Himerele din pustiul iernii
Emilian Oniciuc- 02.12.2016
Din pustiu iar bate vântul,
Gerul printre pietre crapă;
Gheața acoperă pâmântul,
Platoșă face peste apă.
Peste ea și- obolul iernii,
O căruță cu un biet cal
Se împotrivește vremii,
Trecând vadul către mal.
Sticla pârâie sub roate,
Căruțașul cruce își face...
Aplecat de vânt din spate
Șchifuit prin mii de ace.
Nu mai are mult săracul
Până râul îl va trece
Dar se teme că la dracul,
Se va duce- n apa rece.
Roatele prin praf de gheață,
Tânguiesc risipa serii...
Calul trage stors de viață,
Badea poartă dorul verii...
După cruntă chinuială,
Omul nostru din căruță,
Se lipește cu sfială,
Lângă draga lui mândruță...
Focul chinuie himere,
Viforul la geamuri bate...
Prin dulci clipe efemere,
În căruță, el se zbate...
Roatele- s înțepenite,
Calul îi căzut pe-o parte;
Prin troienile cernite,
Badea este dus, departe...
Din pustiu se- oprește vântul,
Fulgii mari din cer valsează,
Mâdra își croșetează gândul
Când din gând cu griji oftează...
Emilian Oniciuc- 02.12.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentarii,păreri...