Maya VonNight
Veterana colegă, la a treia antologie sub egida EDITURII NAȚIUNEA, Maya VonNight este pentru mine o minunată și misterioasă poetă a iubirilor albastre...!
Emilian Lican
Maya VonNight
Unde cerurile ni se suprapun
În culori de-un indigo strident,
Gândirea mea de pictor nebun
Te schiţează trist, absent...
Din mări agitate storc albastru
Să-ţi arunc un strop în privire,
Căci clipa mi-ar deveni dezastru
Dacă ţi-ai feri ochii, iubire...
Cu spuma albă fin ating corneea,
Ai ochi superbi ca nimeni altul
Și visez că-ţi sunt femeia...
Și visez că-mi ești bărbatul...
Dintre miile de raze solare
Îţi pun plete lungi de tânăr rebel
Şi cu atâta aur şi culoare
Îmi pari prinţul dintr-un castel...
Cu nisip jilav pielea ţi-o conturez
Şi-ţi cresc astăzi scoici pe ploape,
Iar cu sângele-mi să-ţi colorez
Buzele într-un sărut, vino mai aproape!
Unde-s cerurile să mi le amestec,
Culori nebune-aprinse, tu și eu,
Schiţa iubirii pe planșa mea o trec
Să ne picteze însuși Dumnezeu...
Maya VonNight
M-au înnebunit priviri rebele
Și ochii albaștri, îngerești,
Cu licăr cosmic ca de stele,
Sau sclipiri dumnezeiești...
Paru-ţi negru, întins pe spate,
Ar înnebuni fecioare blânde,
Printre lacrimi și suspine, toate
Ţi-ar jura iubiri arzânde...
Te înnebunește gura ca o fragă
Roză, dulce, ademenitoare
Și-aș fi pãcătuit, iubite dragă,
Furându-ţi doar o sărutare...
De m-ai strânge în îmbrăţișare,
Aș înnebuni așa deodată,
Lângă tine inima mi-e călătoare
Din trup plăpând de fată...
Ţi-ai pus ruga înăuntrul meu
Sub nebunia mea săracă,
Nici chiar însuși Dumnezeu
N-ar avea ce să-ţi mai facă...
Ce clișeu! Ești exact cel din poezii,
Cu aripi înmuiate-n nebunie,
Dar tu, doar al meu să-mi fi i
Și nebunia ta a mea să-mi fi e...
Maya VonNight: „Lyrics et prosa”-(EDITURA NAȚIUNEA, București 2015)
