Următoarea zi...

         Se știe ce a creat Dumnezeu în primele șapte zile ale Genezei.
         În următoarea zi a observat că Adam era trist. I-a smuls o coastă omului iar lacrimile lui au udat pământul. Apoi a suflat peste pământ, coastă și lacrimi... În acel moment dintr-o fericită durere adamică a fost însuflețită femeia!
         Ea a alungat tristețea și a adus dragoste pe Pământ! Totul s-a întâmplat poate într-o zi de Opt Martie. Cine ar putea să știe?
         La mulți ani măicuță!

Emilian Oniciuc- 08.03.2016
Revizuit:13.02.2023

Mărioara Nedea- LYRICS ET PROSA, volumul II

Mărioara Nedea

          Citind creațiile doamnei Marioara Nedea din primul volum dar și din volumul doi al antologiei LYRICS ET PROSA, precum și din diverse alte medii de socializare prin literatură românească, mi-am făcut o imagine
aproape alegorică despre lirismul transmis prin versurile-i minunate! Cum ar putea fi altfel când autoarea cu pana sa magică, ținută într-o călimară fermecată, ne face să alunecăm prin anotimpuri, de la ninsori absente și sărbătoarea iernii la amintiri dintr-o toamnă și... „Ce frumos Doamne, ce frumos!”- ajungem la dualitatea poetei cu primăvara... Acolo unde lectura anotimpurilor se încheie, începe „Fata Morgana” să te poarte pe aripile ei versificate...
           Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand cu căldură lecturarea lor!

Iată ce spune despre sine, doamna Marioara Nedea:

  „Am participat în perioada 1995-2003 la diverse concursuri naționale de poezie în urma cărora am obţinut atât menţiuni, cât şi premii. Menţionez: Premiul revistei Luceafărul  la Concursul Național de Poezie ,,Porni Luceafărul,, desfăşurat la Botoşani în anul 2000; Premiul Radio Craiova la Festivalul Naţional de Poezie ,,Bilete de Papagal,” desfăşurat la Târgu Jiu în anul 2002; Premiul III la Concursul Naţional de Poezie ,,Nichifor Crainic” desfăşurat la Giurgiu în anul 2000. Din anul 2014 sunt membră a Cenaclului Literar „Luceafărul” din Giurgiu. În prezent sunt membră şi colaboratoare a unor reviste literare din ţară.”

La sărbătoarea iernii
Mărioara Nedea

Ușor se cerne iarna peste cetini,
Peste-asudatele oglinzi din tinde.
V-aștept cu cozonacii-n vatră, prieteni,
Și-n căni cu vinul spumegând colinde.
V-aștept cu masa plină în odaia
în care-n loc de lumânare, e-o gutuie
care-și revarsă-n secole văpaia
când roșie, când galbenă, când amăruie.
Când miezul nopții îl vestesc cocoșii
înlocuind pendulele banale,
V-așteaptă în fereastră macii roșii,
Ca să sorbiți tacit de pe petale,
Avid polen și miere polifloră
ca-n sărbătoarea pietrei și a ierbii.
V-aștept în dimineața incoloră,
Când coarnele luminii-și cheamă cerbii.

Amintiri dintr-o toamnă 
Mărioara Nedea

Câmpia ca un liliac,
În arama toamnei ardea.
Și noi pe buza ei
spărgeam sâmburi de mac.
Cine ca noi mai era?
Un viezure? Un copac?
Am pornit să cerșim
ajutor
de la un hipopotam
rănit de amor.
Șarpele serii abia se târa
prin hățișuri de soare
născând
întunericul mut ce mușca
din mărul Adamului păcătos.
Ce frumos Doamne, ce frumos!

Eu și primăvara
Mărioara Nedea 

Un tropot irupe în iazul din trup.
Ronțăind din tenebre, un lup
întinde botul prin ierburi salmastre,
Suflând căldură pe oasele noastre.
Undeva, prin aluatul alb
al grâului neîncolțit și galb,
Se revarsă în nopți pârjolite,

Un tril de amiezi nedospite.
O sărutare de cerb fără sânge,
Ne bântuie-n cer.
Și verdele plânge
pe umerii triști, descompuși ai visării.
Nicio vocală în sânul tăcerii.
Un cortegiu de roz mi-i povara.
În jur, nicio șoaptă. Doar eu și primăvara.

