuvânt... Pentru că Dumnezeu a spus: să se facă lumină, întuneric și toate celelalte lucruri minunate, inclusiv omul care a fost zămislit după chipul și asemănarea Sa, primind și acest dar suprem: cuvântul... Așa cum a spus, așa s-a și făcut!

       Am întâlnit deseori întrebarea: „Mai citește cineva în ziua de azi o carte?” Părerea mea este că doar acele persoane care se întreabă retoric, încercând diverse discuții polemice, sunt cele care nu mai citesc și iau în derâdere actul autentic de creație literară.

       

          Cel mai deosebit aspect este și acela în care văd cu deosebită plăcere că ștafeta creației literaturii românești este preluată de autori deosebit de tineri și talentați, care debutează într-o carte tipărită pe hârtie, cum sunt și cei din antologia LITERATURA DIN CĂLIMARĂ: Livia Tiron, Liviu Florin, Ciprian Ionuț Chiricea, Radu - Dan Alexandru. De altfel antologiile sunt și vor rămâne un bun prilej pentru debut și pentru cei care deși au scris de la vârste fragede, abia acum au dorit să-și facă cunoscută identitatea artistică prin munca depusă în paginile timpului și concretizată în această adevărată carte de vizită care ne dorim să ne reprezinte: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ. Amintesc aici pe următorii prieteni coautori ai antologiei: Viorica Toaca - Osipova, Mirela Duma Bilc, Gabriel Vulpoiu, Antonela Stoica, Vasile Chifan, autori de care sunt sigur că veți mai auzi...

        Cum să nu fie această antologie o carte de vizită când alături de noi se află scriitori a căror valoare este deja recunoscută și apreciată! Scriitorii: Dan Minoiu, Al. Arpad Toth (Artangel), Gabriela Amzulescu Zidaru și Costache Năstase au răspuns cu deosebită prietenie de a participa alături de noi în acest proiect literar autentic românesc și salut cu deosebită stimă prezența lor alături de valoroși veterani ai antologiilor de creație literară pe care am avut și am onoarea să le coordonez: Viorel Birtu Piraianu, Gabriela Ticalo, Mariana Petrache, Stela Cheregi și Maria-Ileana Tănase.

        De asemenea, nu în ultimul rând, mă onorează și remarc prezența în antologia: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ, a prețioșilor scriitori: Geo Vuici, prof. Florica Pățan, Mihail Mircea Matei, Adrian Cuibus, Popescu Ioan, Țuțui Annya, Georgeta Suta, Ciortan Cătălin, Gabriela-Maria Ionescu, Adrian Mihăescu și Sânziana Emanoil.

        

          Am o experiență literară mai scăzută, dar totuși în urma coordonării a patru antologii de literatură contemporană românească, participarea în alte trei antologii literare în calitate de coautor precum și după neuitatele momente din două cărți personale de autor în care mi-am lăsat sufletul pentru a fi lecturat de către cititori, am să-mi permit să evaluez volumul I al antologiei: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ drept unul din volumele în care media valorii creațiilor se ridică de la bine spre excelent, dar este părerea mea, vrăjită de frumusețea creațiilor din cuprinsul acestei cărți.

        Nu pot să nu închei altfel precum am încheiat prefața celorlalte antologii decât cu satisfacția de a mă repeta, că și cu această antologie s-a mai adăugat o picătură pură de literatură românească în BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.

                         Emilian Oniciuc

Angelica Ioanovici- antologia, LYRICS ET PROSA, volumul II

Angelica Ioanovici

Angelica Ioanovici

    O picătură românească de lirică,  într-o antologie  de literatură autentică, contemporană, românească! Nu exagerez absolut de loc când afirm aceste lucruri despre versurile poetei Angelica Ioanovici...!
    Versurile autoarei, curg spre sufletul cititorului cum se alintă lacrimile izvorului pur din pădure spre a astâmpăra setea unor cai sălbatici...A unor cai sau mai bine zis a celor doi cai alegorici care deschid recitalul poetic, rezervat în antologia LYRICS ET PROSA, volumul II. Cei doi cai, evadează de pe Pământ într-o minunată poveste aflată doar la o lume paralelă distanță de lumea noastră... Ce poate fi mai frumos decât o evadare intelectuală, așternută pe hârtie de o pană măiastră, în timp ce bagajul de mână este tot timpul pregătit pentru momentul prielnic când poarta inimii, ascunsă prin florile de gutui, se va deschide spre o ultimă seară la Paris...
       Ar fi atât de multe lucruri frumoase de spus... dar mă opresc aici pentru că nu are sens să transform într-o erată, minunatele versuri ale doamnei Angelica Ioanovici, lăsându-vă pe dumneavoastră cititorii să analizați dacă am sau nu am dreptate ...!
       Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand cu căldură lecturarea lor.

Iată ce spune despre sine, poeta Angelica Ioanovici :

       Sunt născută în Arad, studiile le-am făcut în Arad, Lipova și Timișoara, unde am urmat cursurile Facultății de Științe Economice, specializarea Economia Industriei, Construcțiilor și Transporturilor. În anul 2014 am publicat primul volum de poezii, „Moneda spre vise”și am apărut în antologia „Vara albastră a cuvintelor”.

