LP radio România

marți, 20 decembrie 2016

Confluenţe Literare : Noapte argintie

Confluenţe Literare : Noapte argintie:


Noapte argintie
Emilian Oniciuc- 20.12.2016


Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,
Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,
Aducând din depărtare într- o nestemată seară
În divină- mpreunare, fluturii platini și reci...



Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,
Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii...
Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,
Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...



Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...
Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;
Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte
Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...!



(Cu drag pentru copiii mei:  George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela)
Emilian Oniciuc- 20.12.2016

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Confluenţe Literare : Himerele din pustiul iernii

Confluenţe Literare : Himerele din pustiul iernii:


Himerele din pustiul iernii
Emilian Oniciuc- 02.12.2016


Din pustiu iar bate vântul,
Gerul printre pietre crapă;
Gheața acoperă pâmântul,
Platoșă face peste apă.



Peste ea și- obolul iernii,
O căruță cu un biet cal
Se împotrivește vremii,
Trecând vadul către mal.



Sticla pârâie sub roate,
Căruțașul cruce își face...
Aplecat de vânt din spate
Șchifuit prin mii de ace.



Nu mai are mult săracul
Până râul îl va trece
Dar se teme că la dracul,
Se va duce- n apa rece.



Roatele prin praf de gheață,
Tânguiesc risipa serii...
Calul trage stors de viață,
Badea poartă dorul verii...



După cruntă chinuială,
Omul nostru din căruță,
Se lipește cu sfială,
Lângă draga lui mândruță...



Focul chinuie himere,
Viforul la geamuri bate...
Prin dulci clipe efemere,
În căruță, el se zbate...



Roatele- s înțepenite,
Calul îi căzut pe-o parte;
Prin troienile cernite,
Badea este dus, departe...



Din pustiu se- oprește vântul,
Fulgii mari din cer valsează,
Mâdra își croșetează gândul
Când din gând  cu griji oftează...



Emilian Oniciuc- 02.12.2016

joi, 1 decembrie 2016

Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!- 2016

Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!


          Vă mulțumesc dragi autori, membrii ai grupului LYRICS ET PROSA de pe platforma de socializare FACEBOOK, pentru gândurile dumneavoastră transformate în minunatele creații pe care le- ați postat în grup! Mă simt dator și onorat să le promovez și pe blogul LYRICS ET PROSA din platforma BLOGSPOT al motorului de căutare  GOOGLE!

          LA MULȚI ANI ROMÂNIA!
         




Pământule drag
Tincuta Sava Borsan

Pământule drag, lasă-mi tălpile mele
Să-ți mai simtă dogoreala cea caldă,
M-ai botezat cu grai românesc pe astă lume
Ca pe unde-oi păsi, să las, urma ta de opincă.

Plină de nestemate îmi este coroana copilăriei
Cei sapte ani de-acasă sunt epoletii din umeri,
Cu cinste si sârg ei deschid orice visterie,
Demnitatea îmi e împletită din trei culori.

Plugul destinului îmi brăzdează frământările
Vâna românească e întipărită în gând,
Glasul patriei mele îmi alină îndepărtările
În mine curge, sânge, de neam de român.

Când pieptul îmi va împreuna mâinile
Să îmi îngropi trupul în lutul tău blând,
În tărâna românească să îmi stea resturile,
Să îmi fluture crucea, pe meleagul meu sfânt.


E ziua ta, române!
Doina Bezea

Azi, sub țarina bătrână
drumu-și șterge doru-n barbă
cărând datina străbună
pe sub firul ars de iarbă.
Sub omătul de aramă
ștergând brazdele de soare
români scriu pe tălpi la vamă
ziua ce i-a rupt din floare.
Munților văzduh de suflet
le-a turnat în brațe plânsul
făcând aripi lungi din urlet
să nu zacă somnu-ntrânsul.
Și-a-ndoit pe veci opinca
în grânarul țării noastre,
morilor le-a tăiat hrinca
legănând apusu-n glastre.
Le-au cărat cocorii dorul
plumbuit în scrin de cetini
maica, taica și pridvorul
își scobeau din umbre prieteni.
Pe marama ce-nfrunzește
din ochi roșii trandafirii
luna-n-rouă-și împletește
steagul păcii și-al iubirii.
Vin degrabă, drag române!
să cântăm cu toți-n cor
azi, e ziua ce-ți rămâne
cât ești liber, nu dator!


La mulți ani !
1 Decembrie
Autor: Magda Ignat

Țară scumpă cotropită de nemernici
Cât poți oare să mai taci?
Rup fâșii din tine cei nevrednici,
Tu, încă mai poţi să rabzi...

E ziua ta, iubită țară
Și-a noastră a românilor,
Dar ni-i gura prea amară
„Doamne ocrotește-i pe români"
Să putem cânta în cor.

Prea de plâns suntem cu toții,
Cântul ar fi vaiet nesfârșit,
Ar putea cânta de bucurie hoții
Care te-au prădat și nu te-au prețuit.

Dar ei, n-au timp de sărbătoare
Ocupați să plănuiască
De unde să mai fure; Oare,
Mai au timp să te iubească ?

Noi, mulți suntem astăzi aici,
Te cinstim și te cântăm în versuri
Și chiar de suntem mult prea mici,
Vom creşte când ne-om strânge-n rânduri.

La mulți ani iubită Românie...
La mulți ani vouă și mie,
Și românilor ce-s mulţi afară,
Că te-au rupt nerozii-n două.
Ba, chiar te fărâmiţară...!


