Elena Alina Mateaș-Lyrics et prosa

Elena Alina Mateaș

   „Mi-am descoperit pasiunea pentru poezie încă din vremea liceului, dar abia la începutul acestui an am luat totul în serios. Am apărut în revistele: Revista literară a grupului Facebook „Speranța” (unde sunt și redactor din luna Februarie), Revista Literară Bucovina și Revista
Literară Popasuri Culturale Românești, iar recent am publicat în
antologia „Vise târzii”



Ultima nisoare
Elena Alina Mateaș

Ninge și azi la fel ca atunci.
Dar tu nu mai ești aici,
În brațe să mă strângi.

Mă gândesc la serile împreună
Și aș vrea să-ți șoptesc
Măcar ... noapte bună.

Mi-e dor de al tău sărut
Și ușor lacrimile inima-mi inundă.
Căci este foarte greu să-l uit.

Ai plecat spunând că ne vom revedea,
Iar eu naivă am crezut în tine,
Nu am văzut cum privirea ta mințea.

                                                     Mă uităm spre cer cum ningea lin
                                                      Și lângă tine frumos visam
                                                      La un viitor senin.

Dar ai plecat... nu mai știu nimic de tine
Oricât te caut și te strig
Tu nu te-ntorci spre mine.

În zăpadă stau și plâng acum
Cu gândul la ultima ninsoare,
Căci nu am apucat să-ți spun... drum bun.

Îngerul meu din umbră
Elena Alina Mateaș

De atâtea ori ți-am spus:
Îmi lipsești, iubire.
De atâtea ori am strigat:
Îmi este groaznic
Dor de tine.
Și aș vrea să te am
Cu mine-n orice clipă,
Secundă, moment,
Zi fericită, fie ea
Și neînsorită.

Nu înțeleg de ce nu crezi
Că îmi lipsește
Sprijinul tău necondiționat,
Vocea ta, parfumul tău
În camera mea!?

Doar lângă tine
Lumea mea este mereu
                                                     La înălțime.
                                                      Doar în brațele tale
                                                      Iubirea este vie.

Atâta timp cât tu lipsești,
Fugi, te-ndepartezi,
Mă voi gândi mereu în urmă,
Căci de tine-mi este dor,
Îngerul meu din umbră.

Elena Alina Mateaș: „Lyrics et prosa”- EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

Alex Radu: „Lyrics et prosa”

Alex Radu

   Alex Radu, sau sufletul ce bântuie între „angelicul infern și
demonicul paradis”... Școlit în Târgoviște în ale contabilității,
mi-am spus că sunt o fire prea visătoare ca să mă pierd printre
balanțe și bilanțuri. Tocmai de aceea, mergând pe drumul vieții
și ajuns într-o intersecție, nu mi-a fost greu să aleg direcția,
așa că m-am stabilit în București pentru a urma cursurile Școlii
Naționale de Studii Politice și Administrative, secția Comunicare
și Relații Publice.

Scrisoare, cuvinte fără glas
Alex Radu

Dacă vrei şi te încălzeşte cu ceva,
Eu te pot minți spunându-ți că sunt bine,
Deşi, tu ştii că nu e chiar deloc aşa,
Nu e fi resc să zâmbesc printre suspine...
Acum, citeşte-mi cuvintele nescrise,
Păstrate-undeva-ntr-un colț de suflet stingher
Ce rătăceşte printre visuri şi vise,
Între “vreau” şi “nu pot”, între “nu cred” şi “sper”...
Mă iartă că îți scriu din ce în ce mai rar,
Dar nu mai am cerneală şi scriu cu sânge
Ce curge printre cuvintele-mi ce dispar
Când durerea mă frânge, dorul mă strânge...
                                                     Că sunt bine, ți-aş spune în încheiere,
                                                     M-aş minți, te-aş minți, aşa, de bun rămas,
                                                      Rămân cu mine, cufundat în tăcere,
                                                      Rămâi cu bine, în cuvinte fără glas...

Simt că minți, că mă mint
Alex Radu

Eu ştiu ce vreau, dar, spune-mi: oare tu ştii?
Ce rost are să mă minți ca pe copii?
Eu ştiu ce simt... şi simt că ceea ce simt
Mă face pe mine însumi să mă mint...
Când zâmbetul tău îmi dă curaj să sper
Că nu tot ce e frumos e efemer,
Un zâmbet timid pe chipu-mi trist îl simt
Timid, pentru că-s conştient că mă mint...

Când cuvintele tale mă fac să zbor,
Să-mi las sufletul să plutească uşor,
Deodată, durere de aripi simt,
Fiindcă ştiu că mă minți, ştiu că mă mint...
Când privirea ta o-ntâlneşte pe-a mea,
Eu gheață, tu foc, şi reuşeşti cumva
Să mă topeşti, să îți aminteşti că simt
Când mă minți şi îmi pare rău că mă mint...
Când gesturile tale m-ademenesc
Să visez cu ochii deschişi, mă trezesc
Din somnul scurt al fericirii, căci simt,
Draga mea, că mă minți şi simt că mă mint...

