Dumitru Badița
Scriu și citesc poezie din adolescență. Niciodată nu amscris cu intenția clară de a publica. Am scris „în joacă” pentru
prieteni (mai ales prietene…), colegi și alți cunoscuți, cu intenția
de a epata. Cele mai multe poezii sunt scrise ocazional, la mici
petreceri, multe cu adresă precisă, mai ales acrostihurile. Mulți
dintre cunoscuții mei au insistat să-mi fac poeziile cunoscute cel
puțin virtual, măcar ca o încercare. Am postat timid în câteva
grupuri din Facebook, începând cu Ianuarie 2015. Nici nu vă
imaginați surpriza mea când membrii unor grupuri m-au apreciat
peste așteptări, propunându-mi să particip la editarea unor
antologii. Sunt profund onorat să particip alături buni prieteni la
volumul LYRICS ET PROSA, acesta fiindu-mi debutul publicistic
la 67 de ani, după ce am ieșit la pensie de la uzinele FAUR (fosta
„23 August”) din București, unde am participat la fabricarea de
locomotive în colaborare cu uzinele din Reșița și Caransebeș,
principalele furnizoare de componente pentru locomotivele de
1250 CP, respectiv motoare și boghiuri. Am petrecut o parte din
viață acolo, în Banat...
Umbra
Dumitru Badița
Treptele urci, pași mărunți se aud
Ca apa ce cade clipocind peste stânci;
Prin ușă o umbră: conturul tău nud
Mă duce-agonia spre ușă, pe brânci.
Urci către mine, pari sufletul bun
Ce vine cu-alint de dulce codană.
Dar simt sinistrul vârtej de taifun,
Inima-mi bate neoprită din goană.
Tot urcând se destramă ecoul de pași,
Umbra-i mai mare devenind uriașă.
Te atrag, mă atragi, cât aș vrea să mă lași,
Dar vii și mă-nvălui, umbră trufașă!
Coboară pe stânci,vioaie izvoare,
Apoi, peste camp, devină râu lin,
Din fluviu să piară uitate în mare
Cum umbrele-nvăluie ultimul chin
Agonizând…
Dumitru Badița-(Volumul „Lyrics et prosa”-Editura Națiunea-2015)