Bagajul de mână
Angelica Ioanovici

În bagajul de mână am tot,

Un nonsens insipid și-o speranță,

Un verdict pronunțat de instanță,

Dar să șterg calendare nu pot.

Avionul m-așteaptă buimac,

Destinații și-o ultimă rută

                              Și tabele ce par o derută

                                   Mă întreabă uimite ce fac.

E-o navă, dar fără pilot,

Echipajul rămâne la sol,

Voi pluti aiuristic în gol,

În bagajul de mână am tot.

Prin tunel se aud explicit

Rămășițe ce țin de orgoliu,

Dintr-un basm de-un senin iluzoriu

Și convingeri, și-un drum rătăcit.

Zăbovesc umilințele până

Se deșteaptă în mine-un jaratic

Și mă arde, și plânge sălbatic.

E o viață-n bagajul de mână.

Doi cai
Angelica Ioanovici

Și dacă tot suntem doi inși ciudați,

Din două lumi aproape paralele,

Să ne luăm doi cai adevărați

Și să zburăm aiurea printre stele.

Și dacă tot a fost să ne-ntâlnim,

Deși sunt între noi povești neclare,

Hai să plecăm, să nu mai zăbovim

                                     Din certitudinea ce-apasă și ce doare.

Să ne luăm doi cai aproape murgi

Cu stele-n frunte de culoare albastră,

Nu mă-ntreba pe unde o să ajungi

Și cum se va-ntâmpla idila noastră.

Nu-i înșeua, că nu mai e nevoie,

Sunt caii din iubiri neîmplinite

Și au venit aici de bună voie,

Potcoava-dor sclipește pe copite.

Ultima seară la Paris
Angelica Ioanovici

Era ultima seară la Paris,

O regăsesc și astăzi prin reviste

Și a  rămas ca un penibil vis,

Aproape că-mi doream să nu existe.

Pe malul Senei se topeau iluzii

În vântul zbuciumat de primăvară,

Iar între noi se stabileau confuzii

Și făr-de sensuri nu-ncetau s-apară.

Pe bulevarde se plimbau mulțimi,

Imagini oarecum întunecoase,

Tristețea s-a ivit din înălțimi,

Pândindu-ne ascunsă printre case.

Era april, se desprimăvărase,

Orașul îmi părea ca un abis,

Iubirea pe o altă stea plecase.

Era ultima seară la Paris.

Angelica Ioanovici- Antologia „LYRICS ET PROSA”, vol. II, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

Anna-Nora Rotaru- Antologia „LYRICS ET PROSA”, ( volumul II )

Anna-Nora Rotaru

Anna-Nora Rotaru

        Amintirile sunt acaparate de  pânzele de păianjen, așezate pe sufletul timpului care nu dorește să se rupă sau cel puțin cititorul are senzația regăsirii în minunatele versuri ale poetei Anna-Nora Rotaru...!
        Am lecturat cu deosebită plăcere toate versurile autoarei care m-au purtat de la florile presărate într-un roman al vieții prin nostalgicele ironii ale toamnei, toamnă în care se duc și păsările dar mai ales se duc și anii tinereții, a acelei tinereți care nu-și dorește apusul spre încețoșata bătrânețe, astfel că versurile  ne vor transmite și chemări de iubire, de dor de mamă, de înserările misterioase atunci când condeiul devine fermecat și începe să-și aștearnă tainicele scrieri... Sunt foarte multe creații minunate în această elegantă antologie de literatură contemporană iar unele dintre ele aparțin artistei, frumoasă atât la chip cât și la sufletul dedicat acum  poeziei, poeta:  Anna-Nora Rotaru!
       Sunt Emilian Lican, coordonatorul antologiei „Lyrics et prosa” și recomand cu căldură lecturarea acestui volum de literatură contemporană!

Iată ce spune despre sine, poeta Anna-Nora Rotaru:

      

„Născută pe plaiurile moldovenești, la Botoșani, mi-am petrecut copilăria, adolescența și m-am format ca om, pe meleagurile vasluiene. Studiile superioare făcute la Iași, mi-au dat posibilitatea azi, să-mi exercit profesia de medic, continuându-mi studiile de specializare în Grecia, la Atena, ca medic internist, unde m-am stabilit cu familia mea.
       În România anilor copilăriei, m-am ocupat de muzică, studiind vioara și participând ca solistă și în orchestră, la diverse concursuri republicane, cu multe distincții și medalii. În timpul liber mă ocup  de pictură, luând parte la diverse expoziții, fiind membru în „Organizația Medicilor Artiști” din Grecia. În ultimul timp mi-am extins căutarea și exprimarea frumosului prin poezie, publicând  în aprilie 2015  primul meu volum numit „La răscruce de lumi.” Am avut onoarea unor frumoase critici în  revista OBSERVATORL - Toronto, AGERO - Stuttgard, la REGATUL CUVÂNTULUI - Institutul Cultural Român Bruxelles, în Revista MELIDONIUM din Iași, din partea poetelor și scriitoarelor Mariana Gurza, Vasilica Grigoraș și Dorina Stoica, cărora le păstrez o recunoștință adâncă, la GRĂDINA CU LECTURI, dar și la alte reviste online.
      Mi-a plăcut întotdeauna frumosul și am încercat să-l slujesc , dăruind un strop din sufletul meu.”