Aniversare
Valeriu Cîmpeanu

Azi e ziua mea aniversară
nu mai stiu a câta căci e milenară
Sunt dintotdeauna
Vin dintr-un mereu numit Dumnezeu
ce nu e al tău dar nu-i nici al meu
e al nimănui si al tuturor
E trecut fără viitor
Dar ce mai contează
Contează ce am făcut si fac
cât pot să strig si să tac
câtă lumină am respirat
câtă beznă-am vomitat
cât am trăit si am murit
cât m-am minţit c-am fericit
în infinitul ăsta zvârcolit
implozat în mine si prea irosit…
Sunt călăul propriilor mele haruri
pentru asta, Doamne, merit
să-nfund o mie de iaduri…

din volumul Poemas paganos
Postată acum 30th November 2014 de Valeriu Cîmpeanu


1 Decembrie
Nicolae Danciu

Doamne, mulțumescu-ți Ție
C-am avut conducători
Ce au rămas pe vecie
Neatinși, nemuritori.

Ei s-au luptat pentru țară
Pentru a noastră credință
Ca neamul să nu ne piară
A fost marea lor dorință.

Și ca niște bravi eroi
S-au jertfit scrâșnind din dinți
N-au dat un pas înapoi
Și-astăzi sunt ai noștri sfinți.

Să le cădem în genunchi
Să le mulțumim fierbinte
Că nu s-au clintit din trunchi
Și-au apărat cele sfinte.

Și și-au mai dorit cu toții
Țara a o aduna,
N-au lăsat-o-n voia sorții
S-avem astăzi ce serba.

Doamne, mulțumescu-ți Ție
C-am avut conducători,
Astăzi sunt stăpâni pe glie
O ceată de prădători.

Ei ce vor lăsa în urmă
În afară de păcate?
O biată țară infirmă
C-un popor pe jumătate.

Doamne, nu îi mai lăsa
Să prade acest popor
Că-n curând n-om mai serba
Țara noastră...ci a lor!



COLIND DE DEPARTE
Lili Lazar

Pentru Fratii mei, Români de pretutindeni!

Pribeag prin lume, mi-am găsit ursita
De-a fi Român cu Țara mea în piept,
Contemporană însă, mă chinuie ispita,
De a mă întoarce astăzi, sau să mai aștept...

Și curtea mea de acasă, cu tot gerul ei,
Acum, în pragul Iernii, simt cum mă apasă,
Când Maica mea, împletind la colăcei,
Colindul ni-l servea, plângând apoi la masă...

E drumul lung și-afară sunt troiene,
Ce mai contează, arde-n mine un dor,
De m-aș întoarce inimă, și-aș geme
Ca-n Doina ce-am lăsat-o să cânte în pridvor...

Prunci să vă colinde Seara de Ajun,
Viflaimul Sfânt, cu Steaua Îndurării,
Nu uita Române, când vei fi mai bun,
De Frații din... Diaspora uitării!



Iubesc țara
de Mariana Petrache

Aș vrea să scriu de țara mea,
că eu trăiesc cu drag în ea
suntem mereu cu capul sus,
onoarea noastră-i mai presus.

Trăim aici cu bune și cu rele,
iubesc în țara mea și pietrele;
nu aș pleca peste hotar,
mai bine frământ lutul - ca olar.

Iubesc munții, iubesc marea
iubesc Dunărea albastră
iubesc limba noastră sfântă
aici păsările cântă...

Nu batem la alții-n poartă
să cerșim pâine - necoaptă
noi suntem dintr-o bucată.
nume mare scris pe hartă.

Neam din daci și din romani
i-am înfrânt pe dușmani,
țara mea-i nemuritoare,
strălucește ca un soare.



PATRIEI, LA ANIVERSARE
Costache Nastase- 29.11.2016


Se face-un veac de când ne-am regăsit,
Când s-a impus puterea dreptului
Pe teritoriul vechii Dacii re-ntregit
Care-i de fapt grădina Maicii Domnului.

Când în pământul ei sunt îngropate
Atâtea şi atâtea generaţii de străbuni
Avem acces şi drept către eternitate
Şi înspre ale cerului lumini.

Suntem legitimi pe aceste plaiuri
Unde sub soare totul înfloreşte,
E casa noastră cea de-a pururi
Unde şi păsările cântă româneşte.

Aici ne este nouă veşnicia
Şi viaţa plină şi desăvârşirea,
Visul şi dorul, tihna, poezia
Şi savurăm iubirea şi-mplinirea.

Dar pentru ţara asta sfântă
Cât încă e râvnită de vrăjmaşi
Avem şi-o misiune absolută
Să o lăsam întreagă la urmaşi.


La mulţi ani, iubită ţară!
Calinescu Maria

Respiră România, un iz de sărbatoare,
Ce-nvăluie-n speranţă poporul, azi tăcut.
Bat clopote-a vestire, pentru fiecare
Să nu uitam, nicicând, despre al ei trecut.

Ochii lumii fost-au şi lacomi, şi tirani,
S-au hrănit cu visul, de-a lua aur român.
Au vrut să ia cu ei, cu forţa , fără bani
Şi holdele bogate, dar, şi avut străbun.

Vânt însângerat s-a abătut spre noi,
Istoria păstrează în carţi nenumarate,
Scântei ucigătoare lăsau trup în noroi,
Nume de răsunet, ce nu vor fi uitate.

Au rupt Moldova noastră, e cu trupul frânt
Au adoptat-o lacom, fară scrupul, omenie
N-au putut seca dorul ce curge-n cânt,
Dorul ce e sfânt, de Mama Românie.

