Iubita de dincolo...
Emilian Oniciuc
În valurile înspumate ale tinereții,
Am cunoscut iubirea plină de mistere
Nedezlegate pe parcursul vieții;
Port ghimpi în suflet de durere...
Eram la hora care se ținea în sat,
Spărgeam de zor în dinți sămânță
Când o superbă fată mi s-a arătat
În haine populare de-alea... cu catrință.
Cu cămeșuța decoltată neglijent,
Ghicind dorul pasiunii nepotolite...
Pierdut eram privind-o ardent
Cu simțurile toate răscolite.
Din vorbă-n vorbă, aparent absenți
La lumea care ne privea bârfind,
De mână ne țineam inconștienți
Fără vorbe, privindu-ne zâmbind.
Amurgul ne-a surprins pe deal
Când greierii cântau sfâșietor,
Iar Luna-n peisajul parcă ireal,
Se-ascundea în sidefiu decor.
Amețitoare era clipa noastră,
Pierduți în iarba unduită-n vânt,
Ducând în zarea-adâncă și albastră
Taina iubirii pieritoare pe pământ...
I-am propus să o conduc acasă...
Dar m-a privit ciudat și lăcrimând,
Apoi, pe pieptu-mi, fruntea o lăsă
Și-mi spuse cu tristețe, suspinând:
- Aș vrea și eu, dar timpul mi-a trecut,
Mi-e dor de scumpa-mi, draga mamă,
Tata e-n ceruri, nu l-am mai văzut...
Povestea mea e-adevărată dramă...
Eram uimit și nu înțelegeam
Ce încerca să spună, ce taine ascundea...
Ca-ntr-o aură ciudată o vedeam,
În lumina Lunii părea o palidă stea.
- Draga mea, dragă frumoasă,
Ascult și crede-mă, nu înțeleg,
Vreau doar să te conduc acasă,
Nu pot enigma să-ți dezleg...
Ea, drept răspuns, m-a luat de mână
Și-am coborât spre sat la poalele de deal,
Am vrut să o opresc, să mai rămână...
Dar totul îmi părea atât de ireal...
Ne-am oprit doar pentru un sărut
Ce prevestea sărutul de adio-n vânt...
O veșnicie clipa de atunci mi s-a părut:
Sărutul ei sălbatic fără vreun cuvânt...!
Ajunși în dreptul unui cimitir,
I-am pus pe umeri haina mea,
Nu voiam să par vreun martir,
Dar tremura de frig ca vai de ea.
Apoi am început să-i povestesc
De toate câte-n Lună și în stele,
Căt sunt de fericit că o iubesc,
Și că o voi feri mereu de rele.
În egoismul meu nici nu am observat
Că vorbeam singur, chiar singur am rămas.
Am strigat-o căutând-o-ngrijorat
Preț de mai bine, poate, de un ceas...
Eram lipsit de haină și de portofel
Ce-n buzunarul de la piept era...
Și mă simțeam ca un tembel
Ce-i păcălit de-o fătucă rea...
....................................................
După un timp m-am dus la casa ei,
Cu inima în piept bătând puternic...
Abia îmi târâiam picioarele pe-alei,
Otrăvindu-mi gândurile cu „arsenic”:
Dacă n-am căutat-o destul...?
Dacă s-a întâmplat ceva cu ea...
Cum de am fost atâta de credul
Și mintea, dragostea, să-mi ia?
....................................................
În pragul casei, când ușa se deschise,
O bătrânică se ivi cu ochii în abis;
Ca o nălucă-n vis îmi apăruse;
Cu vocea stinsă, ea mi-a zis:
- Pe cine căutați, cumva v-ați rătăcit?
- O caut chiar pe fiica dumneavoastră...
- Cu siguranță, tu, copile, ai greșit:
Sunt ani de când e moartă fata noastră!
Apoi bătrâna a-nceput să plângă
Și să -mi confirme descrierea făcută.
O gheară-n piept aveam, în partea strângă...
Și m-a-nsoțit la cimitir tăcută.
Pe-o cruce, chipul luminos al fetei dragi,
Răpusă de o boală grea, necruțătoare.
Cu ochii-n lacrimi și în umbre vagi
Am zărit haina mea pe-a crucii- agățătoare...
Un vânt călduț precum o binecuvântare
Și-un soare blând mă răsfățau tandru,
O ciocârlie se porni în dulcea ei cântare,
Învăluindu-mi sufletul de copilandru...
Emilian Oniciuc
„Amor în cheia sol” Editura Națiunea 2016