Lyrics et prosa vol. II

Pânze de păianjen
Anna-Nora Rotaru 

Cândva, ca să-mi arăt iubirea, scriam zeci de poeme,
Adâncul minții-mi scormoneam, ca să găsesc
Cuvinte fermecate, descântece, ca să te cheme,
În prag să-mi vii, să-ți spun cât te iubesc!

Am încercat pictând să vezi și prin vopsele,
Pe zeci de pânze, ce nu-ndrăzneam ca să grăiesc,
Șiraguri de inimi sângerânde, legate în cordele,
Crezând c-așa o să-nțelegi cât te iubesc !

Și chiar prin note adunate, ți-am compus o simfonie,
În sunet de bemoli, simțămintele am vrut să îți trezesc.
Vioara mea și pianul, plângeau-necate-n melancolie,
Refrene, să-ți spună-n locul meu cât te iubesc!

Acum, e prea târziu, neaua mi s-așternut pe umeri,
Mi s-a secat simțirea, sufletul mi-i gol...am obosit!
Anii mi-au trecut... atâția, că nu poți să-i mai numeri,
Amintirea-i mărturie, să-ți spună ea cât te-am iubit!

Pianul dezacordat în colț și nici o coardă rămasă la vioară,
Pânze de păianjen și praful le-acoperă ca un veșmânt!
Ce-au fost... speranțe, culori, cuvinte, sunete odinioară,
Azi toate-mi par-ngropate-adânc... într-un mormânt!

Gaudeamus 2015

Măicuță dragă
Anna-Nora Rotaru

Măicuță, mai vino câteodată să mă vezi în vis,
Să te mai simt, să-mi pară că trăiesc adevărat...
Cu brațele-ntinse larg, cu sufletul deschis,
Să te cuprind, cum poate n-am făcut-o niciodat'...

Să-ți mângâi iarași umerii și, cu drag, obrazul,
Lacrimile ce te-au durut, să pot să ți le șterg!
De te-a cuprins cumva, fără să știu necazul,
Azi, mai mult ca-oricând să pot s-alerg,

La tine-n poală, c-atuncia, să mă cuibăresc...
Mânuțele dragi să le cuprind, să le sărut!
Să pot cu mult mai mult să te-ocrotesc,
Cum poate n-am făcut 'ndeajuns cât am putut...

Și dacă ceva-ți apasă sufletul... să-mi spui,
Vreo supărare sau vorbe spuse la mânie!
N-au fost din inimă și-n inimă să nu le pui,
Că-s vorbe goale ce sufletul din noi sfâșie!

Măicuță dragă, află că te-am iubit la infinit ...
Te port în mine, nicicând sa-mi fii uitată...
Și de-mi veni-va clipa să mă-nalț înspre zenit
Să-mi vii in prag, de mână să mă duci ca altădată,

Când eram mică, îți amintești, mă temeam de beznă...
De-ntuneric, când nopțile-adânci mă-nfricoșau,
Sau, când hățișurile mi se-mpleticeau de gleznă
Brațele tale duioase mă prindeau, dureri îmi alinau...

Mai vino câteodată-n visul meu, dragă măicuță,
Să te mai văd, să te ating, mânuțele să le sărut...
Lăsându-mi c-altădată, pe-aceeași de copil pernuță,
Parfumul tău de neuitat... ca semn că mi-ai trecut!

Co-autori antologie 2015

Șoapte și lacrimi
Anna-Nora Rotaru

Drum în față, drum în spate
Și-mprejur doar bălării...
Aud clopotul cum bate,
Dinspre sat, peste câmpii.



E-n amurg, e trist, pustiu,
Roșul se topește-n seară.
Mă aștepți, nu cred să viu
Dorul să ni-l stingem iară.

Câte așteptări au fost...
Câte vorbe dulci deșarte
Ce acum nu-și mai au rost,
Risipite-n drum, departe...

De atât amar de vreme,
Vântu-a măturat cărarea.
Nimeni n-o să ne mai cheme!
Peste noi căzu-nserarea.

Șoapte dulci de altădată
Înecate-s în șuvoaie
Și se-amestecă în baltă
Cu pietriș și cu noroaie.

N-am acum ce să aștep,
Drum deschis îmi stă în față!
Îmi strâng inima în piept
Și-l continui cât am viață.

Privesc cerul roș ca sânge.
Încă nu căzu de seară
Și mă strânge-un nod de-a plânge,
De-o iubire ce-o să moară ...

Anna-Nora Rotaru- Antologia „LYRICS ET PROSA”, vol. II, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015