Theodora Pascu
„Revin în calitate de co-autor, cu aceleași emoții și, poate, cu
aceleași stângăcii ca și în cazul antologiei precedente, „Terapie
prin poezie” din toamna lui 2014, în speranța că nu îi voi dezamăgi
pe iubitorii de poezie și de frumos.”
Theodora Pascu
Doamne, tu, atotputernic,
Sufletul nu-mi e cucernic
Și recunosc cu umilință
Că-s săracă în credință.
Cred în mine și-n ce-i viu,
Căci altceva eu nu știu.
Cred în azi și-n tot ce mișcă,
În ninsoarea din podișcă,
Cred în ploaie și în nor,
Cred în zborul de cocor.
Cred că pruncul e odor,
Un odor ce o-ncunună
Pe cea care-i este mumă.
Cred în soare și în stele,
Cred și în visele mele.
Cred în grânele ce-s coapte,
Cred și în a tale șoapte.
Cred în pomul ce rodește
Și în firul ce-nverzește.
Cred că sigur, indiscutabil,
Viața nu are contabil.
Și-n ceva ce nu se vede,
Nu se vede, nu se-aude
Și în ceruri este jude,
Care azi nu-l pedepsește
Pe cel ce cumplit greșește
Ci îl lasă drept gunoi
Să trăiască printre noi
Și-l va judeca apoi...
Judecă-l, dacă se poate,
Azi, aici, acum, nu mâine,
Altfel mai ne fură o pâine
Și omoară ca un câine.
Judecă-l și îl trăznește
Și pe loc-l-încremenește!
Iartă-mă, tu, Doamne, știu
Că mi-e sufletul pustiu,
Că încă nu te-am găsit,
Poate că... m-am rătăcit!
Theodora Pascu
Pășim în viață datori,
Datori cu o singură moarte
Și scris e în ceruri s-o porți
Elegant, îngrijit, ca la carte.
Pe ea nu o tragem la sorți!
S-o poți păcăli nu se poate,
Oricât și orice i-ai promite,
Oricât te-ai închide-n cetate,
Nici Domnul n-o poate demite!
Orice i-ai da, nu-i cale de-ntors,
Înțelegeri, contracte, convenții,
Rămâne caierul vieții netors
Și nu poți emite pretenții.
Ne naștem pregătiți să murim
Și ADN-ul Evei o spune,
Trăim cât trăim și sfârșim
Iubirea, frumosul, plăcerea
Sunt scrise în cărți de geneză,
La fel și urâtul și ura, tăcerea
Merg toate-n aceeași viteză.
Și cum suntem oameni cinstiți
Și nu ne place datori să trăim,
Deși trăim amărâți, chinuiți,
Noi cash datoria-o plătim!
Theodora Pascu-(Volumul „Lyrics et prosa”-Editura Națiunea-2015)
