Gabriela Țicalo
Doamna Gabriela Țicalo își continuă munca intelectuală cu minunatele sale creații pe care le-a împărtășit alături de noi în acest elegant volum II al antologiei LYRICS ET PROSA!Mănunchiul de literatură contemporană pe care a dorit să-l selecteze, cuprinde atât poezie cât și fragmente de proză, autoarea dând dovadă de real talent și complexitate scriitoricească.
Prima notă lirică este dată de patriotism, de dragostea față de limba română, căreia îi rămâne cu drag credincioasă iar prin cuvintele făurite își află destinul ori amintirile nostalgicelor iubiri care vor rămâne mereu în sufletul primăvăratec al nevinovatei tinereți...Lirica se dezvăluie prin personificarea fenomenelor naturale ce se revarsă benefic peste glia roditoare spre o vară care ne rezervă lectura unor versuri deosebit de frumoase...!
Fragmentele de proză, completează acest medalion antologic, așezat parcă pe o panglică tricoloră de reală literatură contemporană românească!
Sunt Emilian Lican, coordonatorul antologiilor „Lyrics et prosa” și recomand cu căldură lecturarea acestui volum cu 35 de co-autori contemporani!
Iată ce spune despre sine, scriitoarea Gabriela Țicalo :
Locul nașterii mele: Botoșani. Studii: Facultatea de filologie, promoția 1968. În trecut, professor. Din activitatea mea literară: Fondator și coordonator al revistelor pentru elevi "Încercări" (1983) și "Muguri - ediţie nouă" (1999). Am debutat în anul 2006, cu volumul „Cursa cu obstacole", Editura „Axa". Au urmat volumele: „Poezii" și „Povestiri". Am publicat și public pe Facebook în paginile cadrul grupurilor literare „Puterea cuvântului ", „Iubire bibelou de porțelan", „Ancore pe gând ", „Poezii, creații proprii”, „Diaspora" și, acum, pe pagina și în antologia grupului „Lirix".
CuvântulGabriela Țicalo
Când omul a născocit cuvântul,
I-a dat putere absolută,
Să mângâie şi să aline,
Ori să ucidă ca o brută.
Cuvântul singur este darul
Vorbirii noastre articulate,
Căci numai omul are harul
De a-l transmite mai departe.
Cuvântul, cu a sa putere,
Îmi dă şi forţă şi plăcere,
Să pot să vreau să scriu
Despre moarte şi durere
Sau despre viaţă şi-amintirea
Celui ce fost-a viu.
Tot el, Cuvântul, mă ajută
Necazul să-mi alin,
De aceea-i recunosc puterea
Şi-n faţa Lui mă-nclin.
La scaldă (fragment)
Gabriela Țicalo
Aşezaţi pe malul dinspre pod al Siretului, Copiluţ şi verişorul său Ivan nu se pot hotărî să sară în apă. Privesc în depărtare cerul pe care se profilează siluetele unor brazi prea înalţi pentru o zonă de deal. Soarele le face cu ochiul de pe umerii acestora şi mângâie cu razele sale apa Siretului. O barcă cu un pescar, pârlit de soare, dar mai ales de vântul glumeţ al verii, se leagănă pe apele repezi. Vine din susul râului, încărcată cu peşte. Acolo, la pod, apa curge potolit, când e secetă, dând chiar impresia că bălteşte.
Sătui de privit, cei doi intrară în apă. Înotau destul de bine pentru vârsta lor. Ivan trăgea aer în piept şi dispărea imediat sub apă, făcându-l pe Copiluţ să se sperie. Se distrau grozav, când pe cer se iviră nori negri, vestitori de furtună. În scurt timp, aceştia se înmulţiră şi se apropiară de râu, privind ameninţător, parcă, la cei ce se scăldau. Copiluţ şi Ivan se traseră, la timp sub pod. De acolo, priveau cum aceştia bombardau, fără milă, totul în preajmă. Stropi repezi, însoţiţi de bucăţele de gheaţă cât boabele cele mari de fasole, poposeau pe pământ şi în apă.Tremurând de frig şi de frică, cei doi viteji se ţineau de mână şi se rugau, în gând, să se oprească potopul.
La scurt timp, ploaia se potoli. Ajunşi acasă, Ivan şi Copiluţ mâncară vârtos şi se băgară în pat.Spaima şi apa le făcuseră foame.
Gabriela Țicalo
A venit primăvara, iubite!
Eu nu te zăresc pe alei...
Explozie de muguri şi flori,
De cântece vesele-n zori,
Umbrite de visuri cernite
Ah! cum petreceam uneori...
A venit primăvara, iubite!
E linişte-n jur. Pădurea de cruci,
Scăldată de flori şi lumină,
Se bucură de respect şi de viaţă.
Privesc spre bolta senină
Şi inima -mi puternic tresaltă.
A venit primăvara, iubite!
Ascult pacea pământului ud
Şi tac, ca să pot auzi mai bine
Mesajele ce vin de la tine...
Accept relitatea : Marele Astăzi
Trăieşte, acum , şi în mine.
Gabriela Țicalo- Antologia „LYRICS ET PROSA”, vol. II, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015
