„Limba noastră eminească”

„Limba noastră eminească”- Editura NAȚIUNEA

LIMBA NOASTRĂ,
DULCE GRĂITOARE...

   Într-un remarcabil efort spiritual, antologiștii Editurii Națiunea aduc în fața cititorilor o nouă trăire poetică. Un volum colectiv în care nu mai puțin de 34 de co-autori pun sufletul rimei din dulcele nostru grai în paginile unei inedite antologii. Este cel de al treilea volum al colecției Cu patria în suflet și un excepțional dar oferit eminescului din noi; scriitori ori simpli cititori de vers.Este o dovadă că Limba noastră eminească este respirația poetică, firească, a tuturor acelora care au atins condeiul..
   .Este recunoașterea poeziei ca tovarăș de drum,prietenă, mamă, soră, fiu... Un izvor de cuvinte născute din sufletul inimosului grup Terapie prin poezie, care a reușit nu doar să grupeze curente de poezie, ci să nască propriul curent poetic.
 

   Este o antologie în care co-autorii nu doar scriu. Ei râd și plâng prin poezie, trăiesc și nasc emoții într-o închinare de metafore pe care cei 34 de modești paji ai liricii o aduc Eminescului.
   Antologia de față este și un adevărat fișet biografic despre poeții noștri contemporani. 34 de nume, consacrate sau aflate la debut, care, din și prin propriile descrieri, nu doar se cunosc mai bine în cadrul uriașului grup poetic creat de scriitorul Romeo Tarhon, ci se prezintă și lumii poetice de dincolo de linia de graniță dintre mediul virtual și pagina tipărită a Terapiei prin poezie.
   Limba noastră eminească este și examenul trecerii dinspre școala de poezie a grupului spre impunerea unui nume care își are locul lui în istoria încă nescrisă a literaturiipostdecembriste.

   Poeziile acestui volum, ca și în cazul celorlalte antologii și volume de autor ale Editurii Națiunea, încrustează în rimă sau vers alb rostirile autorilor despre iubire, despre dragostea părintească, despre iubirea de țară. Este o dovadă a incurabilului romantism poetic.Un exercițiu în care mulți dintre antologiști își pun cuvântul identității în mâna cititorului într-un curajos exercițiu al asumării poetice.    Un exercițiu colectiv care, de la pagină la pagină, de la autor la autor, dovedește trinititatea spirituală a grupului poetic Terapie prin poezie: cultura, talentul, originalitatea... Iar cum în volumul de față am grupat numeroși autori, nu doar de vers, ci și de poezie scurtă, Limba noastră
eminească reprezintă și un pas spre următoarea provocare a grupului. O antologie de proză scurtă!
   Până atunci, să ne bucurăm de darul poetic al dulcelui grai eminescian!

Cezar A. Mihalache,
editor și coordonator antologie

Colecția antologică a co-autorilor de poezie „Cu patria în suflet”, volumul III

Steluța Crăciun: „Lyrics et prosa”

Steluța Crăciun

Stimate cititor,

   Dintotdeauna am fost fascinatǎ de puterea cuvântului scris.Am învǎțat sǎ citesc de la trei ani şi am intrat în lumea minunatǎ a cărţilor urmărind cuvântul şi vraja pe care cuvântul scris o creează.Şi, dacǎ a existat o pasiune constantǎ a vieţii mele, aceasta a fost fărǎ doar și poate, lectura. Citeam orice îmi cǎdea la îndemânǎ și orice gǎseam la biblioteca din sat (oare mai sunt astǎzi biblioteci în sate?): romane rusești, romane-fluviu franțuzești şi multǎ poezie.Învǎţam uşor pe
dinafarǎ versuri de Eminescu, Bolintineanu,Topârceanu, Arghezi, Otilia Cazimir (şi acum mi se întamplǎ cam la fel, lecturile mele sunt foarte eclectice). Apoi am încercat eu însămi să creez o lume a cuvintelor, care sǎ farmece. Încǎ de când eram elevǎ în gimnaziu am început sǎ scriu. Îmi amintesc şi acum de menţiunea pe țarǎ la un concurs de creaţii literare pe teme date. Diploma mi-a fost înmânatǎ de către poetul Petre Ghelmez într-un spațiu mirific, la Homorod, într-o tabǎrǎ literarǎ…Când m-am fǎcut „mare” am fost mai exigentǎ cu propriile mele creaţii și n-am îndrǎznit sǎ mai public. Ocazional, în revista liceului unde profesez, în revista ,,Apostolul” a Sindicatului
Învǎțǎmântului Neamț, am mai publicat câte o poezie sau câte un reportaj. 
   

