LP radio România

sâmbătă, 12 septembrie 2015

„Secunda îngerilor de foc”- Emilian Lican

 
   Am fost plăcut surprins să mă regăsesc cu poezia:„Secunda îngerilor de foc”, cu prilejul zilei de: 13 Septembrie-„Ziua Pompierilor din România”,  în revista:„POMPIERII BUCOVINA-SUCEAVA”, alături de scriitorul Romeo Tarhon cel care mi-a prefațat volumul personal de versuri:„Șoaptele destinului”.Aceste șoapte de versuri, șoapte de destin au cunoscut apăsarea tiparului prin EDITURA NAȚIUNEA, București 2014, onorat a fi parte din colecția „DOR DE POEZIE”.
   Mulțumesc, colectivului de redacție al revistei:POMPIERII BUCOVINA-SUCEAVA” pentru paginile ce mi-au fost atribuite și pe care le dedic tuturor pompierilor din România cu ocazia sărbătoririi nobilei arme... ! 
   La mulți ani, dragi colegi!

Secunda îngerilor de foc
Emilian Lican

Alarma mă scoate pe loc din sărite,
E-o junglă sonoră ca-n răget de lei...
Picioare de plumb, pupilele mărite,
Inima sare ca arsă de foc și scântei...

Apoi, totul pare-a reveni la normal,
Girofarul învârte umbre pe drum,
Motorul turbează ambalat infernal,
La foc să ajungem, nu la scrum...

Ne țipă în sânge adrenalina,
Spre alt grav necaz - nu-i unul la fel -
Ne duce cu mare viteză mașina,
Cu toți încordați spre nobilul țel...

Avem o singură mare dorință:
Să stingem secunda în loc,
Vieți să salvăm din suferință,
Din gheara demonilor de foc...

De-ar fi să ajungem secunda din urmă,
Să fim cu-o secundă înaintea ei...
Cauciucurile asfaltul îl scurmă,
Arcurile țipă la cât suntem de grei...

Demonice flăcări spre Lună urcând,
Crepusculul Iadului ce fața-și se-arată,
Nerăbdarea și nervii la maxim se-ntind,
Acțiunea, sigur, va fi de durată...

Șerpii cu apă în noroaie mustind,
Vopseaua clocotește pe autospeciale,
Jeturi pulverizate în plasă cuprind
Aripile îngerilor de foc, infernale...

Într-un târziu abia tăcerea se lasă,
Jăratecul din cenușă încă mai urlă,
Focul nu a ajuns, totuși, la casă,
A mistuit doar o pârlită de șură...

A fost mai ușor decât am crezut,
Spunem așa de fiecare dată
Când lucrul ne este bine făcut...
Zâmbim cu încredere-n soartă!

Dar soarta adesea ne este haină
Și-n clipe cumplite ne poartă,
Ne lingușește precum o felină,
Dar într-o zi nu ne mai iartă...

Așa au plecat unii buni dintre noi
Când totul părea doar o rutină...
Într-o clipă de foc s-au stins... Sunt eroi
Cu suflete mari și soldă puțină...

De-ar fi să ajungem secunda din urmă,
Să fim cu-o secundă înaintea ei...
Dar secunda pe secundă se curmă
Prea ușor pe cât suntem zilnic de grei...

Emilian Lican

„Șoaptele destinului”-Editura Națiunea, București 2014
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentarii,păreri...

Citatul Zilei

Follow by Email