Ionela Crișan-antologia: „Lyrics et prosa”, vol. II

                                                            Jane Crișan

       Doamna Ionela Crișan este cunoscută cititorilor mai mult sub pseudonimul Jane Crișan. În timp ce lucram pentru conturarea viitorului volum II al antologiei „Lyrics et prosa” , am fost plăcut surprins să descopăr versurile sensibile ale poetei Jane Crișan. De la melancolie și vise până la iubiri rătăcite de amintiri regăsite în clepsidra timpului care își macină nisipul dar niciodată tinerețea sufletului purtat pe aripile versurilor între două lumi alegorice în care doar un el și o ea există...  
       În acest volum doi al antologiei LYRICS ET PROSA, am întâlnit o minunată poetă care a dorit să împărtășească cu noi o picătură de literatură într-un elegant volum antologic cu treizeci și cinci de minunați co-autori!
      Sunt Emilian Lican, coordonatorul antologiei „Lyrics et prosa” și recomand cu căldură lecturarea acestui volum de literatură contemporană!

Iată ce spune despre sine, poeta Jane Crișan:

      „Deși m-am Născut în Galați, am urmat școala primară și Liceul în Timișoara unde am locuit până în anii studenției trăiți în Iași, urmând cursurile Facultății de Filologie secția Română- Franceză din cadrul Universitații Al. I. Cuza, absolvind în 1971. Repartizată ca profesor de Limba și Literatura Franceză la Tazlău, județul Neamț, am revinit în Timișoara lucrând ca profesor de Română și Franceză, traducător din limba Franceză și Inspector Învățământ la Schela Sandra din Ministerul Chimiei Petroliere. Am fost conducător de Cenaclu literar al IAEM Timișoara, am publicat poezii în Antologia Cenaclului, am evoluat la Radio Timișoara cu recital de poezie, la fel și la TV Timișoara, publicând, de asemenea, poezii în Revista Amprentele Sufletului și Revista de cultură și artă 2015 Din 1990 m-am mutat în Statele Unite unde locuiesc în orașul Seattle din Statul Washington. Legătura cu țara natală o păstrez prin poeziile trimise la cenacluri și grupuri literare de pe Facebook, menținând strânsă legătura de colaborare cu alți poeți din Romania. În prezent lucrez la un volum de poezii, precum și la un roman.”

Melancolie
Ionela Crișan

Dacă n-aș ști de unde vii,

Aș crede că toamna te-a pus

Purtată pe frunze în vii,

Pe suflet rugină-n apus...

Dar am văzut cum vântul

Te plimba și nu-ți mai da pace...

Înconjuri prin inimi pământul,

                                   Te joci din pasiune, și-ți place

Să vezi cum te caută toți,

Cum nu pot trăi fără tine...

Și știi că numai tu poți

S-aduci sentimentul de bine...

Oriunde ai fi tu pe drumuri,

Întoarce-te acum la mine!

Mă-nvăluie toamna-n parfumuri

Și-aș mai iubi... n-am pe cine...

Clepsidra
Ionela Crișan

Iubește-mă acum, nu risipi clipa!

Nu vezi cum Timpul ca o hidră

Ne urmărește dușman din clepsidră

Și Îngerul Negru își întinde aripa?

Iubește-mă acum, cui îi pasă de timp?

Când mă scurg ca un fluid încins

Izvorând dintr-o mare de dor necuprins

                                      În care nu mai știm ce-i un „anotimp”…

Iubește-mă acum, fii tu învingător!

Nu-l lăsa pe el să se joace cu noi…

Arată-i că el e unul și noi suntem doi,

Că pe nava noastră tu ești navigator!

Iubește-mă acum, sărută-mă disperat,

Ca și cum ai ști că e pentru ultima oară!

Nici măcar amintiri nu vor mai fi să ne doară,

Vom simții zorii de zi ca pe un înserat…

Iubește-mă acum, lipește-mă de tine!

Să-i arătăm clepsidrei că este o neroadă

Dacă până acum n-a reușit să vadă

Că nimănui nu-i pasă de ea când este bine!

Noi doi
Ionela Crișan

Cum să te pierd când nici nu te-am avut!

Căci cine poate ține-n mâini iubirea?

Ea n-are trup, e doar un început

Țâșnind din curcubeie fericirea...

De ce m-aș teme că poate vei dispare

Când vor cânta cocoșii-n zori de zi?

Cum aș putea să nu te mai văd, oare,

Când știu că lângă tine m-oi trezi?

Căci tu ești eu și eu sunt tu de multă vreme,

Și nimeni nu ne poate de acum despărți!

Cărarea noastră se-așterne între poeme

Cu versuri conjugând doar verbul „a iubi"...

Adorm cu tine-n gând și mă trezesc din vis,

Dar te găsesc acolo, fidel în așteptare...

Ascult privighetoarea prin geamul larg deschis,

Și-ți caut neființa privind departe-n zare...

Și dacă versul meu ți-l dăruiesc acum,

Tu ai să mi-l întorci punând pe el săruturi...

Va fi un veșnic deschizător de drum,

Purtând pe-aripi de înger febrile începuturi...

Ionela Crișan, „Lyrics et prosa”, vol. II, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

Bogdan Stoicescu-„Lyrics et prosa”, volumul II

Bogdan Stoicescu      

         Domnul Bogdan Stoicescu este scriitorul abstracțiunilor prin versuri deosebit de frumoase! În acest volum doi al antologiei LYRICS ET PROSA, timpul pare să fie principala polemică a întrebărilor retorice pe care autorul a dorit să le împărtășească cu noi într-un elegant volum antologic cu treizeci și cinci de minunați co-autori!          

         Sunt Emilian Lican, coordonatorul antologiei și recomand cu căldură lecturarea versurilor antologice ale domnului Bogdan Stoicescu! 