Alex Radu: „Lyrics et prosa”-(EDITURA NAȚIUNEA, București 2015)

O IUBIRE SINCERĂ - Rex_58

Postare nouă

Maya VonNight: „Lyrics et prosa”

Maya VonNight

   Veterana colegă, la a treia antologie sub egida EDITURII NAȚIUNEA, Maya VonNight este pentru mine o minunată și misterioasă poetă a iubirilor albastre...! 

                                                       Emilian Lican

Artă
Maya VonNight

Unde cerurile ni se suprapun
În culori de-un indigo strident,
Gândirea mea de pictor nebun
Te schiţează trist, absent...
Din mări agitate storc albastru
Să-ţi arunc un strop în privire,
Căci clipa mi-ar deveni dezastru
Dacă ţi-ai feri ochii, iubire...
Cu spuma albă fin ating corneea,
Ai ochi superbi ca nimeni altul
Și visez că-ţi sunt femeia...
Și visez că-mi ești bărbatul...
Dintre miile de raze solare
Îţi pun plete lungi de tânăr rebel
Şi cu atâta aur şi culoare
Îmi pari prinţul dintr-un castel...
Cu nisip jilav pielea ţi-o conturez
Şi-ţi cresc astăzi scoici pe ploape,
Iar cu sângele-mi să-ţi colorez
Buzele într-un sărut, vino mai aproape!
Unde-s cerurile să mi le amestec,
Culori nebune-aprinse, tu și eu,
Schiţa iubirii pe planșa mea o trec
Să ne picteze însuși Dumnezeu...

Nebunie...
Maya VonNight

M-au înnebunit priviri rebele
Și ochii albaștri, îngerești,
Cu licăr cosmic ca de stele,
Sau sclipiri dumnezeiești...
Paru-ţi negru, întins pe spate,
Ar înnebuni fecioare blânde,
Printre lacrimi și suspine, toate
Ţi-ar jura iubiri arzânde...
Te înnebunește gura ca o fragă
Roză, dulce, ademenitoare
Și-aș fi pãcătuit, iubite dragă,
Furându-ţi doar o sărutare...
De m-ai strânge în îmbrăţișare,
Aș înnebuni așa deodată,
Lângă tine inima mi-e călătoare
Din trup plăpând de fată...
Ţi-ai pus ruga înăuntrul meu
Sub nebunia mea săracă,
Nici chiar însuși Dumnezeu
N-ar avea ce să-ţi mai facă...
Ce clișeu! Ești exact cel din poezii,
Cu aripi înmuiate-n nebunie,
Dar tu, doar al meu să-mi fi i
Și nebunia ta a mea să-mi fi e...

Maya VonNight: „Lyrics et prosa”-(EDITURA NAȚIUNEA, București 2015)

Bogdan Stoicescu: „Lyrics et prosa”

Bogdan Stoicescu

   Mi-am permis să-l prezint personal pe domnul Bogdan Stoicescu, deoarece în antologia: „Lyrics et prosa” nu am regăsit prezentarea sa personală... Cred că nici nu mai era nevoie pentru că  domnul Bogdan Stoicescu este un adevărat veteran al antologiilor EDITURII NAȚIUNEA și este  un nume al scriitorilor existențiali ...    Sunt onorat de a fi coleg cu dumnealui, scriitorul versurilor existențiale, filosofice încă de la antologia „Vise târzii”, urmând în ordine antologiile: „Terapie prin poezie”, „Limba noastră eminească” iar acum nepredând arma-condeiului antologic, este co-autor și la antologia:„Lyrics et prosa” !

                                                                                                                    Emilian Lican

Orizonturi existențiale
Bogdan Stoicescu

...Cu greu mă pot concentra
Asupra necuvintelor mele,
Rare, dar poate concludente…,
Unul nu se înghesuie să plece,
Să-și găsească acea gură de aer
Și corzi vocale,
Să avertizeze că încă visez
Și lăcrimarea mi-e seacă,
Iar privirea-mi odihnește acum în golul viitorului...
Eu nu simt încă zborul
Și nici capătul acestui drum,
Acolo unde ar trebui de gânduri să mă eliberez,
Și să zâmbesc,
Să fiu golit de sentimente,
Căci nu am nimic,
Nici măcar în buzunarul meu drept,
O amintire, ce poate seduce lacrima,
Să-mi umezească dulce și senin
Retina ce se zbate în spatele pleoapei,
Privirea încercând s-o îndrepte
Spre orizonturile existențiale ale viitorului,
Unde aș putea să sper,
Că inima îmi va bate,
Și eu… din nou, acolo,

Am să trăiesc!
... Din ce în ce ritmul vieții desparte
Unghiul clipei ce trece,
De ritmul spre viitor, clădit dumnezeiesc,
Iar tot ce cunosc nu poate deveni întunecos,
Mai rece și îndepărtat…,
Eu, cu fiecare pas,
Las lumina inimii
Șansa să pătrundă în sau spre viitor,
Într-o încercare mereu simplă
De a dovedi că încă zbor,
Nediferențiind alte orizonturi existențiale...

