Wikipedia

Rezultatele căutării

Se afișează postările cu eticheta antologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta antologie. Afișați toate postările

luni, 17 aprilie 2017

Antologia de creație literară: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ volumul I

Antologia de creație literară: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ volumul I  (într-o colecție originală: Lyrics et prosa)
Editura Scriitorilor, Brăila 2017

Prefață

       Fiecare antologie este un moment de bucurie artistică prin creațiile diverse, provenite din suflete omenești atât de diferite dar unite de această minunată dragoste pentru creația literară.
       Nu mai știu unde sau de unde, de ce mi-a rămas întipărită în minte ideea că: Dumnezeu este cuvântul iar însăși lumea este făurită de către EL, dintr-un prim-cuvânt... Pentru că Dumnezeu a spus: să se facă lumină, întuneric și toate celelalte lucruri minunate, inclusiv omul care a fost zămislit după chipul și asemănarea Sa, primind și acest dar suprem: cuvântul... Așa cum a spus, așa s-a și făcut!
       Am întâlnit deseori întrebarea: „Mai citește cineva în ziua de azi o carte?” Părerea mea este că doar acele persoane care se întreabă retoric, încercând diverse discuții polemice, sunt cele care nu mai citesc și iau în derâdere actul autentic de creație literară.
       
          Cel mai deosebit aspect este și acela în care văd cu deosebită plăcere că ștafeta creației literaturii românești este preluată de autori deosebit de tineri și talentați, care debutează într-o carte tipărită pe hârtie, cum sunt și cei din antologia LITERATURA DIN CĂLIMARĂ: Livia Tiron, Liviu Florin, Ciprian Ionuț Chiricea, Radu - Dan Alexandru. De altfel antologiile sunt și vor rămâne un bun prilej pentru debut și pentru cei care deși au scris de la vârste fragede, abia acum au dorit să-și facă cunoscută identitatea artistică prin munca depusă în paginile timpului și concretizată în această adevărată carte de vizită care ne dorim să ne reprezinte: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ. Amintesc aici pe următorii prieteni coautori ai antologiei: Viorica Toaca - Osipova, Mirela Duma Bilc, Gabriel Vulpoiu, Antonela Stoica, Vasile Chifan, autori de care sunt sigur că veți mai auzi...
        Cum să nu fie această antologie o carte de vizită când alături de noi se află scriitori a căror valoare este deja recunoscută și apreciată! Scriitorii: Dan Minoiu, Al. Arpad Toth (Artangel), Gabriela Amzulescu Zidaru și Costache Năstase au răspuns cu deosebită prietenie de a participa alături de noi în acest proiect literar autentic românesc și salut cu deosebită stimă prezența lor alături de valoroși veterani ai antologiilor de creație literară pe care am avut și am onoarea să le coordonez: Viorel Birtu Piraianu, Gabriela Ticalo, Mariana Petrache, Stela Cheregi și Maria-Ileana Tănase.
        De asemenea, nu în ultimul rând, mă onorează și remarc prezența în antologia: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ, a prețioșilor scriitori: Geo Vuici, prof. Florica Pățan, Mihail Mircea Matei, Adrian Cuibus, Popescu Ioan, Țuțui Annya, Georgeta Suta, Ciortan Cătălin, Gabriela-Maria Ionescu, Adrian Mihăescu și Sânziana Emanoil.
        
          Am o experiență literară mai scăzută, dar totuși în urma coordonării a patru antologii de literatură contemporană românească, participarea în alte trei antologii literare în calitate de coautor precum și după neuitatele momente din două cărți personale de autor în care mi-am lăsat sufletul pentru a fi lecturat de către cititori, am să-mi permit să evaluez volumul I al antologiei: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ drept unul din volumele în care media valorii creațiilor se ridică de la bine spre excelent, dar este părerea mea, vrăjită de frumusețea creațiilor din cuprinsul acestei cărți.
        Nu pot să nu închei altfel precum am încheiat prefața celorlalte antologii decât cu satisfacția de a mă repeta, că și cu această antologie s-a mai adăugat o picătură pură de literatură românească în BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.
                         Emilian Oniciuc

