(Artangel)
O altă prezență onorantă și constantă în antologiile LYRICS ET PROSA încă de la volumul I și până la al III-lea volum, este domnul Al. Arpad Toth, cunoscut încă din fragezii pași lirici drept ARTANGEL. Un pseudonim interesant care te duce cu gândul la arta îngerilor... Ce este poezia, muzica, lirica în general decât o artă a îngerilor. Dacă reușește această artă și la ARTANGEL, nu vă rămâne decât să lecturați creațiile sale aici, în cele trei volume LYRICS ET PROSA sau în celelalte realizări editoriale pentru a vă convinge. Eu zic că reușește și recunosc atingerea îngerilor de foc, (așa îmi place mie să-i denumesc pe acei îngeri ai creației, ei însăși adevărate păsări Phoenix).
Prin versurile lecturate cu deosebită plăcere, am început să deslușesc omul și poetul: Al. Arpad Toth! Este omul cu dragoste și frică de Dumnezeu:
„Călători prin astă viaţă,
Fără a lui Iisus povaţă,
Fără ajutorul lui Dumnezeu,
Nu devii sfânt, înger sau zeu.”
(Artangel- „Sfântă fecioară cea curată”)
„Un bătrân vânător cu puşca pe umeri
Fericit prin pădure mergea,
Îşi înteţea paşii, nu puteai să-i numeri,
Acasă regretând se întorcea!”
(Artangel- „Bătrânul vânător”)
În celelalte recenzii efectuate aici la: „Lyrics et prosa” , au mai fost prezentate date biografice despre acest minunat scriitor, drept urmare voi mai spune că în volumul al III- lea al antologiei, vom lectura și două creații de proză scurtă purtând semnătura trecută prin șoaptele și umbrele misterioase ale minunatei păduri: Al. Arpad Toth!
Coordonatorul antologiilor LYRICS ET PROSA: Emilian Oniciuc
Al. Arpad Toth
(Artangel)
Într-o zi însorită de vară,
Pe lângă un magazin treceam,
Din senin începea să-mi apară
O gâdilătură, orice făceam.
Urca pe coloana vertebrală
Şi până la creier mi se ducea,
O stare atipică, ideală,
Iubirea infinită-mi producea.
Priveam oamenii trecând pe stradă
Şi parcă nimic nu se-ntâmpla,
Dragostea din mine - o cascadă,
Ca o briză răcoroasă sufla.
Cuprins de atâta fericire,
Îmi doream ca toţi să simtă la fel,
În jurul meu dispersam iubire,
Nu îmi mai închipuiam viaţa altfel.
Dar fericirea-i trecătoare.
Dumnezeu, mi-a dat de-nţeles,
Cât e viaţa de înşelătoare,
Să-i fac Lui pe plac, n-am de ales!
Că viaţa noastră pe pământ
Este o iluzie deşartă,
Oricum îl vom numi ca şi Cuvânt,
Îşi priveşte opera, ne-aşteaptă!
Al. Arpad Toth (Artangel)- LYRICS ET PROSA, Editura NAȚIUNEA, BOOK FEST, București 2016
