Povești dintr-o vreme (2) Revoluționarul Gică(4) Emilian Lican-03.09.2015

Povești dintr-o vreme (2)Revoluționarul Gică(4)Emilian Lican-03.09.2015

    „Măi frate să vezi că, Vasile are dreptate, doar nu vorbesc ăștia aiurea la postul tv cu cel mai mare rating de audiență...”
- Mă, daa prostalău mai ești! Cum să nu fie televiziune cu audiență mare dacă este singurul post de televiziune din țară! Gică abia acum observă că de fapt a gândit cu voce tare, mai mult bolborosită de năuceala evenimentelor peste stohneala alcoolică care îi lenevea creierul...
-Da, Vasile așa este am uitat că tu nu ai antenă de aia „paianjen” să prinzi „rușii” și „moldovenii”  la televizorul tău ultramodern cu circuite integrate... În zona lor, fiind vecini cu Ukraina și Moldova se prindeau diverse posturi Tv de peste graniță...

   Gică deschise ușile masive din scândurile negeluite ale șurii unde se afla tractorul, cu un scârțâit ascuțit ca gerul care se lăsase peste oamenii și evenimentele acelui decembrie al anului 1989 și se îndreptă privind mândru spre singurul tractor negru din tot județul... Cum să nu se mândrească cu așa bijuterie de tractor marca „Universal 650 M” când după multe insistențe pe la șefii săi, reușise să-i schimbe culoarea din roșu în negru.De ce negru!? Pentru că i-a plăcut mult serialul „La Piovra” ( „Caracatița”). Așa că a rămas impresionat de comisarul Catani care avea mașină neagră de serviciu dar mai ales de mafioții din comuna aceea din Italia care aveau mașini negre și o casă a lor (Cosa nostra)...Să mai spun că și-a dotat tractorul cu radio-casetofon pe care și-a cheltuit tot salarul de c.a.p.-ist, la un bișnițar care mergea frecvent în Timișoara după marfă.Șefii comunali ai lui Gică văzând așa mare interes pentru bunul obștii îi dădură voie să țină tractorul acasă la el.
   Gică porni tractorul, îl scoase din șură în timp ce Vasile privea oarecum tâmp la fumul de eșapare care se înălța drept prin gerul sticlos spre cerul albastru, ciudat de albastru...
-Vasile ce mama dreacului ai, ce-ai rămas ca vițelul la poarta cerului? Urcă în cabină că trebuie să merg la mama să i-au niște bani și după aia plecăm...
-Gică uită-te și tu...ce cer albastru parcă nu a mai fost așa albastru niciodată...! Gică aruncă privirea în sus și se minună și el de acel albastru, dumnezeiesc de albastru... Se înfioră, poate de la ger sau poate de la o senzație ciudată și nedefinită a necunoscutului eliberator în care urma să se arunce...Gică a rămas pe gânduri circa trei secunde după care își reveni și se răsti la Vasile:
- Termină cu romantismul și hai să prindem niște teroriști!
-Auzi Gică, da tu mai ceri bani de la mă-ta?
-Da ce vrei mă? Vrei să se dezobișnuiască? Dacă nu-i cer bani, mă uită și îi dă lui soră-mea și partea mea... Așa că îmi trebuie, nu-mi trebuie bani, merg să-mi iau cota zilnică că doar un băiat are...Oricum comunismul ne-a învățat să trăim cu cote și cartele...
-Gică, lasă vrăjeala și oprește acasă la mine să-mi salut nevasta!
-Da bine mai zici și eu vreau să o salut!
 

Theodor-Pallady-nud la fereastra

  Vasile se uită suspect la Gică... Bănuia el ceva, ceva...La casetofonul din tractor cânta:„ Săraca veșina noastră, școace capul pe fereastră, să văd șe-i frumos drag și luminos...” , iar fondul acesta muzical îi rodea inima de gelozie mai ceva ca apa la viitură când roade din maluri.
   Vasile se liniști imediat ce se termină melodia și începu următoarea interpretată de maestrul Gică Petrescu: „căsuța noastră, cuibușor de nebunii..” și nu știu cum se făcu dar exact atunci ajunse în dreptul casei sale...
   Gică nu bănuia ce se petrecea în sufletul prietenului său.Singura sa grijă era dacă a scos din priză bătrânul televizor cu lămpi și plin cu pânze de paianjen...


   Emilian Lican-03.09.2015)
(va urma)

„DINCOLO DE PROFAN”, Katy Șerban

DINCOLO DE PROFAN

Katy Șerban

Miruiește-mă, Doamne!

