Antologie de literatură contemporană: LYRICS ET PROSA VOL. I

„Lyrics et prosa”, volumul I

O PICĂTURĂ PURĂ DE LITERATURĂ ANTOLOGICĂ ROMÂNEASCĂ

   Antologia „Lyrics et prosa” este volumul pilot al unui proiect durabil și prima antologie pe care am onoarea să o coordonez și să o prefațez.

   Este, totodată, prima antologie a editurii Națiunea în care poezia şi proza se regăsesc împreună. „Lyrics et prosa” a luat naștere în cadrul grupului LIRIX din rețeaua Facebook, din dorința de a avea propria antologie de grup, inițiativă care a fost imediat agreată de către editorul și scriitorul Romeo Tarhon, mentorul grupului partener TERAPIE PRIN POEZIE. De altfel, majoritatea coautorilor sunt membri activi ai ambelor grupuri, aparținând Curentului Literar Douăzecist, denumire consacrată a aceastei pleiade de poeți și prozatori ai deceniului doi al mileniului trei.

   De ce „Lyrics et prosa”? Pentru că, în această antologie, prietenia şi colegialitatea scriitorilor s-au reunit cu deschidere, rezultând la un act authentic de cultură, o picătură pură de literatură românească.

   Doresc să amintesc sprijinul acordat de către Dania Badea şi Tatiana Dragotă, care au răspuns cu entuziasm încă din ziua în care totul era doar o simplă idee privind publicarea unui volum de poezie și proză.

   Mulțumesc tuturor coautorilor şi, nu în ultimul rând, artistului fotograf Margareta Adela Chitu, autoarea imaginii care constituie coperta cărții.

                                                                  Emilian Lican, coordonator volum

  Coautorii antologiei sunt:

Emilian Lican 

Dania Badea 

Tatiana Dragota 

Irina Bota

Dumitru Badița 

Daniel-Bertoni Albert 

Ion Forcos 

Cosmina Cozmean 

Theodora Pascu 

Bogdan Stoicescu 

Maya VonNight

Alex Radu 

Elena Alina Mateaș 

Alex Enache 

Maria Călinescu 

Alina Maria Stănescu 

Steluța Crăciun

Al. Arpad Toth

Sandu Tănase Chiru

Marioara Nedea 

Adina Ihora

Eugenia Mihu 

Cristina Florina Voica

Ecaterina Șerban 

Dan Mitrache 

Gabriela Zidaru 

Horia Scarlat 

Andreea Văduva 

Amalia Năcrin 

Romeo Tarhon 

„Lyrics et prosa” volumul I, Editura NAȚIUNEA 2015

Ultima notă... Emilian Lican

Ultima notă...
(Amor în Cheia Sol 2)
Emilian Oniciuc ( Lican )

Mai adie-mi încă o baladă
Din cele care n-au mai fost,
Prefă-mi sufletu-n tornadă
Şi iubirii dă-i un adăpost...!

Mai adie-mi doar o melodie,
Chiar să cred că mă doreşti
În tinereţea ta zglobie,
Dar ştiu că doar mă amageşti...!

Să-ţi răsune din nou chitara
Cu patimă, în astă toamnă
Ecouri străfulgere-n seara
Ce-n braţe dorul ne cheamă...!

Acum nu mai ești o fetișcană,
Acum ești cheița și zeița Sol
Cu, care-ai deschis într-o toamnă
Baladele noi de veșted amor...

E.L.-„Amor în cheia sol”- Editura Națiunea, 2016

Foto: Rachel Black

Nu spune stop! Emilian Oniciuc

Nu spune stop!
Emilian Oniciuc

Iubito, de ce vrei sã-mi spui stop?
Nu te juca te rog cu dorul meu!
Ti-am scris scrisori de dragoste mereu;
Le țin în suflet și ți-aș da din el un strop...
Este destul să îndepărtez un dop,
                                                     Să le poți citi, dar te rog, nu spune: stop!

Iubito, poate găsești în inima ta un loc,
În care cu drag să mă oprești;
Dar ar trebui să mă dorești, să mai iubești...!
Iar eu nu mai vreau să fiu în al tău joc!
Nu cred că voi mai avea noroc...
Poate mai bine că spui: stop!

Chiar dacă îmi spui stop, îmi va fi dor,
Un dor nebun de dragostea ta...
Te rog să mă ierți pentru asta...!
Poate sunt nechibzuit și-o spun ușor
Dar dacă nu-ți spun, simt că mor
Așa că...te rog, nu spune: stop!

Emilian Oniciuc- 15.03.2016
„Amor în cheia sol”- Editura NAȚIUNEA, București 2016

Garofița din buchet Emilian Oniciuc (Lican)

Garofița din buchetEmilian Oniciuc ( Lican )

Ne-am despărțit într-o gară,
Târziu, pe un peron pustiu...
Din acea perfidă seară,
De tine, iubito, nu mai știu.

Aveam lacrimi ca de ceară
Adunate la foc mocnit...
Ultima îmbrățișare-amară,
Pe obraji ni le-au topit.