marți, 26 ianuarie 2016

Ionela Crișan-antologia: „Lyrics et prosa”, vol. II

                                                            Jane Crișan
       Doamna Ionela Crișan este cunoscută cititorilor mai mult sub pseudonimul Jane Crișan. În timp ce lucram pentru conturarea viitorului volum II al antologiei „Lyrics et prosa” , am fost plăcut surprins să descopăr versurile sensibile ale poetei Jane Crișan. De la melancolie și vise până la iubiri rătăcite de amintiri regăsite în clepsidra timpului care își macină nisipul dar niciodată tinerețea sufletului purtat pe aripile versurilor între două lumi alegorice în care doar un el și o ea există...  
       În acest volum doi al antologiei LYRICS ET PROSA, am întâlnit o minunată poetă care a dorit să împărtășească cu noi o picătură de literatură într-un elegant volum antologic cu treizeci și cinci de minunați co-autori!
      Sunt Emilian Lican, coordonatorul antologiei „Lyrics et prosa” și recomand cu căldură lecturarea acestui volum de literatură contemporană!

Iată ce spune despre sine, poeta Jane Crișan:

      „Deși m-am Născut în Galați, am urmat școala primară și Liceul în Timișoara unde am locuit până în anii studenției trăiți în Iași, urmând cursurile Facultății de Filologie secția Română- Franceză din cadrul Universitații Al. I. Cuza, absolvind în 1971. Repartizată ca profesor de Limba și Literatura Franceză la Tazlău, județul Neamț, am revinit în Timișoara lucrând ca profesor de Română și Franceză, traducător din limba Franceză și Inspector Învățământ la Schela Sandra din Ministerul Chimiei Petroliere. Am fost conducător de Cenaclu literar al IAEM Timișoara, am publicat poezii în Antologia Cenaclului, am evoluat la Radio Timișoara cu recital de poezie, la fel și la TV Timișoara, publicând, de asemenea, poezii în Revista Amprentele Sufletului și Revista de cultură și artă 2015 Din 1990 m-am mutat în Statele Unite unde locuiesc în orașul Seattle din Statul Washington. Legătura cu țara natală o păstrez prin poeziile trimise la cenacluri și grupuri literare de pe Facebook, menținând strânsă legătura de colaborare cu alți poeți din Romania. În prezent lucrez la un volum de poezii, precum și la un roman.”

Melancolie
Ionela Crișan

Dacă n-aș ști de unde vii,
Aș crede că toamna te-a pus
Purtată pe frunze în vii,
Pe suflet rugină-n apus...

Dar am văzut cum vântul
Te plimba și nu-ți mai da pace...
Înconjuri prin inimi pământul,
                                   Te joci din pasiune, și-ți place

Să vezi cum te caută toți,
Cum nu pot trăi fără tine...
Și știi că numai tu poți
S-aduci sentimentul de bine...

Oriunde ai fi tu pe drumuri,
Întoarce-te acum la mine!
Mă-nvăluie toamna-n parfumuri
Și-aș mai iubi... n-am pe cine...

Clepsidra
Ionela Crișan

Iubește-mă acum, nu risipi clipa!
Nu vezi cum Timpul ca o hidră
Ne urmărește dușman din clepsidră
Și Îngerul Negru își întinde aripa?

Iubește-mă acum, cui îi pasă de timp?
Când mă scurg ca un fluid încins
Izvorând dintr-o mare de dor necuprins
                                      În care nu mai știm ce-i un „anotimp”…

Iubește-mă acum, fii tu învingător!
Nu-l lăsa pe el să se joace cu noi…
Arată-i că el e unul și noi suntem doi,
Că pe nava noastră tu ești navigator!

Iubește-mă acum, sărută-mă disperat,
Ca și cum ai ști că e pentru ultima oară!
Nici măcar amintiri nu vor mai fi să ne doară,
Vom simții zorii de zi ca pe un înserat…

Iubește-mă acum, lipește-mă de tine!
Să-i arătăm clepsidrei că este o neroadă
Dacă până acum n-a reușit să vadă
Că nimănui nu-i pasă de ea când este bine!


Noi doi
Ionela Crișan

Cum să te pierd când nici nu te-am avut!
Căci cine poate ține-n mâini iubirea?
Ea n-are trup, e doar un început
Țâșnind din curcubeie fericirea...