Atinge-mă, Doamne,
cu mirul tău cel sfânt
pe fruntea
prea muncită de nesomn,
că nu sunt numai spirit,
sunt și de pământîn straiul meu de om


„DINCOLO DE PROFAN” este drumul liric străbătut în acest frumos volum de poezie, spre Divinitate. Întrebări și răspunsuri, ambele fiind de multe ori abstracte indiferent de împerecherea rimelor sau tehnica versurilor cu rimă „albă”... Răspunsul lasă loc altor diferite răspunsuri în funcție de exercițiul cultural al fiecărui cititor în parte...
   Nu trebuie să fi un expert în domeniul religios, poți fi un profan sau chiar DINCOLO DE PROFAN pentru a citi si reciti poemele acestui volum de poezie, semnat de doamna Katy Șerban!
   Închei această scurtă prezentare de carte doar cu... :


O SIMPLĂ RUGĂ
Katy Șerban 

Ascultă-ne Doamne, iubirea
și plânsul surd ce îl purtăm,
când ne-nvelim cu rătăcirea
șinumele Tău îl strigăm

Și iată-ne că mai sunt umbre
Într-un întreg ce îl avem...
scoate-ne din gânduri sumbre,
că doar prin Tine, noi putem.

În seara sfântă de Crăciun,
adună-Ne pe toți la masă,
să colindăm gândul cel bun
ce stă-n a sufletului casă.

„DINCOLO DE PROFAN”, Katy Șerban, EDITURA SALGO 2015
 

Povești dintr-o vreme (2), Revoluționarul Gică (3)

Povești dintr-o vreme (2)

Revoluționarul Gică(3)

Emilian Lican-26.08.2015

   Gică se trezi murmurând:„ amintind de-un brav popor...” , apoi același gând care îi săgetase inteligența mai devreme nu-i dădea pace mai ales că vocea gravă a crainicului de la postul național de televiziune îl contraria cu totul...
-Dragi telespectatori întrerupem emisiunea cu un comunicat important pentru țară... Cum adică întrerupem emisiunea care nici nu a început, se minuna pe bună dreptate Gică!
-Gicăăă, deschide dracului ușa că vin teroriști, bă boule!
 

   Acest ultim și   disperat apelativ îl trezi la realitate, atât din somn cât și din beția nopții trecute, astfel că se repezii să deschidă ușa vecinului Vasilică.Inițial fiind mahmur crezuse că acesta aflase de vizitele frcvente și masonice ale nevestisii care dorea să-și facă o societate secretă, o lojă comunală în care ea era regina și singura femeie iar restul membrilor erau bărbați aleși pe-o sprânceană...
-Ce este Vasile, ce teroriști mă...?
-Băi Gică, pornește dreacului tractorul și hai la târg că vin teroriști și se înființează gărzile patriotice...!
   Gică zâmbi ușor și nu se putea abține să nu râdă în gândul său: „ asta este lucrătura lui Gina, a naibii muiere! Nu știe cum să-l trimită de acasă...Asta da minte masonică...”
-Auzi măi Gică cică ne dă și puști din alea cu aer comprimat să le găurim fundul la teroristi!
-Vasilică, ești dus cu pluta... Ce să faci cu armele alea la niște teroriști pregătiți cu luptele...
- Da de unde ști tu măi Gică?

-Cum de unde... Am văzut la video într-o seară la nea Costan, ști tu ăla de dă video pe seară cu zece lei pe film sau 100 de lei pe noapte și este unul de îl cheamă Jhony si îi spun ăștea Rambo.Păi dacă vine Rambo ăsta ne face praf cu tot cu puștile ale cu aer comprimat, praful îl face pref de pușcă și aruncă în aer toată masoneria comunală sau orășenescă după caz... ! Apropo cine ți-a zis de povestea asta cu teroriștii?
-Cum cine mi-a zis, mi-a zis Gina. Ști că e pasionată de știri și de secrete. A auzit la Europa Liberă sau la Vocea Americii...
- Intră în casă măi Vasile, că a venit iar gerul pe ulița noastră! Mă duc să caut cheile de la tractor.
   Gică se îndreptă spre bucătărie îngândurat dar oarecum amuzat de Vasile și Gina. Cheile de la tractor erau undeva pe măsuța de lângă bătrânul aragaz marca Ignis în timp ce la televizorul cu lămpi și plin cu pânze de paianjen se deslușii o știre ciudată.
„ Forțe legionare încearcă să distrugă România. Legionarii sunt teroristi care acționează în București , Timișoara dar și în alte localități din țară...”

