Wikipedia

Rezultatele căutării

Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările

marți, 2 august 2016

MĂRIOARA NEDEA- LYRICS ET PROSA, VOLUMUL AL III- LEA

Mărioara Nedea


         O co-autoare fidelă a celor trei volume LYRICS ET PROSA, o  performeră a versului auto-ironic  și  a umorului adorabil care te face să rămâi de fiecare dată cu plăcere pe minunatele pagini ale creațiilor sale, o prezență frumoasă la diversele și importantele manifestări culturale și concursuri de poezie unde a câștigat binemeritate și prețioase premii, poeta Mărioara Nedea ne încântă și în acest volum al III-lea al antologiei cu calitatea versurilor subtilizate în aceeași notă auto-ironică și amuzantă care ascunde de fapt acel bine-venit haz de necaz care ne face să mergem mai departe să depășim greutățile inerente ale existenței noastre chiar dincolo de eternitate...

„Mă doare miocardul de priviri
inexistente,suple, transbordate,
Şi de-ncordarea unor rătăciri
plecate la un bal de caritate. ”
(Eternitate- Mărioara Nedea)

         Continui raidul recenziei lirice despre poeta Mărioara Nedea pe aripile unei buburuze:

„O buburuză şi-a făcut culcuş,
În părul meu tapat de zorii roşii. ”
(Buburuza- Mărioara Nedea)

       
          Buburuza lirică a autoarei mă poartă și pe aripile abstracte ale timpului, („E timpul...” ), versificat într-o toamnă în care stejarii țipă, copacii fac baie, castanele dorm, iar unii spun că toamna ar fi violetă, („Toamnă abstractă”). Dacă doriți să știți, strugurii pot fii împăiați doar dacă:

„Iar mânjii nenăscuţi o să necheze
ca toţi berbecii răsuciţi în coarne
de-a vântului intolerantă punte. ”
(Struguri împăiați- Mărioara Nedea)

         În mod sigur citind-o pe Mărioara Nedea, o veți aprecia cu deosebită simpatie iar cu siguranță o să vă doriți să lecturați și ultima sa cartea personală- Am auzit că este o carte cu adevărat superbă!

         Sunt coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA: Emilian Oniciuc



SEMNE DE PRIMĂVARĂ
Mărioara Nedea

Îmi bate primăvara-n geam
şi mă invită printre iezi.
De parcă altă treabă n-am
decât să-ngân cu ei diezi.
Îmi plac corniţele subţiri
şi boturile ude, roşii.
Şi intr-un dans. De ce te miri?
Vreau să valsez precum cocoşii
prin roua lacrimilor ierbii,
Păscute de un melc nătâng.
Acolo unde noaptea, cerbii
îmi rumegă călcâiul stâng.
Cu dreptul mai păşesc abulic
prin raiul cu miresme surde
de muguri şi de-un şarpe ludic,
Ce nu mă vede dar m-aude.
Şi-mi toarnă iar ispite-n sân
din primăvara cu trup nud.
Şi-adorm cu greierii în fân,
Şi toţi cocorii-n verde crud.

Mărioara Nedea- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016


luni, 1 august 2016

Confluenţe Literare : Azi, duminică... (2) Mirosul norilor

Confluenţe Literare : Azi, duminică... (2) Mirosul norilor:

Azi, duminică... (2)  
Mirosul norilor  
Emilian Oniciuc- 29.07.2016  
,,Ai mirosit vreodată norii?"  
Ai simțit poate aroma diferită a ploiilor în funcție de anotimp? Eu am adulmecat doar miros de energie, de electricitate...  
Era într-o duminică albastră de vară, strălucitor de albastră când deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân și stufos... Știi tu care... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe prin cea mai scurtă și frumoasă furtună care a trecut vreodată peste Pământ, peste mine, peste noi!  
Dupa ce furtuna s-a liniștit iar balta de la picioarele noastre devenise albastra oglindire a cerului, m-ai întrebat:  
- Ai mirosit vreodată norii?  
Eram atât de fericit încât inima îmi juca incontrolabil în piept iar...
Continuarea aici:
 