Scurtă poveste
Bogdan Stoicescu

Mi-ascund în oftatul buzelor tale
Toată seninătatea găsită deasupra norilor,
Unde plutesc, în care plutești...
Și zarva zilelor pictate-n cenușiu,
Acolo aș părăsi-o,
Să fie înconjurată de vreun nor ștrengar
Să-mi împingă risipa de zâmbete
Acolo unde plutesc și unde plutești,
Apoi alăturați-n dansul chipurilor întâlnite-n viață,
Să atingem infinitul și noi cu pieptul,
Aceasta să fie lupta noastră,
Dincolo de universul în care plutești,
Acolo unde plutesc...,
Să plutim amândoi cu povestea noastră,
Cea pe care doar noi o știm.

Bogdan Stoicescu: „Lyrics et prosa”-(EDITURA NAȚIUNEA, București 2015)

Mistere mondiale: 08 iunie- remember...

Mistere mondiale: 08 iunie- remember...: 1838 - A fost deschisă, în Bucureşti, prima bibliotecă publică, la Colegiul Sf. Sava.

1904 - S-a născut poetul şi prozatorul Gabriel Drăgan (decedat la 11.02.1981).

1930 - Parlamentul proclamă pe Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României sub numele de Carol al II-lea.

1933 - S-a născut scriitoarea Cristina Tacoi.

1935 - S-a născut Victor Frunză, prozator, eseist, editor; redactor la Radioteleviziunea Româna între anii 1958 si 1971; în urma unei scrisori deschise difuzate de agentia Reuters (1978), în care critica politica PCR, sufera persecutii si este silit sa se expatrieze, stabilindu-se în Danemarca (1980).

1937 - S-a născut Gelu Ionescu, critic şi istoric literar, eseist.

1940 - S-a născut Nancy Sinatra, cântăreaţă şi actriţă americană.

1953 - S-a născut Bonnie Tyler (Gaynor Hopkins), cântăreaţă şi compozitoare britanică.

1967 - A murit poeta Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu) ("Lumini şi umbre", "Baba Iarna intră-n sat") (născută la 12.02.1884).

Theodora Pascu-Lyrics et prosa

Theodora Pascu

 „Revin în calitate de co-autor, cu aceleași emoții și, poate, cu
aceleași stângăcii ca și în cazul antologiei precedente, „Terapie
prin poezie” din toamna lui 2014, în speranța că nu îi voi dezamăgi
pe iubitorii de poezie și de frumos.”

Cred
Theodora Pascu

Doamne, tu, atotputernic,
Sufletul nu-mi e cucernic
Și recunosc cu umilință
Că-s săracă în credință.
Cred în mine și-n ce-i viu,
Căci altceva eu nu știu.
Cred în azi și-n tot ce mișcă,
În ninsoarea din podișcă,
Cred în ploaie și în nor,
Cred în zborul de cocor.
Cred că pruncul e odor,
Un odor ce o-ncunună
Pe cea care-i este mumă.
Cred în soare și în stele,
Cred și în visele mele.
Cred în grânele ce-s coapte,
Cred și în a tale șoapte.
Cred în pomul ce rodește
Și în firul ce-nverzește.
Cred că sigur, indiscutabil,
Viața nu are contabil.

Mi-aș dori să pot a crede
Și-n ceva ce nu se vede,
Nu se vede, nu se-aude
Și în ceruri este jude,
Care azi nu-l pedepsește
Pe cel ce cumplit greșește
Ci îl lasă drept gunoi
Să trăiască printre noi
Și-l va judeca apoi...
Judecă-l, dacă se poate,
Azi, aici, acum, nu mâine,
Altfel mai ne fură o pâine
Și omoară ca un câine.
Judecă-l și îl trăznește
Și pe loc-l-încremenește!
Iartă-mă, tu, Doamne, știu
Că mi-e sufletul pustiu,
Că încă nu te-am găsit,
Poate că... m-am rătăcit!

Datorie de onoare
Theodora Pascu

Pășim în viață datori,
Datori cu o singură moarte
Și scris e în ceruri s-o porți
Elegant, îngrijit, ca la carte.
Pe ea nu o tragem la sorți!
S-o poți păcăli nu se poate,
Oricât și orice i-ai promite,
Oricât te-ai închide-n cetate,
Nici Domnul n-o poate demite!
Orice i-ai da, nu-i cale de-ntors,
Înțelegeri, contracte, convenții,
Rămâne caierul vieții netors
Și nu poți emite pretenții.
Ne naștem pregătiți să murim
Și ADN-ul Evei o spune,
Trăim cât trăim și sfârșim

Când seara pe dealuri apune.
Iubirea, frumosul, plăcerea
Sunt scrise în cărți de geneză,
La fel și urâtul și ura, tăcerea
Merg toate-n aceeași viteză.
Și cum suntem oameni cinstiți
Și nu ne place datori să trăim,
Deși trăim amărâți, chinuiți,
Noi cash datoria-o plătim!

Theodora Pascu-(Volumul „Lyrics et prosa”-Editura Națiunea-2015)