Nu-i timp…

Bogdan Stoicescu

Miroase peste noi a veșnicie,
Alături de orice piedestal,
Nu-i timp de vreo bucurie,
Azi verbul a fi nu are vreun recital...

Miroase doar a frenezie,
În schimburi de oarbe priviri,
Nu-i timp de fericire vie,
Azi atingi și mângăi, măine doar respiri...

Nu-i zvon de libertate nici în vis,
Zilele ce vin, trec repede toate,
Nici azi, nici măine nu vom fi-n paradis,
Și nici nu vom știi dacă-ntre noi sunt șoapte...

Miroase peste noi a veșnicie,
Alături de orice piedestal,
Nu-i timp de vreo bucurie,
Azi verbul a fi nu are vreun recital...

Să dăm tot ce iubim pe repede-nainte,
Și poate chipuri vii printre nori vom cuceri,
Nu-i vântul așa de tare să ne alinte,
Vom săruta deci neantul și vom trăi și altminteri...

Miroase a lemne ude de arțar
În cămările întunecate ale anului,
Nu-i timpul să  simți tot ce-i amar,
Azi clipești și-nchizi ferestrele trecutului...

Miroase peste noi a veșnicie,
Alături de orice piedestal,
Nu-i timp de vreo bucurie,
Azi verbul a fi nu are vreun recital…

Necunoscut decor…
Bogdan Stoicescu

Gândul îmi este presat între zări albastre,
Suspină a suflet pustiit
Cerând sărutări de clipe caste
Și imagini vii dintr-un necunoscut decor.

Acolo florile sunt mângâiate de soare-n glastre
Și înveșmântate  în ferice culori
Jinduiesc cu ramurile căre zare
Chemând revederi după revederi...

Fiecare floare este un chip ce împodobește viață
Cu visuri frământate-n zori de zi,
Obrazul meu atinge sărutări de clipe caste,
Cu revederi vii din acel vast decor...

Și lacrima își sapă un drum habotnic
Pe obrazul unei stele de turcoaz,
Nu știu dacă zarea-i imaculată
Dacă n-o pot privi prin ochii tăi...

Și tristă-mi este emisfera
Ce protejează lăuntric, insipid,
Lentila ce te ascunde nevralgic
În marea limpede de necunoscut...

Gândul îmi este presat între zări albastre,
Suspină a suflet pustiit
Cerând sărutări de clipe caste
Și imagini vii dintr-un viitor necunoscut decor…

SECUNDA
Bogdan Stoicescu

M-am poticnit în tine,
Îngustă secundă!
Și mi-am strivit și fața și degetele,
Și m-a durut până la urletul ființei!
Asta n-am să ți-o recunosc niciodată,
Infinită secundă!
Și mi-am îndopat aiurea privirea, visele și dorința
Ca să încapă toate în tine,
Idioată secundă!
Cu sclipirile tale nebune
De coadă de cometă
Ce au zărit-o toți,
La ea au orbit cu toți!
Și doar eu nu!
...eu, am stabilit că acea traiectorie,
Îmi va provoca a singurătății frică,
Că îmi va atinge destinul,
Dărâmându-mi zidurile,
Eu construind cazemate
Ca să mă ascund de tine,
Cretină secundă!
Dar n-ai să storci din mine nicicând
Sunetul susurului de apă
Ce se scurge aprioric peste pietrele din mină
Unde îmi ascund eu sufletul,
Chiar de este vreme senină,
Pierdută secundă,
Apleacă-te și mori!
Sau închină-te la mine
Așa cum ai făcut în fiecare zori
Și ai aflat de soare, de zâmbetul zilei,
De norii ce mă-nconjoară-n pustiul vieții
Și de versu-mi ce în piept se zbate...
Dincolo de tine ... Adio, secundă!

Bogdan Stoicescu, antologia „Lyrics et prosa” , (volumul II)- EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

SMS peste timp-refăcută- E.O. 2015

SMS peste timp...
Emilian Oniciuc
(refăcută-03.12.2015)

Clopoţeii vibrează

În noaptea efemeră,

Telefonul dansează

Ciudat pe noptieră...

Buimăcită şi mirată,

Văduva Vera tresare...

Se gândeşte înfiorată:

„Cine să fie, oare?"

Deschide telefonul

Luminat de un mesaj

Care îi alungă somnul

În fostul ei mariaj...

I-se înmărmurează faţa,

Pieptul i se lasă, i se ridică,

Respiră greu prin ceaţa

Creată de-a ei frică...

Cu mâna tremurândă

Și inimioara în cleşte,

În noaptea furibundă,

Mesajul îl citeşte:

„Nu mai ştiu de tine...

De mine n-ai uitat?

În paradis mi-e bine,

Dar sunt neîmpăcat...

Pe rând plecară toate

Din viaţa mea, şi-s eu,

În locuri minunate,

Iubit de Dumnezeu...

În ceas de veşnicie

Cu lacrimi te aştept,

Fruntea pe vecie

Să ţi-o alint la piept...

Ai petrecut bune şi rele

De când am apus

Să răsar prin stele,

Printre îngeri, Sus...

Acum a sosit timpul

Din nou să înfloreşti.

Dacă vrea şi ,,scumpul",

Poţi să te căsătoreşti...

(Mesajul îl citeşte...

„Fostul" e şarmant;

Vera se căieşte,

Privind la amant...)

Acum te las cu bine,

Fii fericită pe Pământ

Cum ai fost cu mine

În legământul sfânt...”

O lacrimă salină

Îi curge spre guriţă,

Lăsând o rouă lină

Pe chip de garofiţă...