Ne-am despărțit fără cuvinte,
 Fără suspine și „te iubesc”,
                                                 Dar cât de iubită-mi ești în minte,
                                                 Când la tine mă tot gândesc...!

Au trecut mulți ani în zbor
Peste trupu-ți de Afrodită,
Ofilit și miruit de amor
Într-o căsnicie îngrădită...

Cred că nu mai ești Zeiță,
Poate anii te-au umbrit,
Dar rămâi o Garofiță,
Din buchetul ce-am iubit...

Emilian Oniciuc ( Lican )- „Șoaptele destinului”. Editura Națiunea- 2014

Sursa fotografiei: internet

Am o credință Emilian Oniciuc (Lican)- ȘOAPTELE DESTINULUI; Editura NAȚIUNEA 2014

Am o credință
Emilian Oniciuc ( Lican )

Hristoase, de atâtea suferințe,
În sângele-Ți nevinovat au amuțit zeii,
Rătăciți au schimbat credințe,                                  Păcătoșii au convertit ateii...

Siderați au plâns zeii în ceruri,                                  Îndurerat a lăcrimat Dumnezeu!                              Tu plâns vei fi de-a pururi,                                        Dar pur vei învia mereu.

Noi plângem sângele-ți curat,
Căci suntem poporul unicului Zeu,
Al dacilor, Zamolxis, zeu uitat,
Reinventat, schimbat cu Dumnezeu...

Suntem cu toții prigoniți Hristoși,
Suntem așa cum El ne-a vrut:
Credincioșii iertându-i pe păcătoși
Ce ne-au trădat și ne-au vândut...

Păcatul au să ni-l mai vândă,
În lăcomia lor n-au înțeles
Că-n a Dumnezeului izbândă
Suntem poporul Lui, ales...!

Emilian Oniciuc ( Lican )
 ȘOAPTELE DESTINULUI”- Editura NAȚIUNEA 2014

IUBIREA LUNII „Șoaptele destinului” - București 2014 ( EDITURA NAȚIUNEA)

Iubirea Lunii
Emilian Oniciuc (Lican-08.01.2015)

Luna-i roșie în noapte,
La apus, lângă Luceafăr;
El i-alintă versuri, șoapte,
Printre-al razelor viu scapăr...

Din înaltul abisal
Stele palide pândescu-l
Pe- nstelatul colosal
                                       Ce încântă universul.

Draga Lună se înfoaie,
În roșeața-i rotofeie,
Sufletu-i un foc de paie
Ars în suflet de femeie...

Îl ascultă- namorată
Ca și- n alte atâtea nopți,
Fața-i este- mbujorată:
Tare l-ar mai vrea de soț...

Dar e dat spre nemurire,
Sufletu-i rătăcitor,
Pe-un condei și pe iubire,
Pe raze un Zburător...

Lacrimile-i cad pe nuferi
Plânși în  lacul înghețat
Să te-aline de-ai să suferi,
Înger- om le-a înălțat.

Emilian Oniciuc ( Lican-08.01.2015)
Șoaptele destinului- București 2014 ( EDITURA NAȚIUNEA)

Păcat îngeresc Emilian Oniciuc

Păcat îngeresc
Emilian Oniciuc (Lican)

În cerurile azurite era veselie mare,
Stelele luceau aruncând mărgăritare.
Îngerii se îngereau în penele sticloase,
Tatăl lor, pe Lucifer îl creease...

Era mândria Tatălui ceresc,
Era invidia de îngeri, îngerească,
Era ca boala-n neamul omenesc,
Era iubirea copilului dintâi, copilărească...

Era cel mai iubit înger de Dumnezeu,
Cel mai puternic, arătos, inteligent...
Dar a crezut că e mai mult decât un zeu,
Și a rămas în rai un insurgent...

Totuși avea să fie creată o minune,
Ce-a mai plăcută și mai dragă Domnului...
Adam și Eva, motiv de rebeliune
Pentru răzvrătirea Luciferului.

Frumosul înger de sus privea pizmaș
La primii oameni inocenți de pe pământ.
În sinea gândului trufaș și pătimaș
Făcându-și, tainic, îngerescul legământ...

,,Ce-ar fi să nu mai fie dobitoace,
Create doar pentru amuzament,
Să-i luminez cu fructul ce se coace,
Evoluându-i treptat dar permanent...!?"

În acel timp din zori de timp și zi,
Un El și-o Ea, năuci de fericire,
Purtau povara păcatelor târzii,
Fără să știe, în lauri de iubire...

Dar într-o clipă, poate din plictiseală,
Sau poate din curiozitate feminină,
Ea-l atrase pe Adam spre o greșeală,
Împărțind păcatul în omenescă vină...

Prea grabnic, prea brusc în destin,
Înțelepțirea omului în timpuri a venit,
Prin primul păcat, luciferesc, poate divin,
Ce nu-și dorise Domnul, s-a îndeplinit...

,,Cunoașterea" venise prea devreme,
Iar Raiul, de om putea fi destrămat.
Luciferului i s-ar fi închinat poeme
Ca unui împărat în Rai înscăunat...

