Moartea nu are pereche

Moartea nu are pereche

Moartea este femeia care te violează!
Nu te întreabă dacă o dorești
Atunci când nechemată te vizitează...
Te îmbrățișează chiar dacă n-o iubești.

Moartea este femeia fatal de frumoasă
Cu tenul alb și ochii albaștri,
Pe umerii firavi și goi poartă o coasă
Pe care strălucesc argintați mii de aștri!

Moartea este o femeie cu părul negru
Care curge mătăsos spre șolduri,
Sânii „90”, abdomenul „60”- Plat și integru,
Călcătura o poartă parcă pe bolduri...

Moartea a fost și va rămâne virgină,
Nu va deveni niciodată mamă...
Peste tărâmul pustiu este o regină
Fără un rege alături, fără idilă, doar dramă!

Of Moarte-Urâtă ești pe cât de frumoasă!
Ești simplă, rece, necapricioasă
Când aduci tristețe dar și o liniște misterioasă
Prin paradoxala alinare pornită din coasă...

Emilian Oniciuc-15.09.2015
Revizuit: 17.02.2023
Foto:internet

Sexy Morgana-E.L.(2015)

Sexy Morgana
Emilian Lican

Ești un gând, o strălucire,
Din femeia care ai fost
Sau un vis, o  nălucire?
Ce-am urmat fără de rost...

Ești otrava de femeie,
Ce te cântă drag petunii,
Când deschisă orhideie
                                     La picioare-ți cad nebunii...

Tocuri lungi, fustița scurtă,
Maioul mulat pe sâni,
Lănțicul zornăind pe burtă,
Brățări din plastic pe mâini...

Părul lung și zulufatic
Rebel ți se zbate-n vânt,
Auriu, ușor tomnatic,
Cum e toamna pe Pământ...

Într-un gând, o strălucire,
Din dulceața ta, femeie
Mă sufoc cu a ta iubire,
Revărsată în curcubeie...

Emilian Lican-01.09.2015
Fotografiile sunt preluate de pe internet

Inimă perfidă

Cum aș putea din pieptu-mi să te smulg,
Tu inimă perfidă, ce mă trădezi adeseori,
Mă faci mereu cu lacrimi amare să plâng,
Viața nu pot s-o mai văd în culori.

De cine nu trebuie, te îndrăgostești,
Nu știi să faci alegeri potrivite,
Îți provoci răni adânci când iubești,
Dar niciodată nu te înveți minte.

Hai, lasă pauză între iubiri și simte
Adevărata dragoste ce nu rănește,
Dar de pe calea ta nu te abate,
Căci a iubi e normal...e omenește.

Te blestem să simți numai iubire,
Nicicând să nu te mai lași rănită,
Să cunoști numai cuvântul fericire,
Să aflu și eu, cum e să fiu fericită.

Fă-mă să simt iubirea adevărată,
Te rog inimă, ascultă ce-ți cer,
Nu mai trăda o iubire curată,
Căci altfel, odată cu tine-o să pier.

Magda Ignat
28.10.2015

Frumoasa de la malul mării-E.L(.2015)

Frumoasa de la malul mării                                         
Emilian Lican-12.10.2015

Gânduri fugare prin fulgii de nea,
Topiți în flãcãrile lemnului din fag,
Călătoresc pe valuri precum Enea
Rătăcind pe neștiute ape, în larg...

Visele-mi prin valuri se-nspumã,
Luminate de stele, în valuri se sparg...
Parfumul mării mă ajunge din urmă,
Umflând vela iubirii pe falnic catarg...

Dar șemineul de lemne trosnește,
Trezește vise, tu ești foarte departe...
Flacăra fagului uscat, parcă rostește:
-Nu te încălzii cu speranțe deșarte...

Prin flăcări, umbre triste mișcă pereții,
Amfora cu vin va rămâne neatinsă...
Poate prin valurile agitate ale vieții,
Cu ea vom înteții o iubire reaprinsă...

Privesc albastrul din nemărginirea zării,
Ascult prin iarna venită prea devreme
În care o Frumoasă de la malul mării,
Dintr-un nor mă face să îi scriu poeme...

Emilian Lican-12.10.2015
(Imaginea este preluată de pe internet)

Întreabă-ți sufletul-Emilian Lican

Întreabă-ți sufletul
Emilian Lican-18.10.2015

Acum,

Frumoaso, întreabă-ți sufletul
Dacă a găsit iubirea...
Întreabă-ți sufletul: găsit-a fericirea?
Întreabă-ți sufletul...

Și

Iubito, întreabă-ți inima blajină,
Când se zbate,
Sub sânul stâng în miez de noapte:
Din ce pricină ?

Clipele,

Spune-mi, vreau doar să știu...
Pentru că, poate
O clipă dintre  toate
Va fi regăsită într-un târziu...

Totuși,

Te caut prin timpul pierdut
Dar rămâi pierdută,
Prin gări ce toamna ascultă,
Un tren ce-a trecut...

Rătăcesc și...

Aș vrea să fiu purtat prin vânt,
Doar o clipă...
Dar clipa este-a vântului aripă,
Refrenul unui cânt...