Nu s-au temut o clipă-n distrugătorul joc,
Morminte-s mărturie, morminte de eroi,
Viaţa au riscat-o, sperând, doar, în noroc.
Au apărat pământul cu viaţa, pentru noi.

Acum să îi cinstim aşa, cum se cuvine,
În caldele omagii, în zi de sărbătoare,
Cât iarba ne e verde pe văi şi pe coline,
Să preaslăvim iubirea de tară, ce nu moare.

Să ştie lumea-ntreagă c-avem o Românie,
Nu este de vânzare, cadou nu o vom face,
Pe fruntea ei, mereu, va scrie cu mândrie:
Mulţi ani să ne trăiască! O Românie-n pace!



Unirea curge înainte
Emilian Oniciuc- 01.12.2016


Unirea curge înainte,
Printre nesigurile maluri...
Prin doctrine, idealuri,
Trebuie s- o ținem minte!

Azi sărbătorim Unirea,
Îmbrăcând cămașa iei;
Peste harta României
Iar plutește întregirea...!

Negura din Prut să plece
Din istorii volburi rele,
Oglindite- n roșii stele,
Peste apa sa cea rece...

De va ninge peste țară,
Fluturi albi de pace, fie...
Să serbăm cu bucurie,
La ,, Triumf ", în capitală!


Azi e ZIUA României,
Cu români plecați din țară,
Cu o Moldovă tot „pe-afară”;
Toți români din lutul gliei!


La mulți ani la toți să fie!


Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!- LYRICS ET PROSA 2016





marți, 29 noiembrie 2016

Confluenţe Literare : Străbunii n-au dormit...!


http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1480066870.html

Confluenţe Literare : Străbunii n-au dormit...!:


Străbunii n- au dormit...!
Emilian Oniciuc- 23.11.2016


Românu- i deșteptat din zori,
Și zorii- i sunt prieteni daci...
Îndemnul deșteptării îmi dă fiori,
                                                De parcă am fii de veacuri prostănaci!



Mai bine iar să dăm mână cu mână,
Cum am făcut de- atâtea multe ori...
Iar nația de daci, acum română
Să ne- o cinstim pe veci în trei culori!



Roșu- i jertfa seculară sub pământ,
Spicul galben, este dincolo de Prut...
Albastru- i cerul nostru drag și sfânt,
Sub care ne- am trezit și ne- a durut!



Cum poți să- mi spui să mă deștept!?
În somn au murit străbunii mei?
Ei n- au dormit și nu mai este drept,
Să- ți cânți prin imn, masonice idei...


Emilian Oniciuc- 23.11.2016

joi, 24 noiembrie 2016

Horoscop liric: Capricorn

Horoscop- Capricorn
Emilian Oniciuc- 24.11.2016

Vrea mereu doar nota zece,
La servici dar și acasă;
Nu știu cine- l poate- ntrece,
La pământ greu se mai lasă...


Săritor din treabă în treabă,
Chiar de gura nu- i mai tace,
Munca parc- o face în grabă,
Dar cum face, bine face!

Să fie iubit (ă!) tare- și dorește,
Doar de dor și drag cuvântă...
Și mereu se străduiește
Să- și țină iubirea sfântă;

Pricus este al ei (lui!) tată,
Iar copiii lui, cu toți sirene;
Transformați vor fii de îndată
Pe țărm, în capre eterne...

Emilian Oniciuc- 24.11.2016
Sursa fotografiei: diane.ro

miercuri, 23 noiembrie 2016

Horoscop liric- Vărsător

Horoscop- Vărsător
Emilian Oniciuc- 23.11.2016

Își adună în- trânsul valuri
Dar prea multe vor să scape
Și revarsă peste maluri,
Tulburi și învolburate ape...


Valurile nu-l doboară,
La ele viteaz(ă) se-ncruntă
                                                     Și pentru a nu știu a câta oară
                                                     Cu ambiție le- nfruntă!


Strălucește și  prin nori,
El chiar vrând să strălucească;
Cel mai soare dintre sori,
De pe bolta sa cerească...


Când îi bun ca pâinea caldă,
Când e aprigă furtună...
Când în lacrimi iar se scaldă,
Apoi tăt îi chef și voie bună...!


Emilian Oniciuc- 23.11.2016
Sursa fotografiei: Libertatea.ro

luni, 21 noiembrie 2016

Horoscop- Berbec


Horoscop- Berbec
Emilian Oniciuc- 21.11.2016

Pare blând dar te împunge,
De te- ncrezi prea mult în el;
Vede- n față numai sânge,
Dacă- l zgândărești nițel...



Are coarne răsucite
Și- i semeț în turma lui;
Se înconjoară de iubite,
Pe covorul câmpului...


Îi viteaz nevoie mare,
Și se bagă înainte,
Dând cu fruntea sa cea tare
În dușmanul fără minte...


Este luptător din fire,
De- i cade-o mieluță dragă;
Nu se lasă de iubire,
Nieluța să ințeleagă...

Emilian Oniciuc- 21.11.2016
Sursa fotografiei: diane.ro

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Horoscop- Taur

Horoscop- Taur
Emilian Oniciuc - 19.11.2016

Viața- i pare cam ușoară
La grumaz cu lanț de aur,
Pare avar dar nu se- omoară,
Dacă- i laur pe un plaur...



Are coarnele vârtoase,
Fruntea- i lată de oțel,
Timid privește fițoase,
Care trec pe lângă el...

Pare veșnic supărat,
Stăpân pe tarlaua lui...
Artist cu adevărat,
Pe verdeața solului;

Merge numai înainte,
Este foarte încăpățânat
Și te ține mult timp minte,
De cumva l-ai îmbufnat!