Emilian Lican- 26.08.2015
(va urma)

„FLĂCĂRI TÂRZII” , autor KATY ȘERBAN, Editura DANIMAR-Deva 2015

Flăcări târzii- Katy Șerban

   Deși am avut intenția de a descrie această carte („FLĂCĂRI TÂRZII)  încă din luna iulie 2015, iată  că minunata copertă de carte, parcă mi-a  amintit de toamna care se apropie  și de promisiunea de promovare făcută la un moment dat...
   „FLĂCĂRI TÂRZII”, este creația unei scriitoare care nu se prefațează și nici nu se descrie pe sine, lăsând cititorul să descopere printre frumoasele  versuri un suflet delicat și poetic: Katy Șerban.
   Probabil sufletele noastre devin tot mai frumoase cu cât își cufundă  propriul amurg în amurgul Solar dinaintea nopții selenare spre un nou și minunat răsărit liric...!

 „Stingerea
Katy Șerban

Amurgul aprins
în propria flacără se stinge,
se-nscrie în orizont
și-n roșu își lasă amprenta
obosită de propria trecere.

Te-ai întrebat, suflete,
ce gust au călimările de timp
ce scriu cu penelul poeților

despre iubiri prezente sau pierdute?”

 

 Chiar ce gust au călimările de timp? Poate gustul macilor sau poate arome rătăcite în muguri de mure sălbatice?

„Când macii-și ard petalele pe ruguri,
sorbind tăceri de verde enigmatic,
tu te ascunzi de mine-n muguri,
cu flori fără de rod, în mur sălbatic.”
(Stofă din poezia: Mur sălbatic)

   O carte despre minunea vieții și frământări omenești, o carte despre iubirea în petale de versuri:

   „FLĂCĂRI TÂRZII” , autor KATY ȘERBAN, Editura DANIMAR-Deva 2015

Evadata... : Emilian Lican: „Lyrics et prosa”(antologie cu 30 de co-autori), volumul I

Emilian Lican

...„Lyrics et prosa” a luat naștere în cadrul grupului LIRIX din rețeaua Facebook, din dorința de a avea propria antologie de grup, inițiativă care a fost imediat agreată de către editorul și scriitorul Romeo Tarhon, mentorul grupului partener TERAPIE PRIN POEZIE. De altfel, majoritatea coautorilor sunt membri activi ai ambelor grupuri, aparținând Curentului Literar Douăzecist, denumire consacrată a aceastei pleiade de poeți și prozatori ai deceniului doi al
mileniului trei.
   De ce „Lyrics et prosa”? Pentru că, în această antologie, prietenia şi colegialitatea scriitorilor s-au reunit cu deschidere, rezultând la un act authentic de cultură, o picătură pură de literatură românească.”
(Emilian Lican)

Evadata...
Emilian Lican

O frumoasă domniță cărarea o coboară,
Nălucind printre braziii semeți și bătrâni;
Soarele se-ascunde, umbrele o-mpresoară,
Roua asudă, îi lipește rochița strâmtă pe sâni...

Alunecă tainic și ușor prin pădurea tăcută,
Rătăcitoare prin umbrele secundelor pustii;
Pășește pe cetini, urmează lumina căzută
Dintr-o Lună cu minunate raze argintii...

Fugită-i de-acasă de lângă un mire,
Ce-o luase de soață, furând-o din sat...
Dar cum de-a sila nu se poate iubire,
Spre altă iubire, ursită cu patos-a plecat...

Spre necunoscut inima o poartă,
Sătulă de casnicele îndatoriri,
De prea tânără aruncată în soartă,
Iubirea-i furată din tandrele simțiri...

Ajunsă la izvorul ce Luna oglindește,
Se apleacă însetată spre luciul cristalin,
Îl tulbură înfiorată, setea-și potolește,
Dar buzele mai poartă urme de pelin...

Nu știe sărmana că vrăjit este izvorul,
Vrăjit de duhul pădurii fermecate,
Cine bea din el pe veci va duce dorul
De potolirea setei neînduplecate...

Arșița în sufl et pe loc o însetează,
Dorește să-și urmeze dorința evadării,
Dar, de sete, să plece nu cutează,
Lângă izvor rămâne în vraja posedării...

Zorii îi mângâie părul, apa o strânge,
Intrată în ea doar pletele-i plutesc...
Gleznele-i suave în adânc le frânge
Formând rădăcini din trup omenesc...

Magia ciudată o transformă-n floare,
Roșie cu petalele ascuțite spre cer
Plutește pe apă deschisă spre soare,
Un nufăr gingaș înconjurat de mister...

După un timp de căutări disperate,
Un nufăr roșu apărut din senin,
Lângă el trupul dragei soții moarte,
Îi înfige soțului în inimă un spin...

Emilian Lican: „Lyrics et prosa”(antologie cu 30 de co-autori), volumul I- Editura Națiunea, București 2015

Povești dintr-o vreme (2), Revoluționarul Gică(2)- Emilian Lican

Povești dintr-o vreme (2)

Revoluționarul Gică(2)

Emilian Lican-19.08.2015

   Nechezol care își croia ciudate cărări pe scurtele izmene, scurgându-se smolatec spre pulpele dezgolite și păroase, atacându-le printr-o mâncărime parșivă, asemănătoare cu cea a lățeilor dobândiți în armată.Încă din acea vreme dăinuiau izmenele de care avea o grijă deosebită..., (în această piesă de lenjerie tipic masculină, cunoscuse fericirea cu prima femeie adevărată ce îl făcuse bărbat „for ever”...
 