   Am descoperit grupul TERAPIE PRIN POEZIE şi am început sǎ postez cu plăcere, dar şi cu emoție. Pǎrerile minunaților „terapişti” mi-au dat încredere şi curaj sǎ continui.
    Aceastǎ antologie este prima mea apariție coerentǎ într-o carte şi sper o avanpremierǎ la un viitor volum.
   În versurile mele scriu prin cuvinte simple, despre tot ce mǎ emoționează, mǎ bucurǎ, mă revoltǎ, îmi trezește amintiri nostalgice sau mǎ proiecteazǎ într-un imaginar dorit. Şi,dacǎ versul meu va deştepta în tine, cititorule, „mon semblable, mon frère”, emoţii, bucurii, revolte, nostalgii sau cum ar spune Maiorescu: „emoţie estetică”, înseamnǎ cǎ pot continua sǎ scriu…

Sonetul diletantului
Steluța Crăciun

Nu sunt poet de soi - încerc şi eu
Pe file rupte dintr-un vechi caiet
Sǎ-mi pun în rime gândul desuet
De mi-e uşor, mi-e bine sau mi-e greu,

                                                      De-aceea ritmul şchioapătă ades,
                                                      Iar versul alb e... palid şi stingher
                                                      Ca primul ghiocel ieşit în ger,
                                                      El, vestitorul, cel dintâi ales.

Dar, cât voi avea file și tendinţǎ,
Voi scrie cu elan și cu credinţǎ
Din ce-i preaplinul sufletului meu.

Şi-așa, tot şchiopǎtând, din vers în vers,
Mai poticnit, mai uşor sau mai greu,
Sǎ fiu poet, eu mă învaţ din mers…

Marina
Steluța Crăciun

Cu ochii mari, în zare, spre răsărit privea
La spuma-nvolburatǎ a valurilor mǎrii;
De arşiţa, de ploaie, de vânt nu îi pǎsa
                                                      şi tot ţintea privirea spre vraja depărtării;

Căci marea-i era sorǎ-n albastru jurământ,
Ofrandǎ aducându-i de scoici şi pietre rare,
Şi, mângâind-o tandru pe pletele-i în vânt
Îi tot şoptea în tainǎ poveşti din depărtare.

Erau poveşti ciudate, cu ale apei datini,
Corǎbii eşuate, piraţi uitaţi de vreme
Şi matrozi singuratici ce mistuiţi de patimi,
Cădeau în vraja dulce-a fecioarelor sirene.

Susura-n şoaptă marea sub cer fără de patǎ,
Îşi murmura chemarea, pe cer răsăreau aştri.
Azi recunosc nostalgic, eu eram acea fatǎ
Ce se-nfrăţea cu marea prin ochii ei albaştri…

Steluța Crăciun: „Lyrics et prosa” , EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

Ansamblul "Liviu Dragnea" din Teleorman - VIORELE, VIORELE (pamflet muzi...

Postare nouă

ASTAZI...

Am inceput aceasta zi cu zambetul pe buze.

desi nu au fost multe lucruri care sa ma amuze. 

Dar asa sunt eu. O fire optimista.

nu-mi place sa  incep ziua cu fire pesimista. 

pentru ca viata e trecatoare.

frumoasa si-efemera ca o floare.

si trebuie sa o privim cu drag.

caci astazi e, maine dispare din al nostru prag.

si-n urma sa fim amintiti cu drag.

iubesc viata si se pare ca si ea ma iubeste

de aceea imi sta alaturi si nu ma paraseste.

Alina Maria Stănescu : „ Lyrics et prosa ”

Alina Maria Stănescu

   „Absolventă de științe economice fiind, am descoperit poezia în urmă cu doi ani, de Ziua Internațională a Poeziei. Atunci mi-am adresat provocarea de a compune o poezie. Începând din acea zi, am îmbrățișat poezia în viata mea ca pe o hrană a minții și ca pe o îmbrăcăminte a sufletului. ”




Azi
Alina Maria Stănescu

Azi e o pagină albă ce aşteaptă
Să iei condeiul şi să începi a scrie
Cu slove de iubire şi în grai duios
O prea frumoasă povestire.