Emilian Oniciuc-19.11.2016
Sursa fotografiei: Libertatea.ro

vineri, 18 noiembrie 2016

Confluenţe Literare : Amurg

Confluenţe Literare : Amurg:



Amurg
Emilian Oniciuc- 19.08.2016


Vântul mângâie stupine
Iar în vie boabe curg;
Zumzăitul de albine,
Lin, se pierde în amurg...

Prin pădure se răsfir
Printre cetinile reci,
Umbre pe-un patrafir
                                                     De pe sfintele poteci...

Marea spre plajă se-ndreaptă
Aducând din larg visări,
Vălurindu-și înțeleaptă
Valuri din albastre zări...

Într-un codru, o căprioară
Se-oglindește-ntr-un izvor;
Un cerb răsărit prin seară,
Se-oglindește-n al ei dor...

În odaia amurgită 
Îmi închipui că zăresc,
Pâlpâind îndrăgostită,
Frumoasa pe care-o iubesc!


Emilian Oniciuc- 19.08.2016

vineri, 11 noiembrie 2016

Picături de fragi

Picături de fragi
Emilian Oniciuc- 10.11.2016  
Confluențe literare
 
Sărutări înfierbântate
Ne respiră dragostea,
Buzele înfometate
Nu vor locului să stea...
  
 

Când șoptite, când strivite
Prin amorului cătare,
Regăsite, potrivite
Într-o dulce îmbrățișare...
  
 
Fulgii par că- s de poveste,
Cad topiți pe buze- ți dragi,
Strălucind îmi dau de veste:
Să-i culeg cât încă- s fragi...
  
 
Și-i culeg și nu mă satur,
De-a lor miere îmbătătoare;
Vapez clipa dintr-un abur
Prin amintiri nemuritoare...
  
 
Emilian Oniciuc- 10.11.2016
Confluențe literare

vineri, 4 noiembrie 2016

Ultima notă... Emilian Lican

Ultima notă...
(Amor în Cheia Sol 2)
Emilian Oniciuc ( Lican )
Mai adie-mi încă o baladă
Din cele care n-au mai fost,
Prefă-mi sufletu-n tornadă
Şi iubirii dă-i un adăpost...!
Mai adie-mi doar o melodie,
Chiar să cred că mă doreşti
În tinereţea ta zglobie,
Dar ştiu că doar mă amageşti...!
Să-ţi răsune din nou chitara
Cu patimă, în astă toamnă
Ecouri străfulgere-n seara
Ce-n braţe dorul ne cheamă...!
Acum nu mai ești o fetișcană,
Acum ești cheița și zeița Sol
Cu, care-ai deschis într-o toamnă
Baladele noi de veșted amor...
E.L.-„Amor în cheia sol”- Editura Națiunea, 2016

duminică, 30 octombrie 2016

Nu spune stop! Emilian Oniciuc

Nu spune stop!
Emilian Oniciuc

Iubito, de ce vrei sã-mi spui stop?
Nu te juca te rog cu dorul meu!
Ti-am scris scrisori de dragoste mereu;
Le țin în suflet și ți-aș da din el un strop...
Este destul să îndepărtez un dop,
                                                     Să le poți citi, dar te rog, nu spune: stop!

Iubito, poate găsești în inima ta un loc,
În care cu drag să mă oprești;
Dar ar trebui să mă dorești, să mai iubești...!
Iar eu nu mai vreau să fiu în al tău joc!
Nu cred că voi mai avea noroc...
Poate mai bine că spui: stop!

Chiar dacă îmi spui stop, îmi va fi dor,
Un dor nebun de dragostea ta...
Te rog să mă ierți pentru asta...!
Poate sunt nechibzuit și-o spun ușor
Dar dacă nu-ți spun, simt că mor
Așa că...te rog, nu spune: stop!

Emilian Oniciuc- 15.03.2016
„Amor în cheia sol”- Editura NAȚIUNEA, București 2016

marți, 25 octombrie 2016

Garofița din buchet Emilian Oniciuc (Lican)


Garofița din buchetEmilian Oniciuc ( Lican )
Ne-am despărțit într-o gară,
Târziu, pe un peron pustiu...
Din acea perfidă seară,
De tine, iubito, nu mai știu.
Aveam lacrimi ca de ceară
Adunate la foc mocnit...
Ultima îmbrățișare-amară,
Pe obraji ni le-au topit.
Ne-am despărțit fără cuvinte,
 Fără suspine și „te iubesc”,
                                                 Dar cât de iubită-mi ești în minte,
                                                 Când la tine mă tot gândesc...!
Au trecut mulți ani în zbor
Peste trupu-ți de Afrodită,
Ofilit și miruit de amor
Într-o căsnicie îngrădită...
Cred că nu mai ești Zeiță,
Poate anii te-au umbrit,
Dar rămâi o Garofiță,
Din buchetul ce-am iubit...
Emilian Oniciuc ( Lican )- „Șoaptele destinului”. Editura Națiunea- 2014

Sursa fotografiei: internet

duminică, 23 octombrie 2016

Am o credință Emilian Oniciuc (Lican)- ȘOAPTELE DESTINULUI; Editura NAȚIUNEA 2014

