Mai bine spune-mi: „ ciao”
Emilian Lican
Când va fi momentul,
Te rog să nu-mi spui adio,
Despărțirea este grea și dureroasă,
Iubirea să ne fie în amintire frumoasă,
Mai bine spune-mi ciao...!
Într-o zi,
Mai bine spune-mi ciao...
Și să ne prefacem că te întorci acasă,
Că biletul despărțirii, nu este pe masă;
Te rog să nu-mi spui adio...!
Poate
Mai bine spune-mi ciao...
Prefă-te că ești doar puțin capricioasă,
În dimineața asta de toamnă răcoroasă,
De ce să-mi spui adio...?
Mai bine,
Spune-mi:„ la revedere”, sau „pa”...
Minte-mă, deși poate nu ești mincinoasă,
Amăgește-mă chiar dacă ești furioasă,
Chiar dacă nu vei mai fi a mea...!
Să ne spunem:„ciao, ciao...!”
Emilian Lican-25.10.2015
duminică, 8 noiembrie 2015
Mai bine spune-mi:...„ciao”-E.L. 2015
Etichete:poezie,proză,fotografie,lyrics et prosa
2015,
adio,
ciao,
E.L.,
Emilian Lican,
Mai bine spune-mi ciao
sâmbătă, 31 octombrie 2015
Moartea nu are pereche
Moartea nu are pereche
Moartea este femeia care te violează!
Nu te întreabă dacă o dorești
Atunci când nechemată te vizitează...
Te îmbrățișează chiar dacă n-o iubești.
Moartea este femeia fatal de frumoasă
Cu tenul alb și ochii albaștri,
Pe umerii firavi și goi poartă o coasă
Pe care strălucesc argintați mii de aștri!
Moartea este o femeie cu părul negru
Care curge mătăsos spre șolduri,
Sânii „90”, abdomenul „60”- Plat și integru,
Călcătura o poartă parcă pe bolduri...
Moartea a fost și va rămâne virgină,
Nu va deveni niciodată mamă...
Peste tărâmul pustiu este o regină
Fără un rege alături, fără idilă, doar dramă!
Of Moarte-Urâtă ești pe cât de frumoasă!
Ești simplă, rece, necapricioasă
Când aduci tristețe dar și o liniște misterioasă
Prin paradoxala alinare pornită din coasă...
Emilian Oniciuc-15.09.2015
Revizuit: 17.02.2023
Foto:internet
Moartea este femeia care te violează!
Nu te întreabă dacă o dorești
Atunci când nechemată te vizitează...
Te îmbrățișează chiar dacă n-o iubești.
Moartea este femeia fatal de frumoasă
Cu tenul alb și ochii albaștri,
Pe umerii firavi și goi poartă o coasă
Pe care strălucesc argintați mii de aștri!
Moartea este o femeie cu părul negru
Care curge mătăsos spre șolduri,
Sânii „90”, abdomenul „60”- Plat și integru,
Călcătura o poartă parcă pe bolduri...
Moartea a fost și va rămâne virgină,
Nu va deveni niciodată mamă...
Peste tărâmul pustiu este o regină
Fără un rege alături, fără idilă, doar dramă!
Of Moarte-Urâtă ești pe cât de frumoasă!
Ești simplă, rece, necapricioasă
Când aduci tristețe dar și o liniște misterioasă
Prin paradoxala alinare pornită din coasă...
Emilian Oniciuc-15.09.2015
Revizuit: 17.02.2023
Foto:internet
Etichete:poezie,proză,fotografie,lyrics et prosa
coasă,
Emilian Lican,
Emilian Oniciuc,
femeie frumoasă,
lyricsetprosa lyrics et prosa,
Moartea,
Moartea nu are pereche
joi, 29 octombrie 2015
Sexy Morgana-E.L.(2015)
Sexy Morgana
Emilian Lican
Ești un gând, o strălucire,
Din femeia care ai fost
Sau un vis, o nălucire?
Ce-am urmat fără de rost...
Ești otrava de femeie,
Ce te cântă drag petunii,
Când deschisă orhideie
La picioare-ți cad nebunii...
Tocuri lungi, fustița scurtă,
Maioul mulat pe sâni,
Lănțicul zornăind pe burtă,
Brățări din plastic pe mâini...
Părul lung și zulufatic
Rebel ți se zbate-n vânt,
Auriu, ușor tomnatic,
Cum e toamna pe Pământ...
Într-un gând, o strălucire,
Din dulceața ta, femeie
Mă sufoc cu a ta iubire,
Revărsată în curcubeie...
Emilian Lican-01.09.2015
Fotografiile sunt preluate de pe internet
Emilian Lican
Ești un gând, o strălucire,
Din femeia care ai fost
Sau un vis, o nălucire?
Ce-am urmat fără de rost...
Ești otrava de femeie,
Ce te cântă drag petunii,
Când deschisă orhideie
La picioare-ți cad nebunii...
Tocuri lungi, fustița scurtă,
Maioul mulat pe sâni,
Lănțicul zornăind pe burtă,
Brățări din plastic pe mâini...