De ce m-aș teme că poate vei dispare
Când vor cânta cocoșii-n zori de zi?
Cum aș putea să nu te mai văd, oare,
Când știu că lângă tine m-oi trezi?

Căci tu ești eu și eu sunt tu de multă vreme,
Și nimeni nu ne poate de acum despărți!
Cărarea noastră se-așterne între poeme
Cu versuri conjugând doar verbul „a iubi"...

Adorm cu tine-n gând și mă trezesc din vis,
Dar te găsesc acolo, fidel în așteptare...
Ascult privighetoarea prin geamul larg deschis,
Și-ți caut neființa privind departe-n zare...

Și dacă versul meu ți-l dăruiesc acum,
Tu ai să mi-l întorci punând pe el săruturi...
Va fi un veșnic deschizător de drum,
Purtând pe-aripi de înger febrile începuturi...

Ionela Crișan, „Lyrics et prosa”, vol. II, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

luni, 25 ianuarie 2016

Bogdan Stoicescu-„Lyrics et prosa”, volumul II

Bogdan Stoicescu      

         Domnul Bogdan Stoicescu este scriitorul abstracțiunilor prin versuri deosebit de frumoase! În acest volum doi al antologiei LYRICS ET PROSA, timpul pare să fie principala polemică a întrebărilor retorice pe care autorul a dorit să le împărtășească cu noi într-un elegant volum antologic cu treizeci și cinci de minunați co-autori!          
         Sunt Emilian Lican, coordonatorul antologiei și recomand cu căldură lecturarea versurilor antologice ale domnului Bogdan Stoicescu! 

Nu-i timp…
Bogdan Stoicescu

Miroase peste noi a veșnicie,
Alături de orice piedestal,
Nu-i timp de vreo bucurie,
Azi verbul a fi nu are vreun recital...

Miroase doar a frenezie,
În schimburi de oarbe priviri,
Nu-i timp de fericire vie,
Azi atingi și mângăi, măine doar respiri...

Nu-i zvon de libertate nici în vis,
Zilele ce vin, trec repede toate,
Nici azi, nici măine nu vom fi-n paradis,
Și nici nu vom știi dacă-ntre noi sunt șoapte...

Miroase peste noi a veșnicie,
Alături de orice piedestal,
Nu-i timp de vreo bucurie,
Azi verbul a fi nu are vreun recital...

Să dăm tot ce iubim pe repede-nainte,
Și poate chipuri vii printre nori vom cuceri,
Nu-i vântul așa de tare să ne alinte,
Vom săruta deci neantul și vom trăi și altminteri...

Miroase a lemne ude de arțar
În cămările întunecate ale anului,
Nu-i timpul să  simți tot ce-i amar,
Azi clipești și-nchizi ferestrele trecutului...

Miroase peste noi a veșnicie,
Alături de orice piedestal,
Nu-i timp de vreo bucurie,
Azi verbul a fi nu are vreun recital…

Necunoscut decor…
Bogdan Stoicescu


Gândul îmi este presat între zări albastre,
Suspină a suflet pustiit
Cerând sărutări de clipe caste
Și imagini vii dintr-un necunoscut decor.

Acolo florile sunt mângâiate de soare-n glastre
Și înveșmântate  în ferice culori
Jinduiesc cu ramurile căre zare
Chemând revederi după revederi...

Fiecare floare este un chip ce împodobește viață
Cu visuri frământate-n zori de zi,
Obrazul meu atinge sărutări de clipe caste,
Cu revederi vii din acel vast decor...

Și lacrima își sapă un drum habotnic
Pe obrazul unei stele de turcoaz,
Nu știu dacă zarea-i imaculată
Dacă n-o pot privi prin ochii tăi...

Și tristă-mi este emisfera
Ce protejează lăuntric, insipid,
Lentila ce te ascunde nevralgic
În marea limpede de necunoscut...