Am o credință
Emilian Oniciuc ( Lican )
Hristoase, de atâtea suferințe,
În sângele-Ți nevinovat au amuțit zeii,
Rătăciți au schimbat credințe,
Păcătoșii au convertit ateii...
Siderați au plâns zeii în ceruri,
Îndurerat a lăcrimat Dumnezeu!
Tu plâns vei fi de-a pururi,
Dar pur vei învia mereu.
Noi plângem sângele-ți curat,
Căci suntem poporul unicului Zeu,
                                                              Al dacilor, Zamolxis, zeu uitat,
                                                              Reinventat, schimbat cu Dumnezeu...
Suntem cu toții prigoniți Hristoși,
Suntem așa cum El ne-a vrut:
Credincioșii iertându-i pe păcătoși
Ce ne-au trădat și ne-au vândut...
Păcatul au să ni-l mai vândă,
În lăcomia lor n-au înțeles
Că-n a Dumnezeului izbândă
Suntem poporul Lui, ales...!
Emilian Oniciuc ( Lican )
„ȘOAPTELE DESTINULUI”- Editura NAȚIUNEA 2014

luni, 17 octombrie 2016

IUBIREA LUNII „Șoaptele destinului” - București 2014 ( EDITURA NAȚIUNEA)

Iubirea Lunii
Emilian Oniciuc (Lican-08.01.2015)

Luna-i roșie în noapte,
La apus, lângă Luceafăr;
El i-alintă versuri, șoapte,
Printre-al razelor viu scapăr...

Din înaltul abisal
Stele palide pândescu-l
Pe- nstelatul colosal
                                       Ce încântă universul.

Draga Lună se înfoaie,
În roșeața-i rotofeie,
Sufletu-i un foc de paie
Ars în suflet de femeie...

Îl ascultă- namorată
Ca și- n alte atâtea nopți,
Fața-i este- mbujorată:
Tare l-ar mai vrea de soț...

Dar e dat spre nemurire,
Sufletu-i rătăcitor,
Pe-un condei și pe iubire,
Pe raze un Zburător...

Lacrimile-i cad pe nuferi
Plânși în  lacul înghețat
Să te-aline de-ai să suferi,
Înger- om le-a înălțat.

Emilian Oniciuc ( Lican-08.01.2015)
Șoaptele destinului- București 2014 ( EDITURA NAȚIUNEA)

joi, 6 octombrie 2016

Păcat îngeresc Emilian Oniciuc

Păcat îngeresc
Emilian Oniciuc (Lican)
În cerurile azurite era veselie mare,
Stelele luceau aruncând mărgăritare.
Îngerii se îngereau în penele sticloase,
Tatăl lor, pe Lucifer îl creease...
Era mândria Tatălui ceresc,
Era invidia de îngeri, îngerească,
Era ca boala-n neamul omenesc,
Era iubirea copilului dintâi, copilărească...
Era cel mai iubit înger de Dumnezeu,
Cel mai puternic, arătos, inteligent...
Dar a crezut că e mai mult decât un zeu,
Și a rămas în rai un insurgent...
Totuși avea să fie creată o minune,
Ce-a mai plăcută și mai dragă Domnului...
Adam și Eva, motiv de rebeliune
Pentru răzvrătirea Luciferului.
Frumosul înger de sus privea pizmaș
La primii oameni inocenți de pe pământ.
În sinea gândului trufaș și pătimaș
Făcându-și, tainic, îngerescul legământ...
,,Ce-ar fi să nu mai fie dobitoace,
Create doar pentru amuzament,
Să-i luminez cu fructul ce se coace,
Evoluându-i treptat dar permanent...!?"
În acel timp din zori de timp și zi,
Un El și-o Ea, năuci de fericire,
Purtau povara păcatelor târzii,
Fără să știe, în lauri de iubire...
Dar într-o clipă, poate din plictiseală,
Sau poate din curiozitate feminină,
Ea-l atrase pe Adam spre o greșeală,
Împărțind păcatul în omenescă vină...
Prea grabnic, prea brusc în destin,
Înțelepțirea omului în timpuri a venit,
Prin primul păcat, luciferesc, poate divin,
Ce nu-și dorise Domnul, s-a îndeplinit...
,,Cunoașterea" venise prea devreme,
Iar Raiul, de om putea fi destrămat.
Luciferului i s-ar fi închinat poeme
Ca unui împărat în Rai înscăunat...
S-a supărat o vreme cerescul Tată
Pe cei mai dragi copii ai Lui;
Greșeala nu putea fi iertată,
Păcatul să-l poarte fiii omului...!
Din Eden oamenii-s izgoniți,
Precum Lucifer e izgonit din Rai,
Pentru a rămâne veșnic prigoniți
În luciferic și nesigur trai...