S-a supărat o vreme cerescul Tată
Pe cei mai dragi copii ai Lui;
Greșeala nu putea fi iertată,
Păcatul să-l poarte fiii omului...!

Din Eden oamenii-s izgoniți,
Precum Lucifer e izgonit din Rai,
Pentru a rămâne veșnic prigoniți
În luciferic și nesigur trai...


Emilian Oniciuc- Șoaptele destinului,  EDITURA NAȚIUNE 2014

Iubita de dincolo... EmilianOniciuc

Iubita de dincolo... Emilian Oniciuc

În valurile înspumate ale tinereții, Am cunoscut iubirea plină de mistere Nedezlegate pe parcursul vieții; Port ghimpi în suflet de durere...

Eram la hora care se ținea în sat, Spărgeam de zor în dinți sămânță Când o superbă fată mi s-a arătat În haine populare de-alea... cu catrință.

Cu cămeșuța decoltată neglijent, Ghicind dorul pasiunii nepotolite... Pierdut eram privind-o ardent Cu simțurile toate răscolite.

Din vorbă-n vorbă, aparent absenți La lumea care ne privea bârfind, De mână ne țineam inconștienți Fără vorbe, privindu-ne zâmbind.

Amurgul ne-a surprins pe deal Când greierii cântau sfâșietor, Iar Luna-n peisajul parcă ireal, Se-ascundea în sidefiu decor.

Amețitoare era clipa noastră, Pierduți în iarba unduită-n vânt, Ducând în zarea-adâncă și albastră Taina iubirii pieritoare pe pământ...

I-am propus să o conduc acasă... Dar m-a privit ciudat și lăcrimând, Apoi, pe pieptu-mi, fruntea o lăsă Și-mi spuse cu tristețe, suspinând:

- Aș vrea și eu, dar timpul mi-a trecut, Mi-e dor de scumpa-mi, draga mamă, Tata e-n ceruri, nu l-am mai văzut... Povestea mea e-adevărată dramă...

Eram uimit și nu înțelegeam Ce încerca să spună, ce taine ascundea... Ca-ntr-o aură ciudată o vedeam, În lumina Lunii părea o palidă stea.

- Draga mea, dragă frumoasă, Ascult și crede-mă, nu înțeleg, Vreau doar să te conduc acasă, Nu pot enigma să-ți dezleg...

Ea, drept răspuns, m-a luat de mână Și-am coborât spre sat la poalele de deal, Am vrut să o opresc, să mai rămână... Dar totul îmi părea atât de ireal...

Ne-am oprit doar pentru un sărut Ce prevestea sărutul de adio-n vânt... O veșnicie clipa de atunci mi s-a părut: Sărutul ei sălbatic fără vreun cuvânt...!

Ajunși în dreptul unui cimitir, I-am pus pe umeri haina mea, Nu voiam să par vreun martir, Dar tremura de frig ca vai de ea.

Apoi am început să-i povestesc De toate câte-n Lună și în stele, Căt sunt de fericit că o iubesc, Și că o voi feri mereu de rele.

În egoismul meu nici nu am observat Că vorbeam singur, chiar singur am rămas. Am strigat-o căutând-o-ngrijorat Preț de mai bine, poate, de un ceas...

Eram lipsit de haină și de portofel Ce-n buzunarul de la piept era... Și mă simțeam ca un tembel Ce-i păcălit de-o fătucă rea...

....................................................

După un timp m-am dus la casa ei, Cu inima în piept bătând puternic... Abia îmi târâiam picioarele pe-alei, Otrăvindu-mi gândurile cu „arsenic”:

Dacă n-am căutat-o destul...? Dacă s-a întâmplat ceva cu ea... Cum de am fost atâta de credul Și mintea, dragostea, să-mi ia?

....................................................

În pragul casei, când ușa se deschise, O bătrânică se ivi cu ochii în abis; Ca o nălucă-n vis îmi apăruse; Cu vocea stinsă, ea mi-a zis:

- Pe cine căutați, cumva v-ați rătăcit? - O caut chiar pe fiica dumneavoastră... - Cu siguranță, tu, copile, ai greșit: Sunt ani de când e moartă fata noastră!

Apoi bătrâna a-nceput să plângă Și să -mi confirme descrierea făcută. O gheară-n piept aveam, în partea strângă... Și m-a-nsoțit la cimitir tăcută.

Pe-o cruce, chipul luminos al fetei dragi, Răpusă de o boală grea, necruțătoare. Cu ochii-n lacrimi și în umbre vagi Am zărit haina mea pe-a crucii- agățătoare...

Un vânt călduț precum o binecuvântare Și-un soare blând mă răsfățau tandru, O ciocârlie se porni în dulcea ei cântare, Învăluindu-mi sufletul de copilandru...