Să scrii cu zâmbet de lumină
Şi cu îmbrățişare ce alină,
Să scrii cu gânduri optimiste
Zburând pe aripi de frumoase vise.

Să scrii cu frumusețe şi gingăşie,
Să pui în toate şi multă iubire,
Să scrii cu inocență şi tandrețe,
Să fi i înconjurat de frumusețe.

Ochii să-ți fi e plini de strălucire,
Sufletul să-ți danseze de bucurie,
Brațele să-ți fie deschise pentru a îmbrățişa,
Buzele să rostească vorbe dulci precum mierea.

Să fii înconjurat de oameni cu sufletul frumos,
Cerul deasupra ta să fie veşnic luminos,
Să scrii cu dor, mister şi pasiune,
Să scrii povestea vieții tale - o minune!

Cred
Alina Maria Stănescu

Cred în iubire, cred în bunătate,
Cred în prietenia dovedită prin fapte,
Cred în maniere frumoase şi alese,
Cred în dăruirea fără interese.

Cred în oameni ce ştiu să ajute,
Cred că având credință, poți urca orice munte,
Cred în puterea pe care ți-o dă iubirea,
Cred în tot ce atinge sufletul şi inima.

Cred că mai există oameni ca şi mine,
Ce vor să schimbe lumea în mai bine,
Cred că lumea va deveni mai frumoasă
Dacă fiecare va învața să iubească;

Să se iubească pe sine, cu bune şi rele,
Să-i iubească pe alții, fără rezerve,
Să fie toleranți cu cei ce nu sunt la fel ca ei,
Să-i sprijine pe cei aflați în nevoi.

Cred că fiecare are un țel în viață
Şi acela este de a aduce  fericire,
Pentru că nu există nimic mai de preț
Decât să oferi celorlalți multă iubire.

Alina Maria Stănescu: „ Lyrics et prosa”, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

Maria Călinescu: „Lyrics et prosa”

Maria Călinescu

   ,,M-am născut în comuna Tudor Vladimirescu din județul
Galaţi. Am urmat Liceul pedagogic „Costachi Negri” din Galaţi.
Am debutat în 2013 cu volumul de poezii „Podul de lacrimi”,
sub egida Asociaţiei Universul Prieteniei - Iaşi. Am publicat în
antologiile: „Întâlniri afective”, 2013; „Catalogul scriitorilor
romani apăruţi după anul 1989”, 2014; antologia Universul
Prieteniei, „Treptele cuvantului”. Am publicat și public în revista
USE „Cenaclul”; revista „Cahulul literar şi artistic’ sub egida
Asociaţiei „Pro Cultura Sud”, 2014; revista „DOR de DOR”,
2013; revista „Negru pe Alb”, 2013, 2014; revista „Cronos
- Peniţa de aur”, 2013; revista „Cuvinte sculpate”, 2014;
Amprentele sufletutui, 2015; „Literatura de azi”; în foarte multe
reviste online din ţară şi de peste hotare.”

Să nu-ţi faci ochiul lacrimei catarg
Maria Călinescu

„Să nu-ţi faci ochiul lacrimei catarg”
scria în versuri calde, ieri, poetul,
iar eu, citindu-i versul lui, cu drag,
am şi văzut ce trist îmi e portretul.
M-am privit în timp cu ochii pustiiţi,
destinului să îi găsesc cărare,
dar, cum pe cer nici aştirii nu-s uniţi,
tăcerea nopţii răsuna în zare.
Ceaţa nopţii cade ca un val pe mine,
naşte fără vrere lacrime amare,
sorţii ce-au unit ieri două destine
azi au destrămat iubirea mare, care

Nu-şi va mai afla, iar cursul cristalin,
ai plecat pe drumul fără de întors
scuturând în urma-ţi floarea de pelin
ce-a lăsat amaru-n viaţa ce-i un chin.
Zborul ţi-e uşor, spre a luminii poartă
eu rătăcesc prin umbre de-ntuneric,
pe când pe aripi îngerii te poartă,
eu, te păstrez în suflet, chip angelic.
Şi-acum răspund frumos versului citit,
„Da, lacrima va fi ochiului catarg”,
că, fără el, copacul vieţii e ciuntit,
nu poate înflori… El mi-a fost cel drag.