Emilian Oniciuc- Șoaptele destinului,  EDITURA NAȚIUNE 2014

marți, 4 octombrie 2016

Iubita de dincolo... EmilianOniciuc

Iubita de dincolo... Emilian Oniciuc

În valurile înspumate ale tinereții, Am cunoscut iubirea plină de mistere Nedezlegate pe parcursul vieții; Port ghimpi în suflet de durere...
Eram la hora care se ținea în sat, Spărgeam de zor în dinți sămânță Când o superbă fată mi s-a arătat În haine populare de-alea... cu catrință.
Cu cămeșuța decoltată neglijent, Ghicind dorul pasiunii nepotolite... Pierdut eram privind-o ardent Cu simțurile toate răscolite.
Din vorbă-n vorbă, aparent absenți La lumea care ne privea bârfind, De mână ne țineam inconștienți Fără vorbe, privindu-ne zâmbind.
Amurgul ne-a surprins pe deal Când greierii cântau sfâșietor, Iar Luna-n peisajul parcă ireal, Se-ascundea în sidefiu decor.
Amețitoare era clipa noastră, Pierduți în iarba unduită-n vânt, Ducând în zarea-adâncă și albastră Taina iubirii pieritoare pe pământ...
I-am propus să o conduc acasă... Dar m-a privit ciudat și lăcrimând, Apoi, pe pieptu-mi, fruntea o lăsă Și-mi spuse cu tristețe, suspinând:
- Aș vrea și eu, dar timpul mi-a trecut, Mi-e dor de scumpa-mi, draga mamă, Tata e-n ceruri, nu l-am mai văzut... Povestea mea e-adevărată dramă...
Eram uimit și nu înțelegeam Ce încerca să spună, ce taine ascundea... Ca-ntr-o aură ciudată o vedeam, În lumina Lunii părea o palidă stea.
- Draga mea, dragă frumoasă, Ascult și crede-mă, nu înțeleg, Vreau doar să te conduc acasă, Nu pot enigma să-ți dezleg...
Ea, drept răspuns, m-a luat de mână Și-am coborât spre sat la poalele de deal, Am vrut să o opresc, să mai rămână... Dar totul îmi părea atât de ireal...
Ne-am oprit doar pentru un sărut Ce prevestea sărutul de adio-n vânt... O veșnicie clipa de atunci mi s-a părut: Sărutul ei sălbatic fără vreun cuvânt...!
Ajunși în dreptul unui cimitir, I-am pus pe umeri haina mea, Nu voiam să par vreun martir, Dar tremura de frig ca vai de ea.
Apoi am început să-i povestesc De toate câte-n Lună și în stele, Căt sunt de fericit că o iubesc, Și că o voi feri mereu de rele.
În egoismul meu nici nu am observat Că vorbeam singur, chiar singur am rămas. Am strigat-o căutând-o-ngrijorat Preț de mai bine, poate, de un ceas...
Eram lipsit de haină și de portofel Ce-n buzunarul de la piept era... Și mă simțeam ca un tembel Ce-i păcălit de-o fătucă rea...
....................................................
După un timp m-am dus la casa ei, Cu inima în piept bătând puternic... Abia îmi târâiam picioarele pe-alei, Otrăvindu-mi gândurile cu „arsenic”:
Dacă n-am căutat-o destul...? Dacă s-a întâmplat ceva cu ea... Cum de am fost atâta de credul Și mintea, dragostea, să-mi ia?
....................................................
În pragul casei, când ușa se deschise, O bătrânică se ivi cu ochii în abis; Ca o nălucă-n vis îmi apăruse; Cu vocea stinsă, ea mi-a zis:
- Pe cine căutați, cumva v-ați rătăcit? - O caut chiar pe fiica dumneavoastră... - Cu siguranță, tu, copile, ai greșit: Sunt ani de când e moartă fata noastră!
Apoi bătrâna a-nceput să plângă Și să -mi confirme descrierea făcută. O gheară-n piept aveam, în partea strângă... Și m-a-nsoțit la cimitir tăcută.
Pe-o cruce, chipul luminos al fetei dragi, Răpusă de o boală grea, necruțătoare. Cu ochii-n lacrimi și în umbre vagi Am zărit haina mea pe-a crucii- agățătoare...
Un vânt călduț precum o binecuvântare Și-un soare blând mă răsfățau tandru, O ciocârlie se porni în dulcea ei cântare, Învăluindu-mi sufletul de copilandru...
Emilian Oniciuc „Amor în cheia sol” Editura Națiunea 2016

marți, 27 septembrie 2016

Frumoasa din clepsidră Emilian Oniciuc

Frumoasa din clepsidră
Emilian Oniciuc-03.07.2016

Ochii-ți sunt universul înstelat,
Mister total... de dragoste şi dor......
Ochii tăi sunt timpul înşelat
Ce trist se duce fără de privirea lor...
Ochii tăi iubito sunt murele pădurii
Sunt afine ce plâng dulceață,
Sunt diamantele neprețuite ale naturii,
                                    Când Evă îmi eşti în fiecare dimineață...

Soare îmi eşti din zi şi până-n seară,
Iar în razele de Lună îmi eşti lumină...
Iar eu sunt fluture cu aripe de ceară,
Care spre tine încearcă să revină...

Of, dar cât eşti de departe...!
Şi câți fiori se scurg într-o secundă...
Căte clepsidre de secunde-s sparte
Şi cât nisip morganic ne inundă...

Ochii tăi iubito, sunt universuri,
Sunt secunde scurse în al meu condei
Ce-ți scrie versuri după alte versuri,
Din tainica clepsidră cu gânduri şi idei...


Emilian Oniciuc- 03.07.2016

luni, 15 august 2016

Confluenţe Literare : Nisipul din clepsidră

Confluenţe Literare : Nisipul din clepsidră:


Nisipul din clepsidră  
Emilian Oniciuc- 14.08.2016  
Timpul leneș se întoarnă  
În clepsidra de cristal...  
Nu ne anunță printr-o goarnă  
Când zdrobiți vom fii de mal... 
Avem rugăciuni albastre,  
Și duminici efemere,  
În chiliile sihastre,  
Bântuite de himere...!  

Ne lăsăm purtați de valuri...  
Ce ne-alintă în furtună  
Înspumați de arginți și lauri  
N-auzim gorna, de sună...  