Nu l-a uitat pe Mișu,

Dar firea-i de felină,

O arde-n ascunzișu`

Ce-o face-acum blajină...

Și este atât de bună

În văduvia-i fină,

O șoaptă, într-o rună,

Rămasă în lumină…


Capul și-l lasă dulce

Spre mai tânărul iubit…

Mesajul pe o cruce,

Deja l-a răstihnit…

Emilian Oniciuc-Refăcută și corectată (2015)
Foto prelucrare: Emilian Oniciuc- (imaginea principală preluată de pe internet)

EDITURA NAȚIUNEA & Andrei Păunescuvă invită la GAUDEAMUS2015Duminică 22 Nov. orele 12.00, la CEAINĂRIA BERNSCHUTZ

EDITURA NAȚIUNEA & Andrei Păunescuvă invită la GAUDEAMUS2015Duminică 22 Nov. orele 12.00, la CEAINĂRIA BERNSCHUTZ -...
Posted by Ziarul NAȚIUNEA - continuitate pentru Neam și Țară on 20 Noiembrie 2015

Înșelătoarea Amasana-E.L. 2015

Înşelătoarea Amasana
Emilian Lican

Meditația aduce linişte...
Totuşi nu medita prea mult
Ai putea să rămâi în Amasana...
Dacă vei coborî de acolo
şi sper s-o faci
Poate vei ajunge la mine;
Sper să ajungi la timp...
Timpul se scurge încet, încet...
Aş vrea să te aştept
dar mă topesc în timp
iar pe Pământ sunt trecător...
Coboară te rog din sfere meditative...!
Acolo nu este nimic orgasmic
Doar linişte sufletească...
Pe Pământ frumosul durează puțin
dar oricum este mai mult
decât liniştea meditației karmice...
Hello, draga mea!Ți-ai revenit?
Dacă este totul bine te rog caută-mă...!
Vreau să începem o nouă călătorie
Până nu ne irosim în timp...
Ziua ta poate deveni ziua noastră,
O zi spre atâtea nopți albastre...
Nopți înstelate cu dum-dum...!
La mulți ani, cafeluțo!
,,La mulți ani!"

Emilian Lican-19.11.2015

Dintr-o lacrimă...-E.L. 2015

Dintr-o lacrimă...
Emilian Lican

Dintr-o lacrimă,
urmată de alte lacrimi,
a început să curgă
un pârâiaş secret,
ascuns adânc în sufletul tău...
În el se oglindea curcubeul
Sau poate erau urme de fard...
Nu am ştiut că ai lăcrimat...
Oricum chiar dacă mai iubit
acum nu mă iubeşti!
Nu mai plânge ...!
Lacrimile tale ajung în ocean
şi nu voi ști care mărgăritar
din mărgăritarele ochilor tăi
va fi în valul înspumat al vieții...
Sunt numeroase valuri,
numai bune pentru surfing...
Ce mai aştepți?
Uite valul potrivit...!
Pune placa pe el!
Este păcat să-l laşi să treacă...
Este valul venit din izvorul
dorurilor tale...
Dacă te temi de valuri,
corabia va pierde vântul potrivit
spre țărmul fericirii...
Riscă...! Ce ai de pierdut?
Poate preferi să te îneci
în propriile valuri...?



Emilian Lican-16.11.2015

Cafea cu dum-dum...E.L. 2015

Cafea cu dum-dum...
Emilian Lican

Plutește dorul
În ceașca cu cafea...
O fac pe-a ghicitorul,
Ghicindu-mi dragostea...

Hopa...un „L” înspumat
Se dă după linguriță,
Frumos parfumat
De dorință...

Plutește dorința,
O sorb prin parfum
Și-mi răscolește ființa;
Inima-mi face:dum-dum...!

Ușor Inimă!Este doar o cafea,
Fir-ai să fii tu de glumeață...!
Iar faci dum în viața mea
De dimineață...!

Emilian Lican-11.11.2015
Foto:prelucrare din sursă internet-E.L. 2015

Lectura iubirii-E.L. 2015

Lectura iubirii
Emilian Lican

Citește-mi sufletul iubito,
Încearcă să întorci paginile ușor
Cum ai răscoli dorul după dor...
Hei...!Este o filă fragilă, zăpăcito
Am spus ușor...n-o rupe puișor...

Vezi, eu ți-am deschis cartea,
Dar tu frumoasa mea zână
Ești atât de lacomă, atât de hapsână...
Te grăbești să citești în ea doar partea
Unde îmi vei deveni o bună stăpână...

Of...! Printre atâtea diademe,
Poate te-am cunoscut prea târziu?
Te-am cunoscut prea devreme...?
Răspunsul prin stele va fi prin poeme,
Sau poate prin praful lor...nu știu...

Prin praf de stele...ce nasc un fior,
Fior scris cu cerneala Lunii
De care au parte doar „nebunii”
Ce-au strâns în suflet prea mult dor,
Cum am strâns noi sau au strâns unii...

Nebunii sau poate bunii unei toamne reci,
Cu suflete pe drumuri rătăcite,
Ce își doresc să fie doar găsite
Prin anotimpurile nedeslușitelor poteci,
Doar suflete ce se doresc iubite...

Să ne citim sufletele iubito,
Să ne întoarcem paginile ușor, ușor,
Cum am răscoli atâtea doruri după dor...
Cu grijă draga mea, cu grijă Afrodito...
Să nu ne rupem...puișor...


Emilian Lican-06.11.2015
Foto prelucrare internet:E.L.-2015

Mai bine spune-mi:...„ciao”-E.L. 2015

Mai bine spune-mi: „ ciao”
Emilian Lican

Când va fi momentul,
Te rog să nu-mi spui adio,
Despărțirea este grea și dureroasă,
Iubirea să ne fie în amintire frumoasă,
Mai bine spune-mi ciao...!

