Lyrics et prosa-Tatiana Dragota

Tatiana Dragota

„...la un moment dat,am descoperit pe Facebook grupul „Terapie prin poezie şi proză”,
cu oameni de valoare, cu poezie şi proză de calitate, care m-au
acceptat în mijlocul lor, care mi-au dăruit curaj, încredere şi
sprijin. Iar prima poezie a venit aproape de la sine - după atâţia
ani, mai timidă, mai şchiopătând -, şi, după ea, altele… Aşa cum
am recunoscut când m-am reapucat de „împletit cuvinte”:„...
după câte din viaţă am strâns / tot mă simt câteodată novice, / tot
veghez trează-n noapte ca-n zi, / tot îmi tremură-n sufl et văpaie; /
chiar şi când am cu cine vorbi, / tot mai iau un creion şi o foaie...
/ n-am mai scris de mult poezii, / însă simt, sunt cuvinte ce vor /
să se-aştearnă la ceasuri târzii, / să desfacă al tăcerii zăvor...”

Plouă, Doamne!
Tatiana Dragota

Plouă, Doamne, strop de rouă,
limpede, de primăvară,
și îmbracă-n haină nouă
zdrențuita noastră țară!

Cu iubire și căldură,
cu alai divin de fluturi!
Stinge-a Soarelui arsură
cu sfiala din săruturi!

Plouă, Doamne, cu luceferi,
cu speranța de-nviere
peste oamenii cei teferi,
dar născuți întru durere!

Plouă și cu izbăvire
peste-al bolii crud satrap
ce-a stins focul din privire
cu un fizic handicap!

Plouă sufletul inert,
fără sorți de ajutor;
Pe-al deșertului deșert
plouă binefăcător!

Plouă, Doamne, pe păcat,
pe-ntunericul Luminii,
prin cuvântul Tău uitat
bandajează rana vinii!

Peste Scila și Caribda
reunite amândouă-n
lumea rea precum aspida,
Plouă, Doamne, plouă! Plouă...!

Și îndrum-o sub absidă,
sub măreața Ta umbrelă,
drege-i latura cupidă
cu a Binelui atelă!

Plouă cu tămăduire
și cu drag de veche carte
peste lemnul din vorbire,
peste știrile deșarte!

Plouă, Doamne, cu căldură
peste pururea stăpână,
peste nestemata pură -
Limba noastră cea română,

Pe coroanele de laur
care zac pe-al ei mormânt
și pe cei ce-n alte graiuri
vor să schimbe-al său cuvânt!

Plouă, Doamne, pe văpaia
ce-s-a-ntins ca un flagel!
Poate numai sfântă, ploaia,
să ne curețe de el!

Plouă rugul greu de vină
unde oamenii au ars
Cinste, Adevăr, Lumină
și-au cinstit câte-un vinars,

dând mărinimoși pomană
propriul, unicul lor scut:
slova dacă și romană,
piatra noastră de-nceput!

Plouă, Doamne, strop ales
peste limba-mi oropsită,
stoarsă zilnic de-nțeles
și în Hades răstignită!

Din cenușa ei regească
ce-au împrăștiat-o-n Styx,
frumusețea-i să renască
precum Pasărea Phoenix!

Tatiana Dragota
(Volumul „Lyrics et prosa”-Editura Națiunea-2015)

Lyrics et prosa-Dania Badea

Dania Badea

„Am devenit mai bogată, cunoscând oameni minunați, împătimiți

de literatură, cu care m-am împrietenit, urmând ca la Bookfest să
ne revedem și să ne dăm mâna, oameni din toate colțurile țării.
Sunt sigură că astfel de inițiative culturale vor avea și un „va
urma” în viața noastră artistic, profesională și socială.”




                                                    Flori de vis...
                                                        Dania Badea

Mă ninge floarea de cais,
Te vad aievea, nu-i un vis.
Au trecut ani de-atunci, bezmetici,
Noi ne-am urmat calea, mimetici.
Mai știi, atunci, în primăvară
Când mă-nălțai de subsuoară,
Aveam în păr flori de mălin
Și nu știam să mă înclin
În fața cruntului destin.
Credeam că totul e permis
Și că trăim doar noi în vis,

Că pot să strig, răzând, spre cer
Că sunt iubită și mai sper
Să reusesc, să împlinesc
Destinul cuplului lumesc.
Dar ai uitat că te iubesc,
Azi flori de măr se ofilesc.
Nu am putut să mai cârpesc
Un vis trimis, dumnezeiesc,
Ce ne-a fost dat ca încercare.
Plini-l-om-n viața următoare
(Deși nu cred în reîncarnare).
De ce atâta suferință
Prelins-a lacrimi de căință,
De ce tot mângâi un cais
Aievea, ori adânc, în vis?
Iar drumul către rai e-nchis...
Am găsit calea, mi- am promis
Să mă retrag într-un alt vis.
Să-mi fi e drumul început,
Nu un acord final, durut.
Așa că, ploaie am cerut,
Să-mi spele sufletul de lut.
Și am ieșit să râd în soare
Cu părul umed în cărare,
Miros de val sărat, de mare,
Și de caiși mustind a floare.
Și am uitat ce ne-am promis...
M-am cuibărit la mine- n vis.
Și-aici e totul viu, permis,
Pentru că soarta mi- a trimis
Un Făt- Frumos cu zâmbet larg,
Călare pe un cal arab.
(așa vazut-am în tablou
și chiar avea în jur halou…).
Povestea mea, povestea ta…
Ne-am regăsit sub clar de stea
Și ne-am învins durerea mută.
Sub un cais cu flori de nuntă

Dania Badea

(Volumul „Lyrics et prosa”-Editura Națiunea-2015)