Emilian Oniciuc „Amor în cheia sol” Editura Națiunea 2016

Mariana Petrache- LYRICS ET PROSA, volumul al III-lea

Mariana Petrache

         Doamna Mariana Petrache face parte din suflul  nou de poeți, de scriitori, de iubitori împătimiți de literatură, prezenți în antologiile  LYRICS ET PROSA o dată cu zămislirea volumul al-III-lea și nu întâmplător își are locul binemeritat în rândul co-fondatorilor acestei antologii aparținând colecției: „DOR DE POEZIE” a EDITURII NAȚIUNEA.
         Poeta Mariana Petrache realizează versuri deosebit de interesante și afirm fără a fii un specialist în literatură, fiind și eu la rândul meu un împătimit de literatură care încearcă să facă progrese în domeniu, că autoarea este un diamant liric cu multe fațete încă neșlefuite dar atunci când o fațetă se lustruiește și își arată strălucirea, rămâi cu adevărat încântat de lectura versurilor venite parcă din fâlfâitul aripilor acestui suflet de om minunat!
         Laitmotivul creației sale este cuvântul „dor”, cuvânt unic în literatura mondială, acesta regăsindu-se doar în literatura română, în vorbirea românească, în dicționarul  limbii române. Este un cuvânt cu care nu te poți juca, este un cuvânt care caracterizează însă-și sufletul și nația acestui popor și nu întâmplător dorul de neam, dorul de țară, dorul de iubită sau de iubit a făcut să reziste această națiune prin negura veacurilor. Simt că pana lirică a autoarei va fii înmuiată într-o zi și în călimara creațiilor patriotice pentru că dorul și pasiunea adevărată sălăjuiește atât de natural în sufletul aceastei  urmașe a dacilor din acest tărâm de poveste:  DACIA (ROMÂNIA)!

„Mă doare dorul tău flămând,
Că eu te port mereu în gând...
Fiorii dragostei ne curg prin vene,
Ne împletim slove-n poeme...”
(Mariana Petrache- „De dor”)

         

Doamna Mariana Petrache debutează în volumul al III-lea al antologiei LYRICS ET PROSA și nu îmi rămâne decât să oglindesc ce spune despre sine, talentata poetă:

           „Sunt sălăjeancă din localitatea Lozna și am cochetat cu poezia încă din adolescență. În același timp am fost pasionată și de descoperirea cuvintelor în jocul de rebus.
           Am publicat în diferite gazete peste 120 de careuri, cele mai multe în  revistele de rebus și gazetele locale. Mi-au plăcut răspunsurile ghicitorilor din încrucișarea cuvintelor. Sunt onorată că am avut ocazia să fiu acceptată și apreciată în grupul LYRICS ET PROsA de pe Facebook. În acest grup am întâlnit oameni minunați și de valoare, care au suflet frumos. Mulțumesc domnului Emilian Oniciuc care m-a încurajat să postez în acest grup!
       Sunt fericită și împlinită că pot să particip la volumul al III-lea al antologiei
LYRICS ET PROSA!”

          Sunt Emilian Oniciuc, coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA și recomand cu drag lectura creațiilor autoarei Mariana Petrache!

Dorință
Mariana Petrache

Mi-ar plăcea să alergăm prin ploi,
Să dansăm pe câmp... doar noi.
Să ne scurgem printre văi,
Să ne pierdem în văpăi...
Mi-ar plăcea să îmbrățișez norii,
Prin ochii tăi să privesc zorii...
Să urmez pe unde treci,
Pașii tăi de pe poteci.
Mi-ar plăcea să fim un fum,
Să ne ridicăm din scrum
Să ne-ascundem în amurg,
Să facem cu viața târg....
Mi-ar plăcea să-ți  fiu un leac,
Elixir să-ți fiu în veac...
Să te vindec...că îmi ești drag,
Să-ți fiu drag sirișag...
Mi-ar plăcea să fiu un gând,
Și să rătăcesc prin vânt...
Să fiu fluture în pom,
Și pe gene în al tău somn...
Mi-ar plăcea să fiu scânteia,
Ce se naște dintr-o făclie,
Să topesc chipuri de ceară,

Să îndulcesc gerul de-afară...
Mi-ar plăcea să fiu un bob,
Credința din sol să sorb,
Să fiu bună și nu rea,
Si iubită-n lumea mea...

Mariana Petrache- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016

Margareta Adela Chițu- LYRICS ET PROSA volumul al-III-lea

Margareta Adela Chiţu


         Prietenia adevărată dăinuie în timp și ce poate fii mai minunat decât realizările rămase în urma acestei prietenii deosebit de frumoase! 
         Practic, într-o minunată seară de iarnă, în urmă cu câteva ierni,  împreună am pus bazele a ceea ce este în acest moment: LYRICS ET PROSA. Margareta Adela Chițu, fiind și prima co- fondatoare a acestui proiect literar care a prins contur ferm mai târziu, o dată cu sprijinul și implicarea deosebită a domnului Romeo Tarhon, director adjunct al editurii Națiunea.
         Cu doamna Margareta Adela Chițu mă cunoșteam cu câțiva ani înainte de acea seară, legându-ne o altă minunată pasiune care ne siropează existența și în prezent: fotografia!
                  Artista Margareta Adela Chițu este laureată de premii fotografice naționale și internaționale și fără falsă modestie amintesc că și fotografiile antologiilor LYRICS ET PROSA, ce  constituie coperțile celor trei volume  sunt subiectul premiilor amintite mai sus, de departe coperta volumului I fiind cea mai apreciată fotografie și în prezent!
         Ce poate fii sufletul artistului decât un fulg...