În ochii tăi
Maria Călinescu

În ochii tăi citesc regretul
că nu poţi da anii-napoi,
Şi-ai vrea acum să ştii secretul
cum poţi clădi un drum în doi.
În ochii tăi citesc căinţa
că n-ai crezut că viaţa-i una,
Iubirii tu i-ai dat credinţa
cu martor cerul şi cu Luna.
În ochii tăi citesc tristeţea
de anii care i-ai pierdut,
Şi tot în ei găsesc febleţea
să poţi avea nou început.
În ochii tăi citesc ecoul
de val, de ploaie şi furtuni,
Tăcerea lor îmi pare soul
din timpi ce fi -vor şi mai buni.
În ochii tăi vibreaza viaţa
şi un tumult curat, divin,

Nu vrei să fi sorţii paiaţa,
te vrei actor pe drumul lin.
În ochii tăi mai văd culoarea
din răsărituri şi apusuri,
Cu lacrimi ce ascund candoarea
şi bunătatea din răspunsuri.
În ochii tăi arde-ntrebarea,
când toate vor primi răspuns?
Din ce plămadă-i amânarea
                                                                                    din care spaţiu nepătruns?

Maria Călinescu: „Lyrics et prosa” . EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

Alex Enache : „ Lyrics et prosa”

Alex Enache

   Sunt bucuros să-l am prieten, chiar și virtual, pe scriitorul Alex Enache, colegul nostru din antologia: „Lyrics et prosa” care demonstrează că se poate prin cuget pur să realizezi minunate eseuri! Felicitări, dragă Alex !
                                                   
                                                                    Emilian Lican



Eterna, divina dragoste
Alex Enache

Ce ar putea fi dragostea?
Cum vedem noi dragostea?
Cum am trăi fără simţământul dragostei?
Toate acestea sunt doar câteva întrebări pe care mi-am propus să le dezbat.
Dragostea este afecţiunea unei persoane faţă de tot ce
este în jurul ei.
   Ziua dragostei la români este Dragobetele. Această zi
a dragostei nu semnifică doar găsirea unei relaţi între două
persoane, ci acest zeu al iubirii sub numele de „Dragobete”,
frate cu Eros la greci sau Cupidon la romani, pe lângă
fapul că este protectorul iubirii şi al găsirii unei iubiri, este
vestitorul primelor zile de primăvară și aduce împerecherea
păsărilor. Dragobetele este cel care aduce trezirea la viaţă
din amorţirea iernii.
Cum vedem noi dragostea?
Din păcate, de cele mai multe ori, când ne referim la
dragoste, totul se rezumă doar la a iubi pe cineva, având o
relaţie cu cineva.
Noi ştim că dragostea are mai multe forme: dragostea
unei persoane faţă de aproapele său, dragostea maternă și
paternă, dragostea de mediul înconjurător, dragostea faţă de
ţară ce se manifestă prin patriotism...
Cu alte cuvinte, trebuie să punem dragoste în tot ce
facem. Din fericire pentru noi, cele care mai promovează şi
transmit mai departe valorile iubirii sunt biserica şi şcoala/
educaţia.
Cum am trăi fără simţământul dragostei?
Să ne imaginăm o lume, o societate fără dragoste, ea
ar putea fi o lume rece, o lume fără afecţiune, în care nu ne
putem exprima emoţiile, sentimentele, ca şi când oamenii
ar avea sufletele împietrite.
Dragostea este un sentiment pe care îl are toată lumea.
Nu putem trăi fără dragoste. Atunci când suntem îndăgostiţi
şi săgeata lui Cupidon ne pătrunde în inimă, ştim că nu ne
mai trebuie nimic, doar persoana iubită.
Cînd privim fiinţa dragă, ne simţim ca şi când am
avea un gol în stomac, totuși, ne simțim mai puternici,
mai încrezători în noi, crezând că putem doborî orice obstacol
ne-ar sta în cale, că putem muta munţii din loc. Cu ajutorul
dragostei parcă simţim că drumul vieţii ne e mai uşor de
parcurs, confundând viaţa pământească cu cea din eden.
   Dragostea nu se poate descrie prin cuvinte, gesturi…
Iubirea se simte, pur şi simplu, atunci când avem persoana
potrivită lângă noi, persoana dragă, să ne bucurăm de
simţământul dragostei până la ultima clipă,;dragostea
adevărată doar o dată este...



Alex Enache : „Lyrics et prosa” - EDITURA NAȚIUNEA; București 2015