Mâncărimea nechezolului prelins, chiștocul țigării Carpați uitat în colțul gurii, izmenele scurte și amintirea „Evei”, îl făcură pe Gică să iasă din poziția patriotică în timpul intonării imnului național dar și din izmenele pline de păcate dar atât de nostalgic arămiu-ruginiu, colorate...
   Nu știu cum, poate era un semn de la vreun înger sau ceva de genul acesta sau cine știe de la cine... dar cum făcu de își scoase izmenele în ce timp ce amintirile îi întăriră mădularul până la o durere priapică, că acestea rămaseră agățate cu disperare prin clasicul prohap dar atât de practic... În acest timp, cineva trântea cu putere în ușă, răcnind:
- Scoală boule, că a venit revoluția...!
   Cu izmenele fluturând patriotic pe catarg, Gică se îndreptă spre dulapul din lemn masiv cu furnirul crăpat, primit cadou de la bunica-sa pentru a căuta cea mai bună pereche de nădragi în timp ce de la bătrânul televizor cu lămpi și plin de pânze de paianjen se încheiau ultimile versuri ale imnului ritmat de bubuiturile din ușă... „amintind de-un brav poporrr...”
   Emilian Lican-19.08.2015

(va urma)

Povești dintr-o vreme (2)-Revoluționarul Gică(1) (Emilian Lican)

Povești dintr-o vreme (2)
Revoluționarul Gică(1)

Emilian Lican-12.08.2015

    Dimineața, înaintea ceasului „Zootehnica”- cocoșul, erai de obicei trezit de puricii care văcărmăreau pe ecranul super-bombat al televizorului cu lămpi, cel plin cu pânze de painjen, rămas deschis fie din cauza oboselii fie din cauza plictiselii din seara precedentă cea în care colectiviștii fluturau paharele prin aer, închinând versuri băștinașe și nerușinate despre mândrele lor, una mai cinsită ca alta... Telecomanda cu lămpi nu a fost inventată sau poate doar în România nu se știa de așa ceva!
   Erau buni și puricii de pe ecran că mai aduceau și ei niște umbre alb/negre pe pereții camerei deja plină cu pânze de painjen și de monotonia singurătății pentru cei singuri dar și pentru cei învățați cu singurătatea în doi din diminețile unor noi zile de muncă...La unii, de bețivi ce erau, le plecau partenerele de cum se făcea seara și le găsea dimineața de obicei în camera răcoroasă și plină de aerul înțelepciunii al vreunui activist de partid sau la vreun C.A.P.-ist mai cu băgare de seamă...  
   Gică era puțin din toate, adică proaspăt uns comunist, cu valențe de activist de partid- după revoluție chiar a ajuns primar... , C.A.P.-ist și tractorist cu vechime ... Rar mai aducea vreo mândruță pe acasă. Nu avea timp, când dimineața pe câmp, când seara prin crâșmă, așa că întindea și el săracul câte o fată mare, de obicei măritată cu acte în regulă, prin cabina tractorului, singurul tractor negru din toată comuna, unde mai dadea cu coasa prin câmpiile pline cu mărar iar altele sterpe de cultură...
   Tocmai se gândea cum să-și facă ordine în viață, să se așeze la casa lui... Să devină gospodar că prea s-a săturat de pânze de păianjen pe pereții din casă dar mai ales pe cei din sufletul său... Îngândurat, ridică ceașca cu nechezol- un fel de cafea la modă pe atunci, când televizorul prinse viață, fugărind purecii de pe ecran și paianjenii de pe propriile lor pânze, într-un urlet prelung ca de fiară rănită:„...Trei culori cunosc pe lume...”-imnul național al Republicii Socialiste România” care deschidea de obicei emisia Tv...
 
   Șocat, Gică scăpă din mână ceașca cu nechezol direct pe cimentul din bucătărie care se sparse strident în cioburi de sticlă, făcută la Dorohoi, prin toate ungherele iar nechezolul se întinse precum o păcură neagră printre picioarele sale tremurânde și speriate...
   Un gând îi săgetă inteligența:„..ce se întâmplă? De obicei emisiunea începe cu țiuitul de miră dungată pe ecran...” Cu gura căscată și ochii holbați spre televizorul bombat, luă poziția drepți, îngânând ușor imnul în izmenele tremurânde și pătate de nechezol...

Emilian Lican- 12.08.2015
(va urma)