Părul lung și zulufatic
Rebel ți se zbate-n vânt,
Auriu, ușor tomnatic,
Cum e toamna pe Pământ...
Într-un gând, o strălucire,
Din dulceața ta, femeie
Mă sufoc cu a ta iubire,
Revărsată în curcubeie...
Fotografiile sunt preluate de pe internet
Etichete:poezie,proză,fotografie,lyrics et prosa
2015,
EL,
Emilian Lican,
Morgana,
Sexy
miercuri, 28 octombrie 2015
Inimă perfidă
Cum aș putea din pieptu-mi să te smulg,
Tu inimă perfidă, ce mă trădezi adeseori,
Mă faci mereu cu lacrimi amare să plâng,
Viața nu pot s-o mai văd în culori.
De cine nu trebuie, te îndrăgostești,
Nu știi să faci alegeri potrivite,
Îți provoci răni adânci când iubești,
Dar niciodată nu te înveți minte.
Hai, lasă pauză între iubiri și simte
Adevărata dragoste ce nu rănește,
Dar de pe calea ta nu te abate,
Căci a iubi e normal...e omenește.
Te blestem să simți numai iubire,
Nicicând să nu te mai lași rănită,
Să cunoști numai cuvântul fericire,
Să aflu și eu, cum e să fiu fericită.
Fă-mă să simt iubirea adevărată,
Te rog inimă, ascultă ce-ți cer,
Nu mai trăda o iubire curată,
Căci altfel, odată cu tine-o să pier.
Magda Ignat
28.10.2015
Cum aș putea din pieptu-mi să te smulg,
Tu inimă perfidă, ce mă trădezi adeseori,
Mă faci mereu cu lacrimi amare să plâng,
Viața nu pot s-o mai văd în culori.
De cine nu trebuie, te îndrăgostești,
Nu știi să faci alegeri potrivite,
Îți provoci răni adânci când iubești,
Dar niciodată nu te înveți minte.
Hai, lasă pauză între iubiri și simte
Adevărata dragoste ce nu rănește,
Dar de pe calea ta nu te abate,
Căci a iubi e normal...e omenește.
Te blestem să simți numai iubire,
Nicicând să nu te mai lași rănită,
Să cunoști numai cuvântul fericire,
Să aflu și eu, cum e să fiu fericită.
Fă-mă să simt iubirea adevărată,
Te rog inimă, ascultă ce-ți cer,
Nu mai trăda o iubire curată,
Căci altfel, odată cu tine-o să pier.
Magda Ignat
28.10.2015
Frumoasa de la malul mării-E.L(.2015)
Frumoasa de la malul mării
Emilian Lican-12.10.2015
Gânduri fugare prin fulgii de nea,
Topiți în flãcãrile lemnului din fag,
Călătoresc pe valuri precum Enea
Rătăcind pe neștiute ape, în larg...
Visele-mi prin valuri se-nspumã,
Luminate de stele, în valuri se sparg...
Parfumul mării mă ajunge din urmă,
Umflând vela iubirii pe falnic catarg...
Dar șemineul de lemne trosnește,
Trezește vise, tu ești foarte departe...
Flacăra fagului uscat, parcă rostește:
-Nu te încălzii cu speranțe deșarte...
Prin flăcări, umbre triste mișcă pereții,
Amfora cu vin va rămâne neatinsă...
Poate prin valurile agitate ale vieții,
Cu ea vom înteții o iubire reaprinsă...
Privesc albastrul din nemărginirea zării,
Ascult prin iarna venită prea devreme
În care o Frumoasă de la malul mării,
Dintr-un nor mă face să îi scriu poeme...
Emilian Lican-12.10.2015
(Imaginea este preluată de pe internet)
Emilian Lican-12.10.2015
Gânduri fugare prin fulgii de nea,
Topiți în flãcãrile lemnului din fag,
Călătoresc pe valuri precum Enea
Rătăcind pe neștiute ape, în larg...
Visele-mi prin valuri se-nspumã,
Luminate de stele, în valuri se sparg...
Parfumul mării mă ajunge din urmă,
Umflând vela iubirii pe falnic catarg...
Dar șemineul de lemne trosnește,
Trezește vise, tu ești foarte departe...
Flacăra fagului uscat, parcă rostește:
-Nu te încălzii cu speranțe deșarte...
Prin flăcări, umbre triste mișcă pereții,
Amfora cu vin va rămâne neatinsă...
Poate prin valurile agitate ale vieții,
Cu ea vom înteții o iubire reaprinsă...
Privesc albastrul din nemărginirea zării,
Ascult prin iarna venită prea devreme
În care o Frumoasă de la malul mării,
Dintr-un nor mă face să îi scriu poeme...
Emilian Lican-12.10.2015
(Imaginea este preluată de pe internet)
Etichete:poezie,proză,fotografie,lyrics et prosa
2015,
EL,
Emilian Lican,
Frumoasa,
frumoasa de la malul mării
marți, 27 octombrie 2015
Întreabă-ți sufletul-Emilian Lican
Întreabă-ți sufletul
Emilian Lican-18.10.2015
Acum,
Frumoaso, întreabă-ți sufletul
Dacă a găsit iubirea...