„Pierdut-au pasul în urma lui
Grăbiţi vin iarăşi fraţii
Să plângă steluţa deja apusă
                                        A unii fulg, naiv ce prea grăbit
                                        Zăpadă a vrut să fie... ”
                                         (Margareta Adela Chițu- Unui fulg)

      Filosofia existenței trece cu ajutorul peniței creatoare a poetei Margareta Adela Chițu, prin anotimpurile vieții, („Anotimp”), prin bruma anilor ce sunt metaforic fotografiați alături sau împreună cu mestecenii cei triști și frunzele căzute în „Decor autumnal” și în nostalia unei toamne doar de artistă știută...


„Te-ntoarnă, toamnă şi mă lasă
Să-ţi stau în a vântului umbră,
Mă lasă să îţi fiu mireasă
Şi să-ţi păşesc în urmă.”
(Margareta Adela Chițu- „Te-ntoarnă toamnă...!)

         Într-o „Încercare” căzută dintr-o lacrimă ce adună gânduri și versuri așternute mai târziu pe hârtie, Margareta Adela Chițu își dezvăluie acea latură  bacoviană a sufletului, trecând de bariera filosofiilor și tezelor de psihologie acumulate în munca continuă a adevăratei sale meserii: psihologia...! 
          Dar să citim ce spune despre sine chiar autoarea:
           „Mă numesc Chiţu Margareta Adela, am 42 de ani şi m-am născut în localitatatea Miercurea Ciuc unde locuiesc şi în prezent. Sunt de profesie psiholog, imi place să lucrez cu oamenii şi în special cu copiii.  Toată viaţa mea  am fost un om sensibil şi am căutat să îmi transpun această latură  în ceva creativ. Când eram copil m-am regăsit în pictură și în modelaj. În perioada adolescenţei şi după acea perioadă am jonglat cu poezia. 
          Din 2013 am descoperit că pot să redau trăirile mele interioare prin fotografie, fapt care mi-a adus un plus creativ prin a scrie versurile şi a le transpune în imagini.”

          Sunt Emilian Oniciuc, coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA și recomand cu căldură lectura creațiilor poetei MARGARETA ADELA CHIȚU ( Mc. Adel )!

Bacoviană
Margareta Adela Chițu

Se tânguie frunza ce stă să cadă
După un soare ce nu vrea să mai ardă,
Lasciv se scurge timpul în ziua cea scurtă
Şi norii flămânzi neantul sărută.

Bruma se aşterne pe dealuri, pe case,
Munţii par ruguri aprinse,
O floare murise demult într-o glastră
                                    Şi inima îmi geme sihastră.

Toamna se aşterne din nou la picioare,
În suflet e din ce în ce mai răcoare,
Obrajii se încing ca şi merele coapte
Şi în noapte e doar ploaie şi şoapte...

Margareta Adela Chițu- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016


       

MĂRIOARA NEDEA- LYRICS ET PROSA, VOLUMUL AL III- LEA

Mărioara Nedea


         O co-autoare fidelă a celor trei volume LYRICS ET PROSA, o  performeră a versului auto-ironic  și  a umorului adorabil care te face să rămâi de fiecare dată cu plăcere pe minunatele pagini ale creațiilor sale, o prezență frumoasă la diversele și importantele manifestări culturale și concursuri de poezie unde a câștigat binemeritate și prețioase premii, poeta Mărioara Nedea ne încântă și în acest volum al III-lea al antologiei cu calitatea versurilor subtilizate în aceeași notă auto-ironică și amuzantă care ascunde de fapt acel bine-venit haz de necaz care ne face să mergem mai departe să depășim greutățile inerente ale existenței noastre chiar dincolo de eternitate...

„Mă doare miocardul de priviri
inexistente,suple, transbordate,
Şi de-ncordarea unor rătăciri
plecate la un bal de caritate. ”
(Eternitate- Mărioara Nedea)

         Continui raidul recenziei lirice despre poeta Mărioara Nedea pe aripile unei buburuze:

„O buburuză şi-a făcut culcuş,
În părul meu tapat de zorii roşii. ”
(Buburuza- Mărioara Nedea)

       
          Buburuza lirică a autoarei mă poartă și pe aripile abstracte ale timpului, („E timpul...” ), versificat într-o toamnă în care stejarii țipă, copacii fac baie, castanele dorm, iar unii spun că toamna ar fi violetă, („Toamnă abstractă”). Dacă doriți să știți, strugurii pot fii împăiați doar dacă:

„Iar mânjii nenăscuţi o să necheze
ca toţi berbecii răsuciţi în coarne
de-a vântului intolerantă punte. ”
(Struguri împăiați- Mărioara Nedea)

         În mod sigur citind-o pe Mărioara Nedea, o veți aprecia cu deosebită simpatie iar cu siguranță o să vă doriți să lecturați și ultima sa cartea personală- Am auzit că este o carte cu adevărat superbă!