Într-o zi,
Mai bine spune-mi ciao...
Și să ne prefacem că te întorci acasă,
Că biletul despărțirii, nu este pe masă;
Te rog să nu-mi spui adio...!

Poate
Mai bine spune-mi ciao...
Prefă-te că ești doar puțin capricioasă,
În dimineața asta de toamnă răcoroasă,
De ce să-mi spui adio...?

Mai bine,
Spune-mi:„ la revedere”, sau „pa”...
Minte-mă, deși poate nu ești mincinoasă,
Amăgește-mă chiar dacă ești furioasă,
Chiar dacă nu vei mai fi a mea...!

Să ne spunem:„ciao, ciao...!”
Emilian Lican-25.10.2015

Sexy Morgana-E.L.(2015)

Sexy Morgana
Emilian Lican

Ești un gând, o strălucire,
Din femeia care ai fost
Sau un vis, o  nălucire?
Ce-am urmat fără de rost...

Ești otrava de femeie,
Ce te cântă drag petunii,
Când deschisă orhideie
                                     La picioare-ți cad nebunii...

Tocuri lungi, fustița scurtă,
Maioul mulat pe sâni,
Lănțicul zornăind pe burtă,
Brățări din plastic pe mâini...

Părul lung și zulufatic
Rebel ți se zbate-n vânt,
Auriu, ușor tomnatic,
Cum e toamna pe Pământ...

Într-un gând, o strălucire,
Din dulceața ta, femeie
Mă sufoc cu a ta iubire,
Revărsată în curcubeie...

Emilian Lican-01.09.2015
Fotografiile sunt preluate de pe internet

Frumoasa de la malul mării-E.L(.2015)

Frumoasa de la malul mării                                         
Emilian Lican-12.10.2015

Gânduri fugare prin fulgii de nea,
Topiți în flãcãrile lemnului din fag,
Călătoresc pe valuri precum Enea
Rătăcind pe neștiute ape, în larg...

Visele-mi prin valuri se-nspumã,
Luminate de stele, în valuri se sparg...
Parfumul mării mă ajunge din urmă,
Umflând vela iubirii pe falnic catarg...

Dar șemineul de lemne trosnește,
Trezește vise, tu ești foarte departe...
Flacăra fagului uscat, parcă rostește:
-Nu te încălzii cu speranțe deșarte...

Prin flăcări, umbre triste mișcă pereții,
Amfora cu vin va rămâne neatinsă...
Poate prin valurile agitate ale vieții,
Cu ea vom înteții o iubire reaprinsă...

Privesc albastrul din nemărginirea zării,
Ascult prin iarna venită prea devreme
În care o Frumoasă de la malul mării,
Dintr-un nor mă face să îi scriu poeme...

Emilian Lican-12.10.2015
(Imaginea este preluată de pe internet)

Volumul „Echinocțiu fragil”-autor Ion Țoanță

   

Volumul „Echinocțiu fragil”-autor Ion Țoanță

   O carte de poezie foarte frumoasă care te încântă prin frumusețea metaforelor iar confortul psihologic din timpul lecturării te determină să nu o lași prea repede de o parte...
   Așa cum se vede și din interesanta imagine a coperții, totul pare fragil într-un echinocțiu al anotimpurilor trecute, prezente sau viitoare, filtrate de sufletele minunate ale celor dătătoare de viață precum:„Eva”-prima femeie de pe Pământ dar și prima din această carte:„Echinocțiu fragil”, ce a simțit apăsarea tiparului(E.L), la EDITURA SINGUR în anul 2015...„și Dumnezeu a creat femeia”, în continuare prin titluri de versuri pe care le regăsim în creația poetului Ion Țoanță cum ar fi:„Ana”, Adela”, „Mirela” și lista continuă în ordinea alfabetică într-o minunată inspirație poetică până la „Viviana” care face trecerea propriu zisă spre adevărata esență filosofică a cărții care a și dat titlul foarte inspirat:„Echinocțiu fragil”!
   Fiecare poezie îți aduce un surprinzător final care personal mi-a adus zâmbetul în suflet  și sențimentul prețuirii cărții ce-o țineam în mână...
   Probabil luna preferată a poetului Ion Țoanță este aprilie, luna renașterii spre viață, spre o nouă și efemeră dragoste sau poate spre eterna nouă dragoste, de ce nu până la:„Cruciada îngerilor” care este și partea a treia, a acestei minunate cărți.
   Sunt Emilian Lican și închei scurta mea descriere cu promisiunea autorului spre un:

...final cu revedere

Autor: Ion Țoanță

...ți-am călăuzit frenetic pașii,
iubite cetitoriu de poeme,
ți-am arătat, ca-n magic poker, așii,      
te-am nobilat cu rare diademe,

regina nopții fuse gazda noastră,
sălășuind prin tainice conclave,
muza,dulcea pasăre măiastră,
                                                      a pus parfum în strofele suave,

iar de-ai lăcrimat măcar o clipă,
cu roua dulce dintr-o galben roză,
rămâi cu versul ce, magic, te-nfiripă
rămân cu Muza, ca-ntr-o vetustă poză!

și de m-aștepți, voi făptui o nouă carte,
cât e iubire, litera și versul nu au moarte...

Ion Țoanță-„Echinocțiu fragil”-Editura Singur, 2015

„DINCOLO DE PROFAN”, Katy Șerban

DINCOLO DE PROFAN

Katy Șerban

Miruiește-mă, Doamne!