http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1469942953.html

marți, 26 ianuarie 2016

Ionela Crișan-antologia: „Lyrics et prosa”, vol. II

                                                            Jane Crișan
       Doamna Ionela Crișan este cunoscută cititorilor mai mult sub pseudonimul Jane Crișan. În timp ce lucram pentru conturarea viitorului volum II al antologiei „Lyrics et prosa” , am fost plăcut surprins să descopăr versurile sensibile ale poetei Jane Crișan. De la melancolie și vise până la iubiri rătăcite de amintiri regăsite în clepsidra timpului care își macină nisipul dar niciodată tinerețea sufletului purtat pe aripile versurilor între două lumi alegorice în care doar un el și o ea există...  
       În acest volum doi al antologiei LYRICS ET PROSA, am întâlnit o minunată poetă care a dorit să împărtășească cu noi o picătură de literatură într-un elegant volum antologic cu treizeci și cinci de minunați co-autori!
      Sunt Emilian Lican, coordonatorul antologiei „Lyrics et prosa” și recomand cu căldură lecturarea acestui volum de literatură contemporană!

Iată ce spune despre sine, poeta Jane Crișan:

      „Deși m-am Născut în Galați, am urmat școala primară și Liceul în Timișoara unde am locuit până în anii studenției trăiți în Iași, urmând cursurile Facultății de Filologie secția Română- Franceză din cadrul Universitații Al. I. Cuza, absolvind în 1971. Repartizată ca profesor de Limba și Literatura Franceză la Tazlău, județul Neamț, am revinit în Timișoara lucrând ca profesor de Română și Franceză, traducător din limba Franceză și Inspector Învățământ la Schela Sandra din Ministerul Chimiei Petroliere. Am fost conducător de Cenaclu literar al IAEM Timișoara, am publicat poezii în Antologia Cenaclului, am evoluat la Radio Timișoara cu recital de poezie, la fel și la TV Timișoara, publicând, de asemenea, poezii în Revista Amprentele Sufletului și Revista de cultură și artă 2015 Din 1990 m-am mutat în Statele Unite unde locuiesc în orașul Seattle din Statul Washington. Legătura cu țara natală o păstrez prin poeziile trimise la cenacluri și grupuri literare de pe Facebook, menținând strânsă legătura de colaborare cu alți poeți din Romania. În prezent lucrez la un volum de poezii, precum și la un roman.”

Melancolie
Ionela Crișan

Dacă n-aș ști de unde vii,
Aș crede că toamna te-a pus
Purtată pe frunze în vii,
Pe suflet rugină-n apus...

Dar am văzut cum vântul
Te plimba și nu-ți mai da pace...
Înconjuri prin inimi pământul,
                                   Te joci din pasiune, și-ți place

Să vezi cum te caută toți,
Cum nu pot trăi fără tine...
Și știi că numai tu poți
S-aduci sentimentul de bine...

Oriunde ai fi tu pe drumuri,
Întoarce-te acum la mine!
Mă-nvăluie toamna-n parfumuri
Și-aș mai iubi... n-am pe cine...

Clepsidra
Ionela Crișan

Iubește-mă acum, nu risipi clipa!
Nu vezi cum Timpul ca o hidră
Ne urmărește dușman din clepsidră
Și Îngerul Negru își întinde aripa?

Iubește-mă acum, cui îi pasă de timp?
Când mă scurg ca un fluid încins
Izvorând dintr-o mare de dor necuprins
                                      În care nu mai știm ce-i un „anotimp”…

Iubește-mă acum, fii tu învingător!
Nu-l lăsa pe el să se joace cu noi…
Arată-i că el e unul și noi suntem doi,
Că pe nava noastră tu ești navigator!

Iubește-mă acum, sărută-mă disperat,
Ca și cum ai ști că e pentru ultima oară!
Nici măcar amintiri nu vor mai fi să ne doară,
Vom simții zorii de zi ca pe un înserat…

Iubește-mă acum, lipește-mă de tine!
Să-i arătăm clepsidrei că este o neroadă
Dacă până acum n-a reușit să vadă
Că nimănui nu-i pasă de ea când este bine!


Noi doi
Ionela Crișan

Cum să te pierd când nici nu te-am avut!
Căci cine poate ține-n mâini iubirea?
Ea n-are trup, e doar un început
Țâșnind din curcubeie fericirea...