         Sunt coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA: Emilian Oniciuc

SEMNE DE PRIMĂVARĂ
Mărioara Nedea

Îmi bate primăvara-n geam
şi mă invită printre iezi.
De parcă altă treabă n-am
decât să-ngân cu ei diezi.
Îmi plac corniţele subţiri
şi boturile ude, roşii.
Şi intr-un dans. De ce te miri?
Vreau să valsez precum cocoşii
prin roua lacrimilor ierbii,
Păscute de un melc nătâng.
Acolo unde noaptea, cerbii
îmi rumegă călcâiul stâng.
Cu dreptul mai păşesc abulic
prin raiul cu miresme surde
de muguri şi de-un şarpe ludic,

Ce nu mă vede dar m-aude.
Şi-mi toarnă iar ispite-n sân
din primăvara cu trup nud.
Şi-adorm cu greierii în fân,
Şi toţi cocorii-n verde crud.

Mărioara Nedea- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016

Al. Arpad Toth (Artangel)- LYRICS ET PROSA, Volumul III

Al. Arpad Toth
(Artangel)

         O altă prezență onorantă și constantă în antologiile LYRICS ET PROSA încă de la volumul I și până la al III-lea volum, este domnul Al. Arpad Toth, cunoscut încă din fragezii pași lirici drept ARTANGEL. Un pseudonim interesant care te duce cu gândul la arta îngerilor... Ce este poezia, muzica, lirica în general decât o artă a îngerilor. Dacă reușește această artă și la ARTANGEL, nu vă rămâne decât să lecturați creațiile sale aici, în cele trei volume LYRICS ET PROSA sau în celelalte realizări editoriale pentru a vă convinge. Eu zic că reușește și recunosc atingerea îngerilor de foc, (așa îmi place mie să-i denumesc pe acei îngeri ai creației, ei însăși adevărate păsări Phoenix).
          Prin versurile lecturate cu deosebită plăcere, am început să deslușesc omul și poetul: Al. Arpad Toth! Este omul cu dragoste și frică de Dumnezeu:

„Călători prin astă viaţă,
Fără a lui Iisus povaţă,
Fără ajutorul lui Dumnezeu,
Nu devii sfânt, înger sau zeu.”
(Artangel- „Sfântă fecioară cea curată”)

       

Este el însăși un personaj de poveste: vânător, pădurar, (inginer silvic), îndrăgostit pe viață de propria meserie și bineînțeles de propriul condei care nu uită niciodată să-l ia asupră-i, încântându-ne și pe noi cu experiențele acumulate și atât de frumos așternute pe hârtie...!

„Un bătrân vânător cu puşca pe umeri
Fericit prin pădure mergea,
Îşi înteţea paşii, nu puteai să-i numeri,
Acasă regretând se întorcea!”
(Artangel- „Bătrânul vânător”)

     În celelalte recenzii efectuate aici la: „Lyrics et prosa” , au mai fost prezentate date biografice despre acest minunat scriitor, drept urmare voi mai spune că în volumul al III- lea al antologiei,  vom lectura și două creații de proză scurtă purtând semnătura trecută prin șoaptele și umbrele misterioase ale minunatei păduri: Al. Arpad Toth!

Coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA: Emilian Oniciuc

Atingerea stării de iluminare
Al. Arpad Toth
(Artangel)

Într-o zi însorită de vară,
Pe lângă un magazin treceam,
Din senin începea să-mi apară
O gâdilătură, orice făceam.

Urca pe coloana vertebrală
Şi până la creier mi se ducea,
                                    O stare atipică, ideală,
                                    Iubirea infinită-mi producea.

Priveam oamenii trecând pe stradă
Şi parcă nimic nu se-ntâmpla,
Dragostea din mine - o cascadă,
Ca o briză răcoroasă sufla.

Cuprins de atâta fericire,
Îmi doream ca toţi să simtă la fel,
În jurul meu dispersam iubire,
Nu îmi mai închipuiam viaţa altfel.

Dar fericirea-i trecătoare.
Dumnezeu, mi-a dat de-nţeles,
Cât e viaţa de înşelătoare,
Să-i fac Lui pe plac, n-am de ales!

Că viaţa noastră pe pământ
Este o iluzie deşartă,
Oricum îl vom numi ca şi Cuvânt,
Îşi priveşte opera, ne-aşteaptă!

Al. Arpad Toth (Artangel)- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016

Irina BBota- LYRICS ET PROSA- volumul al III-lea

Irina BBota
       

          O minunată creatoare de versuri, o plăcută constantă în antologiile noastre LYRICS ET PROSA, încă de la volumul I și până la volumul al III-lea care a avut lansarea de carte la FESTIVALUL BOOK FEST 2016 din primăvară, la BUCUREȘTI.
         Nu întâmplător am reluat seria scurtelor recenzii despre prietenii co-autori ai antologiilor cu doamna Irina BBota, o prietenă valoroasă care ne-a onorat de fiecare dată cu răspunsul pozitiv și prompt la manifestarea acestui minunat act de cultură, ajuns acum o adevărată tradiție antologică de literatură contemporană românească.
         Nici în acest volum al III-lea al antologiei LYRICS ET PROSA, poeta Irina BBota nu se dezminte de iubirea ei non-stop, de dăruirea sufletească care are doar o singură condiție: să fie și reciprocă! Cum ar putea fii altfel când citind versurile intitulate: „TE IUBESC DE LUNI PÂNĂ DUMINICĂ” privirea mi-a fost radiată de forța lirică și înverșunarea pentru o pasiune curată dusă până la sacralitate:

„Te iubesc enorm Sâmbătă, când sunt alintată,
când săruturile tale au o aromă halucinantă,
radiind cu forță, cu o pasiune sacră, -nverșunată,
cu un surplus de emoții ce nu mă minte niciodată...”