Atinge-mă, Doamne,
cu mirul tău cel sfânt
pe fruntea
prea muncită de nesomn,
că nu sunt numai spirit,
sunt și de pământîn straiul meu de om


„DINCOLO DE PROFAN” este drumul liric străbătut în acest frumos volum de poezie, spre Divinitate. Întrebări și răspunsuri, ambele fiind de multe ori abstracte indiferent de împerecherea rimelor sau tehnica versurilor cu rimă „albă”... Răspunsul lasă loc altor diferite răspunsuri în funcție de exercițiul cultural al fiecărui cititor în parte...
   Nu trebuie să fi un expert în domeniul religios, poți fi un profan sau chiar DINCOLO DE PROFAN pentru a citi si reciti poemele acestui volum de poezie, semnat de doamna Katy Șerban!
   Închei această scurtă prezentare de carte doar cu... :


O SIMPLĂ RUGĂ
Katy Șerban 

Ascultă-ne Doamne, iubirea
și plânsul surd ce îl purtăm,
când ne-nvelim cu rătăcirea
șinumele Tău îl strigăm

Și iată-ne că mai sunt umbre
Într-un întreg ce îl avem...
scoate-ne din gânduri sumbre,
că doar prin Tine, noi putem.

În seara sfântă de Crăciun,
adună-Ne pe toți la masă,
să colindăm gândul cel bun
ce stă-n a sufletului casă.

„DINCOLO DE PROFAN”, Katy Șerban, EDITURA SALGO 2015
 

„FLĂCĂRI TÂRZII” , autor KATY ȘERBAN, Editura DANIMAR-Deva 2015

Flăcări târzii- Katy Șerban

   Deși am avut intenția de a descrie această carte („FLĂCĂRI TÂRZII)  încă din luna iulie 2015, iată  că minunata copertă de carte, parcă mi-a  amintit de toamna care se apropie  și de promisiunea de promovare făcută la un moment dat...
   „FLĂCĂRI TÂRZII”, este creația unei scriitoare care nu se prefațează și nici nu se descrie pe sine, lăsând cititorul să descopere printre frumoasele  versuri un suflet delicat și poetic: Katy Șerban.
   Probabil sufletele noastre devin tot mai frumoase cu cât își cufundă  propriul amurg în amurgul Solar dinaintea nopții selenare spre un nou și minunat răsărit liric...!

 „Stingerea
Katy Șerban

Amurgul aprins
în propria flacără se stinge,
se-nscrie în orizont
și-n roșu își lasă amprenta
obosită de propria trecere.

Te-ai întrebat, suflete,
ce gust au călimările de timp
ce scriu cu penelul poeților

despre iubiri prezente sau pierdute?”

 

 Chiar ce gust au călimările de timp? Poate gustul macilor sau poate arome rătăcite în muguri de mure sălbatice?

„Când macii-și ard petalele pe ruguri,
sorbind tăceri de verde enigmatic,
tu te ascunzi de mine-n muguri,
cu flori fără de rod, în mur sălbatic.”
(Stofă din poezia: Mur sălbatic)

   O carte despre minunea vieții și frământări omenești, o carte despre iubirea în petale de versuri:

   „FLĂCĂRI TÂRZII” , autor KATY ȘERBAN, Editura DANIMAR-Deva 2015

Evadata... : Emilian Lican: „Lyrics et prosa”(antologie cu 30 de co-autori), volumul I

Emilian Lican

...„Lyrics et prosa” a luat naștere în cadrul grupului LIRIX din rețeaua Facebook, din dorința de a avea propria antologie de grup, inițiativă care a fost imediat agreată de către editorul și scriitorul Romeo Tarhon, mentorul grupului partener TERAPIE PRIN POEZIE. De altfel, majoritatea coautorilor sunt membri activi ai ambelor grupuri, aparținând Curentului Literar Douăzecist, denumire consacrată a aceastei pleiade de poeți și prozatori ai deceniului doi al
mileniului trei.
   De ce „Lyrics et prosa”? Pentru că, în această antologie, prietenia şi colegialitatea scriitorilor s-au reunit cu deschidere, rezultând la un act authentic de cultură, o picătură pură de literatură românească.”
(Emilian Lican)

Evadata...
Emilian Lican

O frumoasă domniță cărarea o coboară,
Nălucind printre braziii semeți și bătrâni;
Soarele se-ascunde, umbrele o-mpresoară,
Roua asudă, îi lipește rochița strâmtă pe sâni...

Alunecă tainic și ușor prin pădurea tăcută,
Rătăcitoare prin umbrele secundelor pustii;
Pășește pe cetini, urmează lumina căzută
Dintr-o Lună cu minunate raze argintii...

Fugită-i de-acasă de lângă un mire,
Ce-o luase de soață, furând-o din sat...
Dar cum de-a sila nu se poate iubire,
Spre altă iubire, ursită cu patos-a plecat...

Spre necunoscut inima o poartă,
Sătulă de casnicele îndatoriri,
De prea tânără aruncată în soartă,
Iubirea-i furată din tandrele simțiri...

Ajunsă la izvorul ce Luna oglindește,
Se apleacă însetată spre luciul cristalin,
Îl tulbură înfiorată, setea-și potolește,
Dar buzele mai poartă urme de pelin...

Nu știe sărmana că vrăjit este izvorul,
Vrăjit de duhul pădurii fermecate,
Cine bea din el pe veci va duce dorul
De potolirea setei neînduplecate...

Arșița în sufl et pe loc o însetează,
Dorește să-și urmeze dorința evadării,
Dar, de sete, să plece nu cutează,
Lângă izvor rămâne în vraja posedării...

Zorii îi mângâie părul, apa o strânge,
Intrată în ea doar pletele-i plutesc...
Gleznele-i suave în adânc le frânge
Formând rădăcini din trup omenesc...

Magia ciudată o transformă-n floare,
Roșie cu petalele ascuțite spre cer
Plutește pe apă deschisă spre soare,
Un nufăr gingaș înconjurat de mister...