Marioara Nedea, LYRICS ET PROSA, volumul II- EDITURA NAȚIUNEA ( GAUDEAMUS- București 2015)

Bertoni D. Albert- LYRICS ET PROSA, volumul II

Bertoni D Albert

      Domnul Bertoni D Albert este autorul care ne-a onorat cu prezența sa atât în volumul I cât și în volumul II al antologiilor LYRICS ET PROSA. 
     Trăirile sale sunt minunat desfășurate în versuri care curg ușor spre sufletul cititorului într-o diversă și bine aprofundată tematică... Nu am regăsit superficialitate nici în versurile despre dragoste, împrăștiate în mii de petale, adunate apoi cu prețuire și ridicate spre cer, venerând femeia iubită, nici iubirea față de sfântul și dulcele grai moldovenesc... Să mai spun că poetul Bertoni D Albert își pune întrebarea dacă a rămas poet...Îi răspund că a rămas poet și încă unul de care mă mândresc a fi alături în această minunată aventură literară: LYRYCS ET PROSA
       Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand cu căldură lecturarea lor.

Parfum de gutuie
Bertoni D Albert

Blajină toamnă, iarăși ai sosit
Iar soarele pe roade te mângâie
Atât de mult am stat şi-am urmărit

Să simt aroma dulce, de gutuie
Când poamele-ți de mult vor fi culese
Și transformate în compot și gem
Voi aștepta cu calm, și pe alese

Am să adun gutuile din pom
Muşca-voi din gutuie, să o doară!
N-am să mă tem de tenta amăruie
Căci am poftit-o chiar din primăvară

Când mă ningea, cu floarea de gutuie
Și isprăvind cu galbena gutuie
Suratele i le așez frumos la geam
Să vadă toate cum poate să fie

Ca să poftești la fructul de pe ram
Veni-va vremea toamnei ca să plece
Gutuile lăsându-mi-le-n dar...
Parfumul lor nostalgic mă petrece

În zile reci, cu ceață și cu brumă
Purtând pe umeri numai o vătuie
Mă duc la geam, aleg și iau în mână
O parfumată, galbenă gutuie.

În dulce grai moldovenesc
Bertoni D Albert

Când Ştefan, cu a sa mică oștire
A îngrozit ades, neamul turcesc...
Porunci tăioase dădu prin vorbire
Prin dulce și viu grai moldovenesc

Când Eminescu se-ntâlnea cu Creangă
Sorbeau ades, din vinul roș' domnesc
Ei povesteau, durerea să își frângă
                                                 În viu și dulce grai moldovenesc

Când peste Prut, ai noștri frați de sânge
Sunt sechestrați, din ordinul rusesc
Din mal în mal strigăm, apoi vom plânge
Prin dulce și viu grai moldovenesc

Cand țara noastră va mai fi vreodată
Ce-a fost pe vremuri, neamul românesc
Vorbim fără de teamă, deodată
În viu și dulce grai moldovenesc

Când am să mor, nu o să știu din vreme
Dar voi muri știind că te iubesc
Trăiesc, respir, iubesc și nu m-oi teme
Vorbind în dulce grai moldovenesc.

În mii de petale
Bertoni D Albert

În mii de petale, iubito
Te scalzi și aș vrea uneori
Frumoaso, nebuno, ispito,
Să fiu o petală din flori...

Mă pierd în doi ochi de smarald
Umilă petală ce sunt
Ești taină cu sufletul alb
                                       Femeie, cu trupul tău sfânt

Iar buzele-ți, două ispite
Șoptesc prin petale de flori:
"- Hai, vino, și ia-mă, iubite
Eu știu cât de mult mă adori."

Pe sânii tai falnici să preget
Sorbind tot nectarul din ei
Rămâne-voi fără de cuget
Și fără de ei - dumnezei

Să-ți stau îngropat între coapse
Petală, petale, să fim...
Ca două - ancestrale sinapse
Prin zbucium și patos, iubim

La tălpile tale, covor
Voi sta așternut totdeauna
De faci doar un pas mă-nfior
Și plânge petala întruna

Din flori, sunt o simplă petală
Cu care te scalzi uneori
Frumoaso, ispito florală
În mii de petale de flori.