         Manifestările poetice ale autoarei te poartă de la tristețea dezamăgirilor la întrebarea retorică: „CE ÎNSEAMNĂ IUBIREA” și până la „CHEIA CUVINTELOR NESPUSE”... Răspunsul ar putea fii găsit în „DIALECTUL INIMILOR IUBIRII”:

„Eu, fără brațele tale calde, aș fi tremurândă,
aș fi, probabil, mireasa ostilă a singurătății,
de buzele-ți ce-mi măsoară trupul, sunt flămândă,
aș arde și m-aș preschimba-n cenușa eternității.

         Dar... întrebările retorice continuă și asta este minunat deoarece fără aceste întrebări sufletul predestinat spre poezie se va stinge o dată cu certitudinea răspunsurilor...

„ Nu voi avea nimic... dacă nu te am pe tine,
nu voi avea nimic... decât o inimă pustie”

        Recomand cu drag lectura creațiilor autoarei Irina BBOTA, atât din cele trei volume ale antologiei LYRICS ET PROSA cât și din celelalte apariții editoriale unde este prezentă pentru că în mod sigur o veți îndrăgii de LUNI și până DUMINICĂ ...!

Coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA: Emilian Oniciuc

TE IUBESC DE LUNI PĂNĂ DUMINICĂ
 Irina BBota

Te iubesc în liniște, în zilele adormite de Luni,
voind să-mi alungi lacrima, fără promisiuni,
inimile noastre pocnind ca niște-ncinși cărbuni,
iar buzele ne sunt savuroase, aromate căpșuni...

Te iubesc Marți, chiar dacă-ți par insensibilă,
pierdută-n labirint, ca o capricioasă, pseudo-copilă,
tu mă iei în zbor spre-naltul cerului, într-o idilă,
                                    purtându-mă-n brațe-ntr-o aventură incredibilă...

Timpul...parcă ne-alunecă printre degete Miercuri,
înduplecând vorbele mieroase, ritmatele-mi versuri,
cântând iubirea noastră pe-nmiresmatele câmpuri,
jurăm ca la bine și la rău să ne fim mereu alături...

Joi, trupu-ți nimic nu uită când suntem amândoi,
mâinile-ți magice, ochii sfielnici mă trag înapoi
s-adunăm inimile, să știm că unu plus unu fac doi,
privind la orizont, spre-ntrepătrunderea de culori...

Te iubesc, mă iubești... ne iubim până Vineri,
ca un singur trup, un singur suflet fără rețineri,
știm că inimile ne-aparțin mult mai mult decât ieri,
viața ta toată, cu-ncredere pe tavă mi-o oferi...

Te iubesc enorm Sâmbătă, când sunt alintată,
când săruturile tale au o aromă halucinantă,
radiind cu forță, cu o pasiune sacră, -nverșunată,
cu un surplus de emoții ce nu mă minte niciodată...

Te iubesc oricum, oricând, și-n zilele de Duminică,
trecând peste granița subțire din cronica-mi veșnică,
simțind că ne zguduie un fior de dorință, o trăire unică,
iar tu... mă faci să mă simt pe veci a ta logodnică...

Irina BBota- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016

O ultimă scrisoare- Emilian Oniciuc

O ultimă scrisoare
 Emilian Oniciuc

A trecut mult timp...

A trecut mult timp de când nu ți-am mai scris... 
În imaginația mea, ai rămas neschimbată! 
Ai același parfum adolescentin și n-aș fi zis, 
Că te voi pierde prin efemere amintiri, vreodată...


Acum îți scriu cu drag, poate o ultimă scrisoare... 
Poate o vei primi sau poate va fi rătăcită...! 
O voi închide într-o sticlă și-o voi arunca în mare 
Iar de tine, poate va fi sau nu va fi citită...

A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii... 
Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea; 
Te-am iubit sublim și-am vrut să știi:
În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea...!

N. Vermont- Scrisoare de pe front

Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire 
Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea... 
Revăd aceeași gară când triști la despărțire, 
Ne-am înșelat destinul, ne-am înșelat iubirea... 


Am așternut lacrimi de cerneală pe coala de hârtie... 
A trecut o veșnicie de când nu ți-am mai scris! 
Ești amintire dulce, ești toată o dragă poezie, 
Că te voi pierde, nici Nostradamus n-ar fi prezis...!