După un timp de căutări disperate,
Un nufăr roșu apărut din senin,
Lângă el trupul dragei soții moarte,
Îi înfige soțului în inimă un spin...

Emilian Lican: „Lyrics et prosa”(antologie cu 30 de co-autori), volumul I- Editura Națiunea, București 2015

Romeo Tarhon: „Lyrics et prosa”, volumul I-România 2015 ( Editura Națiunea)

Romeo Tarhon

   „Nu este vorba nici de un simplu talent, nici de faptul

că ați fi un versificator, și nici nu sunteți un simplu „maestre”.

Dumneavoastră faceți cititorul să transpire poezie. Îl aduceți la

starea de poezie și-l lăsați să trăiască acolo mult timp. Sunteți

unul dintre poeții contemporani care va rămâne peste vremuri...”

( Bilea Diana Dobrița).

   „Doar artiștii adevarați precum Nicu Alifantis și Romeo

Tarhon pot să mai aducă bucuria în sufl etele semenilor confruntați

cu multe în zilele noastre. Sunt adevarați trubaduri, unul al poeziei,

celalalt al unor melodii de neuitat. Domnule Romeo Tarhon,

poezia dumneavoastră, atât de frumoasă și sensibilă, este pentru

mine o revelație. Multumesc pentru că existați...!” (Mihai Tofan).

   „Din întreaga dumneavoastră creaţie răzbate dragostea de

ţară şi de limbă. Meritaţi cu prisosinţă să staţi alături de titanii

literaturii române” (Bombonica Curelciuc).

   „Un scriitor cu mult curaj, revolutionar, istoric. Se simte

forta dramatismului care deranjeaja clasa politică, iar noua ne

ridica moralul . Sincere felicitari...!” (Elena Dinescu).

   „Prin versurile Dvs. renaște poezia în aceste timpuri triste

de decizii fatale. Creațiile vă sunt desăvârșite, sunt un deliciu al

hranei mele spirituale...” (Ileanna Nedelcou).

Se apropie Unirea

Romeo Tarhon

Se apropie Unirea,

De la Chișinău la Iași,

Simt că simt înromânirea

Celor mai fruntași fruntași...

Se apropie Unirea,

Nu prin arme și ostași,

Doar voința și iubirea

Îi reprimă pe vrăjmași.

Se apropie Unirea,

Trădătorilor trufași,

Le va prevesti stârpirea

De nemernici și de lași.

Se apropie Unirea,

Vechii bravi înaintași

Își afla-vor nemurirea

În Unirea prin urmași.

Se apropie Unirea

Pas cu pas, mai sunt doi pași

Să horim cum ne e fi rea,

Românași cu românași...

Eminescu a avut...

Romeo Tarhon

A avut și el păcate

De copil, pubert, adult...

Și a spart multe lăcate

De cunoaștere și cult...

A avut greșeli, destule...

Câți n-avem? Însă, doar el

E răsfrângere, recul e,

Al destinului rapel...!

A avut gesturi naive

Și cuvinte rătăcite

Din lumeștile motive

Ale tristei lui ursite...

A avut dureri, înfrângeri

Și-ndoieli de strâmbă cruce,

Dar a fost înger din îngeri

Și nu-i drept a le mai duce...

A avut destin de rană

Ce în frunze moarte moare,

În suspinul de sub geană,

În cuvântul care doare...

A avut ce azi firescu-i

Eu să stihui: ritm și rimă,

Când și când să eminescui

Plăsmuirea lui sublimă...

A avut mizeră soartă

Cum au, fericiți, isușii;

Stau și eu la rând la poartă

Să-mi tocmesc urna cenușii...

A avut lumină slabă,

Însă bate-n veci departe,

Deși a murit în grabă,

Viețuie și după moarte...

A avut drept mântuire

Dezosânda românească

Întru moarte, care mir e

De iubire eminească...

Basarabie, te cert...

Romeo Tarhon

                                                      Frați de peste mal de Prut,

Vă deplâng, vă cert, vă iert,

Ați ales ce nu ați vrut:

Un destin plumbos, incert...

Frați de peste mal de mal,

Vă deplâng, vă dor, vă pierd

Ați ales confuz, fatal,

                                                      Nu mai pot să vă dezmierd...

Frați de peste mal de-un pas,

Vă deplâng gemând răpus,

Ați ales ultimul ceas

Spre mormânt satanic, rus...

Frați de peste mal de frați,

Vă deplâng, azi în zadar

Ați ales să nu păstrați

Românismul drept sfânt dar...

Frați de peste mal de mâl,

                                                      Vă deplâng și vă contest,

                                                      Ați ales drept Cernobâl

                                                      Malul Prutului din Est...

Romeo Tarhon: „Lyrics et prosa”, volumul I-România 2015 ( Editura Națiunea)

Amalia Năcrin: „Lyrics et prosa” volumul I

Amalia Năcrin

   După ce ai plecat, n-am reuşit să leg un nume care să te compună. De sus până jos... Doar... introspectiva mea. Îmi doream să văd, să suprapun, să mă-n-velesc pentru că... după plecarea ta, mi-a fost cumplit de frig. Îmi tremura carenea defrişată de mâinile
tale. Îmi luasei pielea de pe mine... Ai dat cu ea de copaci...”(fragment din romanul „Dragostea nu vine decât ca să doară”).
   Cine sunt eu? Personaj fără nume, devotată cititorului şi devorată de către acesta. Sunt doar metaforă pe hârtie, natură când vie, când moartă, disecată în cuvant şi derulată într-o multitudine de chipuri şi imagini aşa cum doar cititorul doreşte. La exterior, rol într-o anumită piesă... La interior, ceaţa îngerilor...
   Calvarul prăpastiei. Doar o femeie între două vârste, doar dorinţă, doar veşnic îndrăgostită de lumescul nelumesc, doar slova pentru cititor... Atât... Doar atât...

