Emilian Lican
Citește-mi sufletul iubito,
Încearcă să întorci paginile ușor
Cum ai răscoli dorul după dor...
Hei...!Este o filă fragilă, zăpăcito
Am spus ușor...n-o rupe puișor...
Vezi, eu ți-am deschis cartea,
Dar tu frumoasa mea zână
Ești atât de lacomă, atât de hapsână...
Te grăbești să citești în ea doar partea
Unde îmi vei deveni o bună stăpână...
Of...! Printre atâtea diademe,
Poate te-am cunoscut prea târziu?
Te-am cunoscut prea devreme...?
Răspunsul prin stele va fi prin poeme,
Sau poate prin praful lor...nu știu...
Fior scris cu cerneala Lunii
De care au parte doar „nebunii”
Ce-au strâns în suflet prea mult dor,
Cum am strâns noi sau au strâns unii...
Nebunii sau poate bunii unei toamne reci,
Cu suflete pe drumuri rătăcite,
Ce își doresc să fie doar găsite
Prin anotimpurile nedeslușitelor poteci,
Doar suflete ce se doresc iubite...
Să ne citim sufletele iubito,
Să ne întoarcem paginile ușor, ușor,
Cum am răscoli atâtea doruri după dor...
Cu grijă draga mea, cu grijă Afrodito...
Să nu ne rupem...puișor...
Emilian Lican-06.11.2015
Foto prelucrare internet:E.L.-2015
