Vrăji-vrăjite...

💘 Poezie-descântec împotriva vrăjilor de iubire... 

 Autor: Emilian Oniciuc 

Soraya, îngerul pe tocuri

(Epistola I)

Frumoasa Soraya, obosită ajunge acasă.
Pantofii cu tocuri lungi pe trepte îi apasă;
Însângerata lor culoare prin noapte străluceşte,
Vecinul, un preot, de după draperii pândeşte…

Treaz fiind în neguri, scăldat în rugăciuni
Văzând ,,diavolița” îşi face cruce, plecăciuni;
Carnală-nfiorare dintr-o involuntară ispită!
Cruciulța pe stern îl arde, inima-i palpită…

-Cine eşti copilă, himeră sau făptură dulce?
Tulburarea îl cuprinde, nu poate să se culce…
-Ah, minune de femeie te-aş face preoteasă
Să-mi luminezi altarul din suflet şi din casă!

Ca un fâlfâit din aripi ceasurile curg spre zori,
Dimineața îşi trimite tainic ai iubirii spori…
Guguştiucii se-alintă gângurind versete,
Despre primăvară, dragoste, foamete, sete.

Noi înțelesuri apar iar după fiecare noapte,
Gândurile verzi dispar sau devin mai coapte…
Poate ar fi mai bine dacă-ar sta în pom
Dar gândul este mărul ce-l tulbură pe om.
………………………………………………………………….
Licuri de lumină în odăiță încep să se joace,
O rază tremurândă o mângâie uşor, o place!
Soraya suspină, încearcă suav s-o alunge,
Apoi încet vrea s-o prindă dar n-o mai ajunge…

Plăpumioara-i albă alunecă pe podea, călduță…
Tangoul cu ritmul auriu o cuprinde pe mândruță.
Cu trupul gol se-ntinde, atinge dimineața,
Se-mbracă doar cu sine, îndrăgindu-şi viața!

Doar tinerețea-i este rochița cea mai dragă
Spre anii bătrâneții chiar nu are vre-o grabă;
Diamantic prin casă îi străluce trupul de zeiță…
În sânge şi în suflet îşi caută-o cheiță…

Plutind se-ndreaptă spre ochiul de fereastră,
Sânii îi sărută dulce floarea aflată-n glastră.
Apoi de după perdeaua cea fină de mătase,
Priveşte pe stradă prin genele-i sfioase.

-Ce-mi văd ochi? Un tânăr chipeş, preot!?
Prin aer plutesc vecernii pornite ca din clopot;
-Privirea-i ațintită demult spre a mea căsuță
Cred că mă place, poate i-am căzut drăguță…!

Străzile prind culoare, copacii se-nverzesc,
Mulțimi pe trotuare spre muncă se grăbesc;
Un stol de porumbei se vântură în roate, roate…
Aerul primăverii lin în aripi li se zbate!

Pe trotuar, printre oameni strecurându-se gingaş,
Cu grijă căutându-şi drumul spre tainicul locaş,
Smeritul preot cuprins acum de fireşti tulburări
Îl chinuie în gânduri pe Dumnezeu, cu întrebări:

-Tu Doamne-făuritor de ceruri, de ape şi Pământ,
Crezi că pot să-mi mântui al castității jurământ?
Nu pot să-mi iau de soață decât o pură floare
Dar sufletu-mi arde spre fata ce căzută-mi pare…

Oare nu din slăvite ceruri au căzut şi ai Tăi îngeri
Care prin trufie şi patimi Te-au făcut să sângeri?
Iubesc Doamne-un înger cu aripile decăzute
Sau puritatea-i ascunsă în nimburi nevăzute?

Un oftat adânc din suflet şi din piept îl scoate!
Mâinecile de la rasa îi lunecă uşor spre coate
Când palmele-i delicate se strâng în rugăciune:
,,Tatăl Nostru” prin buzele-i neprihănite-l spune…

Ruga e fierbinte în pronaosul întunecos şi rece!
Doar un curcubeu firav prin vitralii trece;
Scânteia dintr-un foc poate răspândi scântei
Ce tremură umbrele din gânduri şi lumină idei…

Emilian Oniciuc-20.03.2018

Sursa fhoto: Totb

Lyrics et prosa: Plouă imperial-Emilian Lican

Lyrics et prosa: Plouă imperial-Emilian Lican: Plouă imperial Emilian Lican Plouă cu lacrimi de fecioară Frântă de-o iubire mult visată, Găsită și pierdută, oare, a câta oară? În ...

Frunza Și Baba...

Autor: Emilian Oniciuc

Sexy Morgana

Ești un gând, o strălucire

Din femeia care ai fost,
Sau un vis, o nălucire
Ce-am urmat fără de rost?

Ești minunea de femeie
Ce te cântă drag ,,nebunii"
Când deschisă orhidee
La rădăcini îți cad petunii...

Tocuri lungi, fustița scurtă,
Maioul mulat pe sâni,
Lănțicul zornăind pe burtă,
Brățări aurii la mâini...

Părul lung și zulufatic
Rebel ți se zbate-n vânt,
Auriu, ușor tomnatic;
Cum e toamna pe Pământ...

Într-un gând, o strălucire,
Din dulceața ta, femeie
Mă alinți cu a ta iubire,
Revărsată în curcubeie...

 
Emilian Oniciuc
Ultima modificare: 16.sept.2019

Foto: Emilian Oniciuc

După nori

După nori se-nvăle Luna

Într-o iarnă ancestrală,

Horoscoapele-ntr-una

Prezic: spaimă mondială!

După nori se ascund mistere

Ferecate-n steagul Lunii,

Prinse-n rocile austere

Pentru a le deschide unii...

După nori sunt și poeme

Strânse-n lanțuri argintate,

Zale grele cu dileme

Ce așteaptă dezlegate...

Poate-n iarna ce-o să vină

Călimara se va umple,

Muza nu ne-o fi jivină

Și ne-o sufla pe la tâmple...

Focul arde la portiță

O scânteie vrea să sară,

Sărut ,,muza" pe guriță

Poate s-o aprinde iară!

Emilian Oniciuc-17.11.2016

Foto: Emilian Oniciuc

Video Montaj: Emilian Oniciuc

Imaginile: Înregistrare de pe

 Stația Spațială Internațională

                    (ISS)

Muzica:       Evolution

 Composer: Benjamin Tissot

 (also known as Bensound)

www.bensound.com/

Royalty Free Music from Bensound

El, Ea...

Poetul-piatra care macină grâul

Poeta-piatra peste care trece râul

Poeții sunt pietrele care rămân
Când El și Ea nu se fărâm(ă)...
Atunci, acum-ei se asumă!

Poetul este dur cu El, cu Ea!
El este stânca care, chiar ar vrea
Să fie măcinată-n timpul nesfârșit
În care cu smereni-a cerșit:
O critică, o laudă, o glumă...

Poetul și poeta se macină-n idei
Sunt pietre măcinate-nvântul iudei
Care tulbură prin al lor cuvânt:
Cam tot ce mișcă pe pământ,
Până și-n praful care îi frământ(ă)...

Emilian Oniciuc-02.10.2020

Foto/Video: Emilian Oniciuc