Întreabă-ți sufletul: găsit-a fericirea?
Întreabă-ți sufletul...
Și
Iubito, întreabă-ți inima blajină,
Când se zbate,
Sub sânul stâng în miez de noapte:
Din ce pricină ?
Clipele,
Spune-mi, vreau doar să știu...
Pentru că, poate
O clipă dintre toate
Va fi regăsită într-un târziu...
Totuși,
Te caut prin timpul pierdut
Dar rămâi pierdută,
Prin gări ce toamna ascultă,
Un tren ce-a trecut...
Rătăcesc și...
Aș vrea să fiu purtat prin vânt,
Doar o clipă...
Dar clipa este-a vântului aripă,
Refrenul unui cânt...
Aș vrea,
Aș vrea să plec pe strada ta,
Dar strada e pustie...
Nu ești acolo, toamna știe,
Mi-a spus chiar ea...
Aș vrea să știu unde ești...!
Emilian Lican-18.10.2015
Emilian Lican-18.10.2015
Acum,
Frumoaso, întreabă-ți sufletul
Dacă a găsit iubirea...
Întreabă-ți sufletul: găsit-a fericirea?
Întreabă-ți sufletul...
Și
Iubito, întreabă-ți inima blajină,
Când se zbate,
Sub sânul stâng în miez de noapte:
Din ce pricină ?
Clipele,
Spune-mi, vreau doar să știu...
Pentru că, poate
O clipă dintre toate
Va fi regăsită într-un târziu...
Totuși,
Te caut prin timpul pierdut
Dar rămâi pierdută,
Prin gări ce toamna ascultă,
Un tren ce-a trecut...
Rătăcesc și...
Aș vrea să fiu purtat prin vânt,
Doar o clipă...
Dar clipa este-a vântului aripă,
Refrenul unui cânt...
Aș vrea să plec pe strada ta,
Dar strada e pustie...
Nu ești acolo, toamna știe,
Mi-a spus chiar ea...
Aș vrea să știu unde ești...!
Emilian Lican-18.10.2015
Etichete:poezie,proză,fotografie,lyrics et prosa
Emilian Lican,
Întreabă-ți sufletul
Rimele frunzelor-Emilian Lican
Rimele frunzelor
Emilian Lican-27.10.2015(data reală nu cea stelară...)
Astăzi m-am uitat la nuc
Nu mai are frunze...
Și din suflet tot se duc,
Tot mai multe muze...
Sufletu-i ca lumânarea,
Spre ziuă își topește ceara...
Îl cuprinde iar mirarea,
Când se reaprinde seara...
Unora le pleacă muza,
Nu știu ce-au făcut cu ea...
Le-a plecat cum pleacă frunza,
La nucul din fața mea...
Pur și simplu violează,
Muza lor și-a altora...
Muze triste ce oftează,
Plângându-și batjocura...
Unii plagiază îngeri,
Alții demoni plagiază...
De-i citești începi să suferi,
Sufletu-ți însângerează...
După a scrierilor razii,
Copiatorii se arată...
Sunt mai răi ca paparazii,
Straiul altora îl poartă...
Se bat cu pumnul în piept,
Sau peste sânii generoși...
Au inventat noul concept,
Radiind de „meritoși”...
Hai mai dăvă-n puii mei,
De pui fără imaginație...
Plagiatori de suflete și de idei,
Pe a Facebook-ului plantație...
Sincer chiar m-am săturat,
Mai bine mă uit la nuc...
Decât să fiu supărat,
Pe frunzele acestui Facebook...
Emilian Lican-27.10.2015 (data reală nu cea stelară...)
Emilian Lican-27.10.2015(data reală nu cea stelară...)
Astăzi m-am uitat la nuc
Nu mai are frunze...
Și din suflet tot se duc,
Tot mai multe muze...
Sufletu-i ca lumânarea,
Spre ziuă își topește ceara...
Îl cuprinde iar mirarea,
Când se reaprinde seara...
Unora le pleacă muza,
Nu știu ce-au făcut cu ea...
Le-a plecat cum pleacă frunza,
La nucul din fața mea...
Pur și simplu violează,
Muza lor și-a altora...
Muze triste ce oftează,
Plângându-și batjocura...
Unii plagiază îngeri,
Alții demoni plagiază...
De-i citești începi să suferi,
Sufletu-ți însângerează...
După a scrierilor razii,
Copiatorii se arată...
Sunt mai răi ca paparazii,
Straiul altora îl poartă...
Se bat cu pumnul în piept,
Sau peste sânii generoși...
Au inventat noul concept,
Radiind de „meritoși”...
Hai mai dăvă-n puii mei,
De pui fără imaginație...
Plagiatori de suflete și de idei,
Pe a Facebook-ului plantație...
Sincer chiar m-am săturat,
Mai bine mă uit la nuc...
Decât să fiu supărat,
Pe frunzele acestui Facebook...
Emilian Lican-27.10.2015 (data reală nu cea stelară...)
Etichete:poezie,proză,fotografie,lyrics et prosa
Emilian Lican,
Rimele frunzelor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Important!
Anunț!
Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:
Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!