De ce m-aș teme că poate vei dispare
Când vor cânta cocoșii-n zori de zi?
Cum aș putea să nu te mai văd, oare,
Când știu că lângă tine m-oi trezi?

Căci tu ești eu și eu sunt tu de multă vreme,
Și nimeni nu ne poate de acum despărți!
Cărarea noastră se-așterne între poeme
Cu versuri conjugând doar verbul „a iubi"...

Adorm cu tine-n gând și mă trezesc din vis,
Dar te găsesc acolo, fidel în așteptare...
Ascult privighetoarea prin geamul larg deschis,
Și-ți caut neființa privind departe-n zare...

Și dacă versul meu ți-l dăruiesc acum,
Tu ai să mi-l întorci punând pe el săruturi...
Va fi un veșnic deschizător de drum,
Purtând pe-aripi de înger febrile începuturi...

Ionela Crișan, „Lyrics et prosa”, vol. II, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Șahul de pe harta României ( Rocada Mică)- E.O. 2016


Șahul de pe harta României
(Rocada mică)
Emilian Oniciuc- 23.01.2016


     Istoria națiunii noastre o asemuiesc cu jocul de șah, desfășurat cei drept în mai multe partide, iar una dintre acestea nu este încheiată nici astăzi... În mod absolut specific nației noastre de cele mai multe ori suntem proprii spectatori ai destinului nostru iar meciul este purtat nu de doi jucători ci de mai mulți jucători în funcție de interesele momentului...! Este adevărat că atunci când arbitrii partidei au trișat, noi spectatorii propriului destin ne-am ridicat peste condiția îndurătorului plop în bătaia vântului și ne-am murmurat frunzele spre îndreptarea destinului nostru dacic...! În viziunea mea, ziua de 24 ianuarie a anului 1859- Mica Unire A României, a reprezentat o rocadă mică, venită la timpul oportun și a dus spre o altă victorie, a desăvârșirii identității noastre naționale.
      Doresc să fac un scurt istoric cu privire la acest eveniment. În secolul al XIX- lea asupra principatelor: Moldovei și Țării Românești se întindeau puternicele brațe ale Rusiei și ale Imperiului Otoman care nu doreau să-și slăbească puterea și interesele în favoarea celorlalte mari puteri ale vremii, cum ar fi: Imperiul Francez, Regatul Unit, etc. ... În urma războiului din Crimea, încheiat în anul 1856, Rusia își pierde influența decizională și puterea în zona sa de interes, astfel că prin Tratatul de Pace de la Paris se iau și decizii importante cu privire la soarta principatelor Moldovei și a Țării Românești. Pentru prima dată în Principatele Române, în anul 1857, Marile Puteri înlesnesc organizarea unui referendum cu privire la unire. În Moldova s-a înfăptuit și prima fraudă a voturilor de către caimacanul Nicolae Vogoride, care era „vândut” Imperiului Otoman... În urma acestui scandal internațional, Marile Puteri au încetat relațiile cu Imperiul Otoman, astfel că în anul 1858, la Convenția de la Paris, s-a stabilit unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea: „ Principatele Unite Ale Moldovei Și Valahiei” care rămâneau totuși sub suzeranitatea Imperiului Otoman și a Marilor Puteri, fiind o unire formală și conjuncturală... Cele două principate urmau să aibă domnitori și capitale separate în Iași și respectiv în București. În anul 1859 în urma alegerilor din Principate și pe fondul unor neprevederi legislative ale Marilor Puteri care nu specificau dacă erau obligatorii două capitale și domnitori diferiți. Prin votul populației celor două principate, se realizează rocada mică prin unirea cu o capitală, la Iași sub oblăduirea unui singur domnitor: Alexandru Ioan Cuza...!
        
     Data de 24 ianuarie 1859 a reprezentat un alt pas important spre Mare Unire iar Alexandru Ioan Cuza este cel care a desăvârșit recunoașterea internațională a acestei uniri și a existenței acelorași vorbitori de limbă valahă pe întreg teritoriul României de azi așa cum o știm noi...

Emilian Oniciuc- 23.01.2016

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!