Aș vrea,

Aș vrea să plec pe strada ta,
Dar strada e pustie...
Nu ești acolo, toamna știe,
Mi-a spus chiar ea...

Aș vrea să știu unde ești...!


Emilian Lican-18.10.2015

Rimele frunzelor-Emilian Lican

Rimele frunzelor
Emilian Lican-27.10.2015(data reală nu cea stelară...)

Astăzi m-am uitat la nuc
Nu mai are frunze...
Și din suflet tot se duc,
Tot mai multe muze...

Sufletu-i ca lumânarea,
Spre ziuă își topește  ceara...
Îl cuprinde iar mirarea,
                                        Când se reaprinde seara...


Unora le pleacă muza,
Nu știu ce-au făcut cu ea...
Le-a plecat cum pleacă frunza,
La nucul din fața mea...

Pur și simplu violează,
Muza lor și-a altora...
Muze triste ce oftează,
Plângându-și batjocura...

Unii plagiază îngeri,
Alții demoni plagiază...
De-i citești începi să suferi,
Sufletu-ți însângerează...

După a scrierilor razii,
Copiatorii se  arată...
Sunt mai răi ca paparazii,
Straiul altora îl poartă...

Se bat cu pumnul în piept,
Sau peste sânii generoși...
Au inventat noul concept,
Radiind de „meritoși”...

Hai mai dăvă-n puii mei,
De pui fără imaginație...
Plagiatori de suflete și de idei,
Pe a Facebook-ului plantație...

Sincer  chiar m-am săturat,
Mai bine mă uit la nuc...
Decât să fiu supărat,
Pe frunzele acestui Facebook...

Emilian Lican-27.10.2015 (data reală nu cea stelară...)

Suflet cernit

Mi-e toamnă bacoviană în suflet,
cerne o ploaie de doruri mărunte,
la teatrul vieții mi-am luat bilet,
să uit de gândul negativ de sub frunte...

Ploaia urâtă îmi udă părul bălai,
o las să își facă plăcerea,
ea mă are, tu nu mă mai ai,
mi-e tot mai acută durerea...

Aștept soarele ca pe-o minune
să dea căldură sufletului meu
care îmi este făcut fărâme,
să pot să fiu din nou EU...

Magda Ignat
21.10.2015

Autumnală

Magda Ignat

Un trandafir uitat pe o băncuță,
Un pat de frunze veștede-n cărare...
Frumoasa toamnă e desculță
Și te îndeamnă la visare.

Visez, plimbându-mă pe frunze ruginite,
La tot ce-a fost și nu va mai veni.
În pomi mai stau câteva frunze răstignite,
Au fost odată verzi, acuma-s arămii.

Cu gândul am rămas în vară
La tot ce-a fost frumos și a trecut,
La o plimbare lungă-n fapt se seară,
La păsările ce am stat să le ascult.

S-au dus și berzele și păsările călătoare,
Și va mai trec-o iarnă pân-or reveni.
Pleacă și soarele încet la hibernare,
Pământul foarte rar îl va mai încălzi.

 Magda Ignat

Te-aștept

Magda Ignat

Te-aștept să vii al meu Luceafăr
Ce între stele strălucești.
Ești dragul meu și al meu licăr
Te-aștept, de mine să te-ndrăgostești.

Te-aștept să vii în fiecare seară,
Căci dac-aș ști că nu ai să mai vii,
Tristă voi fi și inima-mi amară
Și clipele-mi vor fi pustii.

Te-aștept și te voi aștepta mereu,
Singurătatea-n seară e-o povară,
Să fii cu mine când mi-e greu,
Dorul să nu mă mai doară.

E-un timp etern ce vrea a ne desparte
Eternul între noi vrea loc a-și face,
Visez că ești aici, dar ești departe...
Știu, sunt gânduri care nu-mi dau pace.

Mă doare liniștea în astă seară
La mine te aștept cu drag să vii,
Vino, zâmbetul să-l regăsesc, iară
Tristețea să se ducă pe pustii...!

Magda Ignat

„Șoapte”- autor: Magda Ignat

Șoapte
Magda Ignat

Sunt mii de gânduri care nu-mi dau pace,
Vreau să le închid în mine, ca într-o carapace.
N-o să le-nchid, le las să zboare-n vânt,
Doar gânduri bune să mă cuprindă blând.

Un gând neliniștit, rebel se vrea întemnițat,
Se-toarce-n mintea mea, dar...l-am eliberat.
Încolăcit pe alte gânduri, războinic frânt se zbate,
                                 Să strige nu-i dau voie, vorbește doar în șoapte.

Adie vântul doar și-o șoaptă prind din zbor,
E dulce șoaptă de iubire, o șoaptă de amor.
Ochii-mi lucesc de bucurie, ușor inima îmi bate,
Eliberez gânduri frumoase ce zboară mai departe.

Rătăcitoare-s gândurile-n toamna arămită,
De-o fericire rară, mă simt ca răstignită.
Ca o salbă de mărgele bătută-n diamante,
Îmi stălucesc în minte, gânduri-nestemate.

Magda Ignat