Emilian Oniciuc
A trecut mult timp...
A trecut mult timp de când nu ți-am mai scris...
În imaginația mea, ai rămas neschimbată!
Ai același parfum adolescentin și n-aș fi zis,
Că te voi pierde prin efemere amintiri, vreodată...
Acum îți scriu cu drag, poate o ultimă scrisoare...
Poate o vei primi sau poate va fi rătăcită...!
O voi închide într-o sticlă și-o voi arunca în mare
Iar de tine, poate va fi sau nu va fi citită...
A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii...
Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea;
Te-am iubit sublim și-am vrut să știi:
În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea...!
 |
| N. Vermont- Scrisoare de pe front |
Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire
Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea...
Revăd aceeași gară când triști la despărțire,
Ne-am înșelat destinul, ne-am înșelat iubirea...
Am așternut lacrimi de cerneală pe coala de hârtie...
A trecut o veșnicie de când nu ți-am mai scris!
Ești amintire dulce, ești toată o dragă poezie,
Că te voi pierde, nici Nostradamus n-ar fi prezis...!
A trecut mult timp,
De când am scris o ultimă scrisoare...
O ultimă scrisoare
Emilian Oniciuc
Vol. „AMOR ÎN CHEIA SOL”
Editura NAȚIUNEA 2016
Pictură de: Nicolae Vermont (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932)
-:„Scrisoarea de pe front”
