Vrăji-vrăjite...

💘 Poezie-descântec împotriva vrăjilor de iubire... 

 Autor: Emilian Oniciuc 

Vrăji-vrăjite

Vrăji- vrăjite...
Emilian Oniciuc-23.02.2015

Fără vânt în taina nopții 
Se strecoară precum hoții
Și foșnesc frunze foșnite, 
Vrăji- vrăjite și-ofilite...

Babe prea de mult băbite, 
Vrăjitoare scorojite; 
Se strecoară ca o ciumă
Ca să-ți fie-n suflet mumă...

Se dau de ceasul morții 
Să îți treacă pragul porții 
Cu zâmbetele- zâmbite, 
Babe, să-ți fie iubite...

Babe prinse-n hora Lunii 
Drept în mijlocul pădurii 
Dezbrăcate-n pielea goală 
Cu păr lung la subțioară...

Țâțele-s dabalazate, 
Le ajung până la spate, 
Tot sărind în joc grotesc, 
Ritm vrăjit și nebunesc...

Focul mistic le stârnește, 
Suflețelul le- ncălzește 
Cântând de dor vrăjit, 
Pentru fete de iubit...

Fete hâde și uitate 
Ce-au rămas nemăritate, 
Babe-acum, dar vor iubite 
Când, la ziuă întinerite,

De stăpâna lor din Lună, 
Vor fi un arcuș de strună...
Minunate ca izvorul 
Ce de sete-ți împle dorul!

Strună în pat de le dorești 
Dragostea să-ți potolești 
Până la ziua următoare,
Prin roua izbăvitoare...

Emilian Oniciuc- 23.02.2015

Noaptea strigilor
Emilian Lican

Un vaiet lung - săgeată în noapte,
O cucuvea adulmecă un destin...
Sinistrul vânt strecoară şoapte:
A tărâmului demonic festin...

Din iadul sufletelor rătacite
Unele evadează pe Pământ,
Prin umbrele nopţii risipite,
Aduc disperare prin vânt...

E noaptea când strigile se joacă,
Nu sunt primite în Iad nici în Rai,
De le-ntâlneşti, minţile îţi toacă,
Sufletul, fără să vrei, lor îl dai...

În noaptea când Luna-i palidă,
Înfrigurarea celestă te cuprinde,
Tăcerea devine morbidă,
Prin raze argintate se întinde...

Când liniştea nopţii se sparge
De râsete cristaline de copii,
Sunt strigile care te vor atrage
În jocul lor nebunesc pe câmpii...

Astupă-ţi urechile mai bine,
Închide-ţi şi ochii de vrei,
După râs urmează suspine,
Pierdută va fi urma pașilor tăi...

Te vei trezi apoi, dimineață,
Buimac de- amintiri în eclipsă,
Priviri tulburate în ceață
Căutând rațiunea frânturilor lipsă...

Slăbănoaga regină este mulțumită,
Cu ea se iubesc până în zori
Cei ce o întâlnesc și-o fac fericită,
Trăiesc, uită tot, mor uneori...

Emilian Lican

Sursă imagine:mistere mondiale