Garofița din buchetEmilian Oniciuc ( Lican )
Ne-am despărțit într-o gară,
Târziu, pe un peron pustiu...
Din acea perfidă seară,
De tine, iubito, nu mai știu.
Târziu, pe un peron pustiu...
Din acea perfidă seară,
De tine, iubito, nu mai știu.
Aveam lacrimi ca de ceară
Adunate la foc mocnit...
Ultima îmbrățișare-amară,
Pe obraji ni le-au topit.
Adunate la foc mocnit...
Ultima îmbrățișare-amară,
Pe obraji ni le-au topit.
Ne-am despărțit fără cuvinte,
Fără suspine și „te iubesc”,
Dar cât de iubită-mi ești în minte,
Când la tine mă tot gândesc...!
Fără suspine și „te iubesc”,
Dar cât de iubită-mi ești în minte,
Când la tine mă tot gândesc...!
Au trecut mulți ani în zbor
Peste trupu-ți de Afrodită,
Ofilit și miruit de amor
Într-o căsnicie îngrădită...
Peste trupu-ți de Afrodită,
Ofilit și miruit de amor
Într-o căsnicie îngrădită...
Cred că nu mai ești Zeiță,
Poate anii te-au umbrit,
Dar rămâi o Garofiță,
Din buchetul ce-am iubit...
Poate anii te-au umbrit,
Dar rămâi o Garofiță,
Din buchetul ce-am iubit...
Emilian Oniciuc ( Lican )- „Șoaptele destinului”. Editura Națiunea- 2014