Bertoni D Albert, LYRICS ET PROSA volumul II, EDITURA NAȚIUNEA, Gaudeamus-București 2015

Marian Florin Constandache-LYRICS ET PROSA, vol. II

Marian Florin Constandache

        Tânărul autor Marian Florin Constandache, și-a făcut debutul literar în antologia LYRICS ET PROSA, volumul II.
        În mod sigur după ce sufletul său va trece de pesimismul datorat sentimentelor confuze ale despărțirilor, poetul va revenii în antologiile noastre, antologiile LYRICS ET PROSA cu versuri la fel de minunate dar de această dată înseninate de împlinirea dragostei și călătoria ludică prin stele, așa cum îi șade bine unui boem stilat...
       Îmi amintesc de dorința și nerăbdarea co-autorului, de a participa alături de ceilalți colegi, pe scena lansărilor de carte de la festivalul: GAUDEAMUS din București, în anul 2015 și marea decepție de a nu-și vedea visul, aruncat fiind de vâltoarea vieții și puterea tinereții pe străine meleaguri, alungat parcă și de condițiile mizere, oferite de propria țară...
       Îi doresc domnului Marian Florin Constandache șă-și realizeze visul alături de noi pe scena lansărilor de carte, indiferent că va fi la București, Iași- CAPITALA EUROPEANĂ A CULTURII, sau în alt oraș cultural al României...!
      Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand cu căldură, lecturarea lor!

Iată ce spune despre sine, autorul Marian Florin Constandache:

 „Pot spune despre mine că sunt un visător, sensibil, romantic, sociabil, un om modest, din popor dar neintegrat pe deplin în societatea mondenă, pentru ca, în esență sunt un boem, ador plimbările cu bicicleta, parcurile, cerul noaptea plin cu stele; deși mă infioara, ii privesc nemărginirea plin de curiozitate. Și scriu...”
 
Nu se strică până mâine
Marian Florin Constandache

Mă tem, de moarte, în singurătate
Pentru că nu este niciodată prea departe
Mă tem acum și de sticlele cu vin
Căci s-au transformat cu timpul în venin
 

E ca un drog, e ca un sâmbure de rău
Ce creste-n trupul meu și-al tău
Mă așez la masă treaz și mă ridic matol
Nu este de la suc, este doar alcool

Mi-am vărsat amarul pe-un pahar
L-am izbit de zid, dar in zadar
E tot acolo și mă bântuie în continuare
Pleacă dracu! Lasă-mă! Du-te la culcare!

M-aș duce eu, dar se învârte casa
Tare mi-e că murdăresc din nou terasa
Sună la salvare, să vină să mă ducă
Beau și mâine, lasă restul că nu se strică...

Catalină
Marian Florin Constandache

Mi-ai fost Catalină, atâta timp,
Dar el a devenit prea scump
Și-ai plecat, fără să te uiți înapoi,
Ne mai gândindu-te, la noi.

Aș fi ales cu ochii inchiși, moartea
Pentru a te salva de ea,
Îmi strângeai mâna, când plângeai,
                                   Mi-am dat seama, mințeai.

Când am realizat că ai plecat,
O constelație întreagă s-a evaporat,
Erai cerul meu, din nopțile triste,
Acum ești, doar în visele urâte.

Cred că-mi lipsești …
Marian Florin Constandache

Mă încearcă un sentiment, plăcut,
Amintindu-mi de primul sărut,
Sau când la piept te-am strâns,
Iar acum nu mă pot opri din plâns.

Știu că ceva acolo în interiorul tău,
Așteaptă să fac eu primul pas.
Mi-este frică! Dacă se termină rău?
                                      Îmi va fi și mai greu să te mai las.

Doar când îmi aduc aminte zâmbetul,
Mi se înseninează pe loc sufletul;
Privirea ta o revăd și acum în poze,
Ești cea mai specială dintre muze.

Astept să te intorci la mine astăzi,
Vocea fină ca mătasea să-ți ascult
Și-mi doresc să te văd cum râzi,
Cu riscul de-a te iubi mai mult.