A trecut mult timp, 
De când am scris o ultimă scrisoare... 

O ultimă scrisoare
Emilian Oniciuc
Vol. „AMOR ÎN CHEIA SOL”
Editura NAȚIUNEA 2016
Pictură de: Nicolae Vermont (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932)
-:„Scrisoarea de pe front”

Limonadaă rece... Emilian Oniciuc

Limonadă rece... Emilian Oniciuc

Aș fi vrut să-ți cânt o dragă serenadă, Sub cerul pictat cu stele aurii... Am acordat chitara cu strune argintii, Sperând că vei veni pe esplanadă...!

Aș fi vrut să-ți fiu refrenul de romanță, Iar tu să-mi fii la buzunar o floare... Diapazon mi-am pus la cingătoare, Între petale să-ți intru-n rezonanță...!

Aș fi vrut să-mi fii o rece limonadă, Să-mi astâmperi setea de iubire... Să nu-mi fii, doar o simplă închipuire Doar un poem sau versuri de baladă...!

Dar am să beau o limonadă rece, La radio voi asculta un tango... Mușcând sărutul dintr-un mango, Dorul de tine îmi va trece...!

Emilian Oniciuc- Limonadă rece... VOL. AMOR ÎN CHEIA SOL Editura NAȚIUNEA 2016

Mărioara Nedea- LYRICS ET PROSA, volumul II

Mărioara Nedea

          Citind creațiile doamnei Marioara Nedea din primul volum dar și din volumul doi al antologiei LYRICS ET PROSA, precum și din diverse alte medii de socializare prin literatură românească, mi-am făcut o imagine
aproape alegorică despre lirismul transmis prin versurile-i minunate! Cum ar putea fi altfel când autoarea cu pana sa magică, ținută într-o călimară fermecată, ne face să alunecăm prin anotimpuri, de la ninsori absente și sărbătoarea iernii la amintiri dintr-o toamnă și... „Ce frumos Doamne, ce frumos!”- ajungem la dualitatea poetei cu primăvara... Acolo unde lectura anotimpurilor se încheie, începe „Fata Morgana” să te poarte pe aripile ei versificate...
           Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand cu căldură lecturarea lor!

Iată ce spune despre sine, doamna Marioara Nedea:

  „Am participat în perioada 1995-2003 la diverse concursuri naționale de poezie în urma cărora am obţinut atât menţiuni, cât şi premii. Menţionez: Premiul revistei Luceafărul  la Concursul Național de Poezie ,,Porni Luceafărul,, desfăşurat la Botoşani în anul 2000; Premiul Radio Craiova la Festivalul Naţional de Poezie ,,Bilete de Papagal,” desfăşurat la Târgu Jiu în anul 2002; Premiul III la Concursul Naţional de Poezie ,,Nichifor Crainic” desfăşurat la Giurgiu în anul 2000. Din anul 2014 sunt membră a Cenaclului Literar „Luceafărul” din Giurgiu. În prezent sunt membră şi colaboratoare a unor reviste literare din ţară.”

La sărbătoarea iernii
Mărioara Nedea

Ușor se cerne iarna peste cetini,
Peste-asudatele oglinzi din tinde.
V-aștept cu cozonacii-n vatră, prieteni,
Și-n căni cu vinul spumegând colinde.
V-aștept cu masa plină în odaia
în care-n loc de lumânare, e-o gutuie
care-și revarsă-n secole văpaia
când roșie, când galbenă, când amăruie.
Când miezul nopții îl vestesc cocoșii
înlocuind pendulele banale,
V-așteaptă în fereastră macii roșii,
Ca să sorbiți tacit de pe petale,
Avid polen și miere polifloră
ca-n sărbătoarea pietrei și a ierbii.
V-aștept în dimineața incoloră,
Când coarnele luminii-și cheamă cerbii.

Amintiri dintr-o toamnă 
Mărioara Nedea

Câmpia ca un liliac,
În arama toamnei ardea.
Și noi pe buza ei
spărgeam sâmburi de mac.
Cine ca noi mai era?
Un viezure? Un copac?
Am pornit să cerșim
ajutor
de la un hipopotam
rănit de amor.
Șarpele serii abia se târa
prin hățișuri de soare
născând
întunericul mut ce mușca
din mărul Adamului păcătos.
Ce frumos Doamne, ce frumos!

Eu și primăvara
Mărioara Nedea 

Un tropot irupe în iazul din trup.
Ronțăind din tenebre, un lup
întinde botul prin ierburi salmastre,
Suflând căldură pe oasele noastre.
Undeva, prin aluatul alb
al grâului neîncolțit și galb,
Se revarsă în nopți pârjolite,

Un tril de amiezi nedospite.
O sărutare de cerb fără sânge,
Ne bântuie-n cer.
Și verdele plânge
pe umerii triști, descompuși ai visării.
Nicio vocală în sânul tăcerii.
Un cortegiu de roz mi-i povara.
În jur, nicio șoaptă. Doar eu și primăvara.

Marioara Nedea, LYRICS ET PROSA, volumul II- EDITURA NAȚIUNEA ( GAUDEAMUS- București 2015)