În nisip se duce totul,  
În nisipul din clepsidră...  
Emilian Oniciuc- 14.08.2016  

vineri, 5 august 2016

Mariana Petrache- LYRICS ET PROSA, volumul al III-lea

Mariana Petrache

         Doamna Mariana Petrache face parte din suflul  nou de poeți, de scriitori, de iubitori împătimiți de literatură, prezenți în antologiile  LYRICS ET PROSA o dată cu zămislirea volumul al-III-lea și nu întâmplător își are locul binemeritat în rândul co-fondatorilor acestei antologii aparținând colecției: „DOR DE POEZIE” a EDITURII NAȚIUNEA.
         Poeta Mariana Petrache realizează versuri deosebit de interesante și afirm fără a fii un specialist în literatură, fiind și eu la rândul meu un împătimit de literatură care încearcă să facă progrese în domeniu, că autoarea este un diamant liric cu multe fațete încă neșlefuite dar atunci când o fațetă se lustruiește și își arată strălucirea, rămâi cu adevărat încântat de lectura versurilor venite parcă din fâlfâitul aripilor acestui suflet de om minunat!
         Laitmotivul creației sale este cuvântul „dor”, cuvânt unic în literatura mondială, acesta regăsindu-se doar în literatura română, în vorbirea românească, în dicționarul  limbii române. Este un cuvânt cu care nu te poți juca, este un cuvânt care caracterizează însă-și sufletul și nația acestui popor și nu întâmplător dorul de neam, dorul de țară, dorul de iubită sau de iubit a făcut să reziste această națiune prin negura veacurilor. Simt că pana lirică a autoarei va fii înmuiată într-o zi și în călimara creațiilor patriotice pentru că dorul și pasiunea adevărată sălăjuiește atât de natural în sufletul aceastei  urmașe a dacilor din acest tărâm de poveste:  DACIA (ROMÂNIA)!

„Mă doare dorul tău flămând,
Că eu te port mereu în gând...
Fiorii dragostei ne curg prin vene,
Ne împletim slove-n poeme...”
(Mariana Petrache- „De dor”)

         
Doamna Mariana Petrache debutează în volumul al III-lea al antologiei LYRICS ET PROSA și nu îmi rămâne decât să oglindesc ce spune despre sine, talentata poetă:

           „Sunt sălăjeancă din localitatea Lozna și am cochetat cu poezia încă din adolescență. În același timp am fost pasionată și de descoperirea cuvintelor în jocul de rebus.
           Am publicat în diferite gazete peste 120 de careuri, cele mai multe în  revistele de rebus și gazetele locale. Mi-au plăcut răspunsurile ghicitorilor din încrucișarea cuvintelor. Sunt onorată că am avut ocazia să fiu acceptată și apreciată în grupul LYRICS ET PROsA de pe Facebook. În acest grup am întâlnit oameni minunați și de valoare, care au suflet frumos. Mulțumesc domnului Emilian Oniciuc care m-a încurajat să postez în acest grup!
       Sunt fericită și împlinită că pot să particip la volumul al III-lea al antologiei
LYRICS ET PROSA!”

         
Sunt Emilian Oniciuc, coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA și recomand cu drag lectura creațiilor autoarei Mariana Petrache!

Dorință
Mariana Petrache

Mi-ar plăcea să alergăm prin ploi,
Să dansăm pe câmp... doar noi.
Să ne scurgem printre văi,
Să ne pierdem în văpăi...
Mi-ar plăcea să îmbrățișez norii,
Prin ochii tăi să privesc zorii...
Să urmez pe unde treci,
Pașii tăi de pe poteci.
Mi-ar plăcea să fim un fum,
Să ne ridicăm din scrum
Să ne-ascundem în amurg,
Să facem cu viața târg....
Mi-ar plăcea să-ți  fiu un leac,
Elixir să-ți fiu în veac...
Să te vindec...că îmi ești drag,
Să-ți fiu drag sirișag...
Mi-ar plăcea să fiu un gând,
Și să rătăcesc prin vânt...
Să fiu fluture în pom,
Și pe gene în al tău somn...
Mi-ar plăcea să fiu scânteia,
Ce se naște dintr-o făclie,
Să topesc chipuri de ceară,
Să îndulcesc gerul de-afară...
Mi-ar plăcea să fiu un bob,
Credința din sol să sorb,
Să fiu bună și nu rea,
Si iubită-n lumea mea...

Mariana Petrache- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016

joi, 4 august 2016

Margareta Adela Chițu- LYRICS ET PROSA volumul al-III-lea

Margareta Adela Chiţu


         Prietenia adevărată dăinuie în timp și ce poate fii mai minunat decât realizările rămase în urma acestei prietenii deosebit de frumoase! 
         Practic, într-o minunată seară de iarnă, în urmă cu câteva ierni,  împreună am pus bazele a ceea ce este în acest moment: LYRICS ET PROSA. Margareta Adela Chițu, fiind și prima co- fondatoare a acestui proiect literar care a prins contur ferm mai târziu, o dată cu sprijinul și implicarea deosebită a domnului Romeo Tarhon, director adjunct al editurii Națiunea.
         Cu doamna Margareta Adela Chițu mă cunoșteam cu câțiva ani înainte de acea seară, legându-ne o altă minunată pasiune care ne siropează existența și în prezent: fotografia!
                  Artista Margareta Adela Chițu este laureată de premii fotografice naționale și internaționale și fără falsă modestie amintesc că și fotografiile antologiilor LYRICS ET PROSA, ce  constituie coperțile celor trei volume  sunt subiectul premiilor amintite mai sus, de departe coperta volumului I fiind cea mai apreciată fotografie și în prezent!
         Ce poate fii sufletul artistului decât un fulg...