Dragostea nu vine decât ca să doară
(fragment de roman)
Amalia Năcrin

În loc de prefaţă...

   Voi urla...! Să mă fac auzită chiar cu riscul de a sparge timpane. Cu forţă de nebun rupând sute de cămăşi de forţă în drum spre descreierare, dezăltat şi sărit din toate cele, cu
curaj de muribund în faţa coasei...! Am să îndes în mine ca o sarcină nenăscută. Să caute gheena!
   Taci! Auzi-mă! Mă voi ridica peste tot universul cu forţa a o mie de uragane devastate de alte mii de uragane, dură, pietroasă, dureroasă, năvălitoare şi-n contracţii parşive drept naştere prematură şi premeditată de secole sterpe de rugăciune! Mă voi ridica în murmurul şi agonia tuturor planetelor ciocnite în facerea cosmosului, mă voi sălta din toate ungherele pământului şi-am să mă acopăr, am să mă amestec, am să vin în fierbere până îmi vei recunoaşte Tumultul, Eternitatea, Oripilarea, Nebunia, Avalanşa...Voi ţipa, din genune: T.E.O.N.
(Cu dedicaţie, pentru Zâna mea)

De dragoste
Amalia Năcrin

Relația mea cu carnea
n-are nici un viitor.
Plâng uneori
că pe post de decor
folosesc ciolane îmbătrânite.
Râd într-un dinte
rămas de la măseaua de minte.
Ce de cuvinte
împăiate
și morfolite...!
Ai gust de pârg.
Fruct adunat,
răsfățat
pe
pieptu-mi nătâng!

Mă înfig
în conversația iubirii
rapid.
repede, repede...
împletesc
ce nu simt,
leg și încui în sertar.
Apoi,
fără să te sar,
te împrejmuiesc și mai abitir.
Te joc în picioare
știind că îți place,
uneori,
eu,
să te fac la patru ace....

Impozant
îmi storci tinerețea inimii neatent
și uiți să închizi ușa.
Imprudent ...
aș da crezare
însă,
avem o cheie,
doar una :
de-o cărare.
E drum zvelt
și de frică s-o pierd
mă-mpac cu ideea ta.
Abate-te...
e dată de pereți...
intră doar tu...
și ca să nu ne știe nimeni....
taci!
Încet,
ușor
și fără să ataci!
Așa!

Pătrunde,
n-am lumină !...
Ai să găsești ce vrei !
Cu siguranța pusă
și...
nu mai suna!

Amalia Năcrin: „ Lyrics et prosa”-Editura Națiunea, București, 2015

Văduva Andreea: „Lyrics et prosa”

Andreea Văduva

   Am 26 de an șii locuiesc în comuna Filipeștii de Padure,

Județul Prahova. Sunt membră a grupurilor „Lirix” și „Terapie

prin poezie” din rețeaua Facebook. Iubesc poezia de mic copil,

mi-a fost și îmi este terapie și refugiu în momente grele ale vieții.

Motto:

„Cand scriu o poezie,

Nu eu scriu,

Ci sufletul meu scrie!”

Bărbatul de n-ar fi ...

Andreea Văduva

Bărbatul de n-ar fi ,

Femeia s-ar simţi

Ca floarea în deşert,

Ca muza fără poet.

Ca vioara fără corzi,

Ca regatul fără lorzi,

Ca furtuna fără stropi,

Ca aleea fără plopi.

Ca izvorul fără apă,

Ca îngerul fără harpă,

Ca romanul fără fi le,

Ca bolnavul fără zile.

Ca pictorul fără pânză,

Ca ramul verde, fără frunză,

Ca Raiul fără lumină,

Ca prizonierul fără vină.

Nu-mi lua iubirea...

Andreea Văduva

Nu-mi lua iubirea dacă pleci,
Lasă-mi-o mie pe toată,
Să mă-ncălzească în nopţi reci
Când n-o să-mi fi i aproape ,fată.

Nu-mi lua iubirea, doar te du
Pe drumul ce mereu te cheamă.
Cine sunt eu să îţi spun „Nu”?
Un trecător cu a lui dramă.

Nu-mi lua iubirea, ia-mi amarul
Ce îl am în suflet când mă dori.
Cu lacrimi mi-am umplut paharul,
Şi mi le beau până în zori.

Nu-mi lua iubirea, fi e-ţi milă,
Căci fără ea sunt prea sărac.
Pe tine te-am pierdut,copilă,
Durerea mea nu are leac.

Nu-mi lua iubirea, doar atât
Şi nu-ţi mai cer nimic, pelino.
Te iubesc, habar n-ai cât,
Dar te las să pleci, haino.

Andreea Văduva: „Lyrics et prosa”, volumul I,Editura Naíunea-2015

Horia Scarlat: „Lyrics et prosa”, volumul I

Horia Scarlat

   Horia Scarlat s-a născut pe 18 octombrie 1974 la Ploiești, într-o familie de intelectuali.  Dacă numele l-a moștenit de la bunicul din partea tatălui, cum era și firesc, prenumele îl
moștenește de la bunicul din partea mamei. Începe școala primară în Ploiești, iar după numai un an, împreună cu familia, s-a mutat în București. Este elev în clasele gimnaziale la școala generală a liceului „I.L. Caragiale” din București și urmează cursurile liceale tot în cadrul liceului „I.L. Caragiale”. Este licențiat în drept al facultății „Lucian Blaga” din Sibiu, continuându-și între timp studiile masterale și doctorale în alte domenii. Chiar dacă a început să scrie încă din perioada adolescenței versuri care, într-o mare parte, vor fi reunite în primele sale volume de poezii publicate, Horia Scarlat a debutat mult mai târziu în colecția antologică de poezie „Cu patria în suflet” apărută la editura Națiunea în primăvara anului 2013. 
   