Gândul îmi este presat între zări albastre,
Suspină a suflet pustiit
Cerând sărutări de clipe caste
Și imagini vii dintr-un viitor necunoscut decor…

SECUNDA
Bogdan Stoicescu


M-am poticnit în tine,
Îngustă secundă!
Și mi-am strivit și fața și degetele,
Și m-a durut până la urletul ființei!
Asta n-am să ți-o recunosc niciodată,
Infinită secundă!
Și mi-am îndopat aiurea privirea, visele și dorința
Ca să încapă toate în tine,
Idioată secundă!
Cu sclipirile tale nebune
De coadă de cometă
Ce au zărit-o toți,
La ea au orbit cu toți!
Și doar eu nu!
...eu, am stabilit că acea traiectorie,
Îmi va provoca a singurătății frică,
Că îmi va atinge destinul,
Dărâmându-mi zidurile,
Eu construind cazemate
Ca să mă ascund de tine,
Cretină secundă!
Dar n-ai să storci din mine nicicând
Sunetul susurului de apă
Ce se scurge aprioric peste pietrele din mină
Unde îmi ascund eu sufletul,
Chiar de este vreme senină,
Pierdută secundă,
Apleacă-te și mori!
Sau închină-te la mine
Așa cum ai făcut în fiecare zori
Și ai aflat de soare, de zâmbetul zilei,
De norii ce mă-nconjoară-n pustiul vieții
Și de versu-mi ce în piept se zbate...
Dincolo de tine ... Adio, secundă!

Bogdan Stoicescu, antologia „Lyrics et prosa” , (volumul II)- EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

joi, 20 august 2015

Evadata... : Emilian Lican: „Lyrics et prosa”(antologie cu 30 de co-autori), volumul I


Emilian Lican


...„Lyrics et prosa” a luat naștere în cadrul grupului LIRIX din rețeaua Facebook, din dorința de a avea propria antologie de grup, inițiativă care a fost imediat agreată de către editorul și scriitorul Romeo Tarhon, mentorul grupului partener TERAPIE PRIN POEZIE. De altfel, majoritatea coautorilor sunt membri activi ai ambelor grupuri, aparținând Curentului Literar Douăzecist, denumire consacrată a aceastei pleiade de poeți și prozatori ai deceniului doi al
mileniului trei.
   De ce „Lyrics et prosa”? Pentru că, în această antologie, prietenia şi colegialitatea scriitorilor s-au reunit cu deschidere, rezultând la un act authentic de cultură, o picătură pură de literatură românească.”
(Emilian Lican)

Evadata...
Emilian Lican

O frumoasă domniță cărarea o coboară,
Nălucind printre braziii semeți și bătrâni;
Soarele se-ascunde, umbrele o-mpresoară,
Roua asudă, îi lipește rochița strâmtă pe sâni...

Alunecă tainic și ușor prin pădurea tăcută,
Rătăcitoare prin umbrele secundelor pustii;
Pășește pe cetini, urmează lumina căzută
Dintr-o Lună cu minunate raze argintii...

Fugită-i de-acasă de lângă un mire,
Ce-o luase de soață, furând-o din sat...
Dar cum de-a sila nu se poate iubire,
Spre altă iubire, ursită cu patos-a plecat...

Spre necunoscut inima o poartă,
Sătulă de casnicele îndatoriri,
De prea tânără aruncată în soartă,
Iubirea-i furată din tandrele simțiri...

Ajunsă la izvorul ce Luna oglindește,
Se apleacă însetată spre luciul cristalin,
Îl tulbură înfiorată, setea-și potolește,
Dar buzele mai poartă urme de pelin...

Nu știe sărmana că vrăjit este izvorul,
Vrăjit de duhul pădurii fermecate,
Cine bea din el pe veci va duce dorul
De potolirea setei neînduplecate...

Arșița în sufl et pe loc o însetează,
Dorește să-și urmeze dorința evadării,
Dar, de sete, să plece nu cutează,
Lângă izvor rămâne în vraja posedării...

Zorii îi mângâie părul, apa o strânge,
Intrată în ea doar pletele-i plutesc...
Gleznele-i suave în adânc le frânge
Formând rădăcini din trup omenesc...

Magia ciudată o transformă-n floare,
Roșie cu petalele ascuțite spre cer
Plutește pe apă deschisă spre soare,
Un nufăr gingaș înconjurat de mister...

După un timp de căutări disperate,
Un nufăr roșu apărut din senin,
Lângă el trupul dragei soții moarte,
Îi înfige soțului în inimă un spin...

Emilian Lican: „Lyrics et prosa”(antologie cu 30 de co-autori), volumul I- Editura Națiunea, București 2015

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!