„Pierdut-au pasul în urma lui
Grăbiţi vin iarăşi fraţii
Să plângă steluţa deja apusă
                                        A unii fulg, naiv ce prea grăbit
                                        Zăpadă a vrut să fie... ”
                                         (Margareta Adela Chițu- Unui fulg)

      Filosofia existenței trece cu ajutorul peniței creatoare a poetei Margareta Adela Chițu, prin anotimpurile vieții, („Anotimp”), prin bruma anilor ce sunt metaforic fotografiați alături sau împreună cu mestecenii cei triști și frunzele căzute în „Decor autumnal” și în nostalia unei toamne doar de artistă știută...


„Te-ntoarnă, toamnă şi mă lasă
Să-ţi stau în a vântului umbră,
Mă lasă să îţi fiu mireasă
Şi să-ţi păşesc în urmă.”
(Margareta Adela Chițu- „Te-ntoarnă toamnă...!)

         Într-o „Încercare” căzută dintr-o lacrimă ce adună gânduri și versuri așternute mai târziu pe hârtie, Margareta Adela Chițu își dezvăluie acea latură  bacoviană a sufletului, trecând de bariera filosofiilor și tezelor de psihologie acumulate în munca continuă a adevăratei sale meserii: psihologia...! 
          Dar să citim ce spune despre sine chiar autoarea:
           „Mă numesc Chiţu Margareta Adela, am 42 de ani şi m-am născut în localitatatea Miercurea Ciuc unde locuiesc şi în prezent. Sunt de profesie psiholog, imi place să lucrez cu oamenii şi în special cu copiii.  Toată viaţa mea  am fost un om sensibil şi am căutat să îmi transpun această latură  în ceva creativ. Când eram copil m-am regăsit în pictură și în modelaj. În perioada adolescenţei şi după acea perioadă am jonglat cu poezia. 
          Din 2013 am descoperit că pot să redau trăirile mele interioare prin fotografie, fapt care mi-a adus un plus creativ prin a scrie versurile şi a le transpune în imagini.”

          Sunt Emilian Oniciuc, coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA și recomand cu căldură lectura creațiilor poetei MARGARETA ADELA CHIȚU ( Mc. Adel )!

Bacoviană
Margareta Adela Chițu

Se tânguie frunza ce stă să cadă
După un soare ce nu vrea să mai ardă,
Lasciv se scurge timpul în ziua cea scurtă
Şi norii flămânzi neantul sărută.

Bruma se aşterne pe dealuri, pe case,
Munţii par ruguri aprinse,
O floare murise demult într-o glastră
                                    Şi inima îmi geme sihastră.

Toamna se aşterne din nou la picioare,
În suflet e din ce în ce mai răcoare,
Obrajii se încing ca şi merele coapte
Şi în noapte e doar ploaie şi şoapte...

Margareta Adela Chițu- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016


       

marți, 2 august 2016

MĂRIOARA NEDEA- LYRICS ET PROSA, VOLUMUL AL III- LEA

Mărioara Nedea


         O co-autoare fidelă a celor trei volume LYRICS ET PROSA, o  performeră a versului auto-ironic  și  a umorului adorabil care te face să rămâi de fiecare dată cu plăcere pe minunatele pagini ale creațiilor sale, o prezență frumoasă la diversele și importantele manifestări culturale și concursuri de poezie unde a câștigat binemeritate și prețioase premii, poeta Mărioara Nedea ne încântă și în acest volum al III-lea al antologiei cu calitatea versurilor subtilizate în aceeași notă auto-ironică și amuzantă care ascunde de fapt acel bine-venit haz de necaz care ne face să mergem mai departe să depășim greutățile inerente ale existenței noastre chiar dincolo de eternitate...

„Mă doare miocardul de priviri
inexistente,suple, transbordate,
Şi de-ncordarea unor rătăciri
plecate la un bal de caritate. ”
(Eternitate- Mărioara Nedea)

         Continui raidul recenziei lirice despre poeta Mărioara Nedea pe aripile unei buburuze:

„O buburuză şi-a făcut culcuş,
În părul meu tapat de zorii roşii. ”
(Buburuza- Mărioara Nedea)

       
          Buburuza lirică a autoarei mă poartă și pe aripile abstracte ale timpului, („E timpul...” ), versificat într-o toamnă în care stejarii țipă, copacii fac baie, castanele dorm, iar unii spun că toamna ar fi violetă, („Toamnă abstractă”). Dacă doriți să știți, strugurii pot fii împăiați doar dacă:

„Iar mânjii nenăscuţi o să necheze
ca toţi berbecii răsuciţi în coarne
de-a vântului intolerantă punte. ”
(Struguri împăiați- Mărioara Nedea)

         În mod sigur citind-o pe Mărioara Nedea, o veți aprecia cu deosebită simpatie iar cu siguranță o să vă doriți să lecturați și ultima sa cartea personală- Am auzit că este o carte cu adevărat superbă!

         Sunt coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA: Emilian Oniciuc



SEMNE DE PRIMĂVARĂ
Mărioara Nedea

Îmi bate primăvara-n geam
şi mă invită printre iezi.
De parcă altă treabă n-am
decât să-ngân cu ei diezi.
Îmi plac corniţele subţiri
şi boturile ude, roşii.
Şi intr-un dans. De ce te miri?
Vreau să valsez precum cocoşii
prin roua lacrimilor ierbii,
Păscute de un melc nătâng.
Acolo unde noaptea, cerbii
îmi rumegă călcâiul stâng.
Cu dreptul mai păşesc abulic
prin raiul cu miresme surde
de muguri şi de-un şarpe ludic,
Ce nu mă vede dar m-aude.
Şi-mi toarnă iar ispite-n sân
din primăvara cu trup nud.
Şi-adorm cu greierii în fân,
Şi toţi cocorii-n verde crud.

Mărioara Nedea- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016


Citatul Zilei

Follow by Email