Pe lânga pasiunea pentru poezie ca poet consacrat aspirant la un loc de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Horia Scarlat este și un remarcabil jurnalist, colaborator al ziarului Națiunea. Până în prezent, Horia Scarlat a publicat doua volume de autor la editura CNI Coresi: „Amestec în iluzii efemere”, 2013 și „Printre șoaptele perene”, 2014. Dar este coautor în mai multe antologii de poezie printre care: antologia „Cu patria în suflet” - editura Națiunea 2013, „De drag, de jale și de dor” - editura Națiunea 2013, „A treia cale - editura Natiunea” 2013, „Cioburi de vise vol. I”, 2013 și vol. II. 2014, „Poezia, prietena mea” - 2014, „Vise târzi” -editura Națiunea 2014, „Terapie prin poezie” - editura Națiunea 2014, „Limba noastră Eminească” - editura Națiunea 2014, prezenta antologie Liryx et prosa - poezie și proză contemporană,
editura Națiunea 2015 și „Călătorie în regatul cuvintelor” vol VI 2015.
   Este remarcabil numărul de cărți în care se regăsește Horia Scarlat într-un timp foarte scurt de la debut, ceea ce, alături de talent, garantează titularizarea în U.S.R.

Intoleranță
Horia Scarlat

Plânge pământul sub o sfântă groapă
Pe-un rug de speranțe stau suflete întinse,
Luna gârbovă răscolește o pleoapă
Din jarul rămas al focurilor stinse.

Ne jucăm cu lumânări încovoiate
Când moartea își lasă trena desfăcută,
Jumătate din bine spre rău se-abate
Către o arhitectură de speranță pierdută.

Imagini și vise construite în sticle de plastic
S-au pierdut în pahare golite și sparte,
Peste pulberea nopții ce moare-n fantastic,
Păcatu ne arde, de cer ne desparte.

Minciuna renaște din zâmbete false,
Picioare ne calcă, priviri ne gonesc,
Speranțe și vise pe fundul gropii stau arse
Mișei, păgâni și hoți, cu toții domnesc.

Și ne moare cuvânt și ne moare curaj
Eroii se-ascund în gropile adânci,
Imploră pământul să-i mai țină gaj
Până când cerul va da noi porunci.

Morții cei vii se privesc tăcuți între ei
Așteaptă un glas, un gând, o speranță,
Puterea de-a renaște eroi, bărbați și femei
                                                     Să reaprindă cu toții focul sfânt de intoleranță.

Destinul ne-așteaptă să fim iar ce-am fost,
Puternici și falnici și bravi luptători
Și tot ce vom face, să facem cu rost,
Că suntem urmași de învingători.

Jalbă către Bitu cel corup
Horia Scarlat

Nu ți-am făcut un rău, stăpâne,
Dar crede-mă, nu pot să tac,
Căci mita ce mi-o ceri e grea
Încât nu știu ce am să fac
Că nu mai am să-ți dau cât vrei
Chiar de-astăzi pari veșnic stăpân
Și nici nu pot să fac cum ceri
În fața ta să mă supun
Poate-am să tac, cum speri și tu
Și nu am să te dau justiției,
Chiar de sunt sigur că într-o zi
Ai să te plimbi între poliții
Și ai să-auzi de răsărit
De la colegul de celulă,
Pe care tu l-ai mituit,
Să nu te mai lovească-n gură
Și fumul din țigară fină
Ce o scrumai pe munca mea,
O să îl simți cum te abundă
De la alți mulți și alți câțiva
Colegi de pat și de celulă
Cu care să-ți împarți secrete,
Că nu-ai putut să mă ascunzi
Prin ale tale mici regrete,
Lipsit de-atâta conștiință
Din care-ai fii putut să vezi
Cam cât de multă suferință
Mi-ai oferit fără să crezi,
Când nu ai stat pe lângă mine
Privind cum ochii-mi lăcrimau,
Când tot ce am muncit spre bine,
Ai tăi șacali îmi devorau,
Când nu ai vrut să-mi ierți tăcerea
Și prea nedrept ai fost cu mine,
Dorind să îmi astupi durerea
Cu-o șpagă mare pentru tine,
Tu simbol crunt al prea schimbării,
Între politici de ocară,
În care-ai promovat nedrept
Fiin o pilă, fără fală,
Tu simbol din prezentul dur
Ce-mi este greu să îl accept,
În care-ai devenit un șarpe
Ce muști cu poftă dintr-un piept,
A celui ce-a votat cu tine
Cu gândul bun pe-o foaie albă,
Sperând că ne va fii mai bine
Și nu cum ne vom scrie jalbă,
Din sângele și munca noastră
Ca dintr-o națiune oarbă
Privind la toți de teapa voastră
Cum râd de noi sub a lor barbă,

Bandiți ai timpurilor noastre
Ce nu s-au săturat să soarbă
Cu pixurile lor albastre,
O gașcă de ratați și lepre
Pe care încă-o reprezinți
Tu cu politicile-ți vaste
Și creerele voastre sterpe
De false luminate minți,
Ce ve-ți rămâne în istorie,
Nedreaptă pentru noi și crudă,
Ca veșnici hoții ce furați glorie
Unei țări ce se scufundă,
Sub a voastră tutorie,
Peste-a nației nestemată,
Furând tot cu euforie,
Dintr-o țară blestemată
                                                                                    Și de Dumnezeu uitată.

Horia Scarlat- „Lyrics et prosa”, volumul I, Editura Națiunea, București 2015