Marian Florin Costandache- LYRICS ET PROSA, vol. II, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

Ileana Cornelia Neaga- LYRICS ET PROSA, vol.II

Ileana Cornelia Neaga
    
       Drag îmi este graiul doamnei Cornelia Neaga, cum dragă îmi este și co-autoarea antologiei LYRICS ET PROSA, distinsă scriitoare de care sunt alături în mai multe minunate antologii, acum participând cu un medalion literar de poezie și proză, în acest volum doi, prezență care personal mă onorează...!
       Apreciez talentul și măiestria scrisului prin păstrarea tradițiilor populare, tradiții care din păcate tind să dispară iar o dată cu dispariția obiceiurilor străvechi ne vom pierde și identitatea străveche, rădăcinile dacice ale moștenirii noastre lingvistice...! Autoarea Ileana Cornelia Neaga este fiica acestui pământ străbun dacic care nu se dezminte și nu îi este rușine de graiul moștenit și îl transmite cu mândrie prin minunatele sale creații!
        Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand  lecturarea lor!

Iată ce spune despre sine, scriitoarea Ileana Cornelia Neaga:

       „Sunt născută… cîndva, într-o zi de toamnă, pe 22 Octombrie, în Crișan, un sat dintre dealuri, în ținutul Zarandului din jud. Hunedoara, nu departe de malurile Crișului Alb. Sunt căsătorită de patruzeci de ani, am studii generale, am trăit la sat până acum câțiva ani când am început să muncesc în Italia, întorcându-mă doar în concedii prelungite acasă. Scriu poezie populară în grai din 2013, debutând cu  „Satul dintre gealuri”,  urmând  alte șase cărticele cu povești pentru copii, una în limba italiană și volumul „Steanu Dracului” de 300 de pagini cu legende și povestiri în grai! În 2014  am scos  volumul cu poezii „Copacul Tristeții”, o carte cu rețete în versuri -„Găluște Versificabile”, iar în 2015 a ieșit de sub tipar  „Poduri de Doruri”  la editura Națiunea. Am fost co-autor în șase antologii scoase la diverse edituri și am publicat poezie și povești pentru copii în mai multe numere din revista Amprentele sufletului! Postez poezie și proză pe paginile mai mai multor grupuri literare de pe Facebook.”

Șăzătoare
Ileana Cornelia Neaga

Vineau la bunica-n clacă
Vecine, lâna s-o toarcă.
Pancove, buna cocea
Vinars cald, le crampalea!
Șî atunci s-auzi tu glume
Că acu nu le pot spune...
Șî râgeau și povesteau
Caierele le torceau.
Anișca câlțî rasucea
Pozderea în gințî tragea
Șî le scupea jios pa vatră
Maturam câce-o lopată!
Torceau ele-o saptamână
Sfârâiau fusăle-n mână!
Vinea Nica șî cu Floarea
Șî Șaruța cu Marioara
Ge la a Medrii, Florica
Noră-sa, da șî Marica
Cu Anica li Orban
Tătă iarna, an ge an
Când la una, când la alta
Șăzătoarea era gata!
Lâna când o gepanau
Ștrimfi șî sfetăre-mpleceau
Plapume șî lipigeie
Șî gesagi, da șî cingeie!
Țăseau ele, iernile
La pânză... cu valurile!
Harnice muieri or fost
Șî faine... gin neamu nost!

Gaudeamus 2015

Moș Niculaie - povestire în grai
(fragment)
Ileana Cornelia Neaga

          Gimult, gimult traia un om sarac, da sarac lipit pamântuli, într-un catun... sus, suus în munce, cu doar câciva colibe împrașciace pa lânga padurea gi molizî șî brazî.
          Oaminii gin catun îșî cașcigau pita gi tăce zâlile, cu sudoarea frunțî. Cei ce-aveau tri, patru holge gi pamânt erau sococițî bogaț în catunu” pcierdut gi la poalile muncelui Gaina.
În aceea vreme, iarna vinise cam givreme, după o toamnă lungă, cu giminețî cu brumă groasă șî amnez” cu soare calduț, toamnă nu prea friguroasă. Da” ce folos, dacă omu nost era sarac! Ocolu” lui era plină gi prunci, că Dumnizo la omu bun îi dă cât nu poace să ducă, să fie batatura plină ge voaie bună șî mulțamire suflețască.

Clacă gespoit
Ileana Cornelia Neaga

Două zâle culegeam
Cucuruzu aduceam
În șură îl gescarcam
Grămadă mare faceam!
Plecam pân sat să cemăm
În clacă să gespoiem
Vinarsu îl crămpăleam
Pancovele li coceam!
Sacii, fecile umpleau
Îar ficiorii îl suiau
Pă scară în podu căsî.
Da cum mai râgeau cu tățî
Când unu să-mpegeca
Șî în vospe mai pcica!
Șî-n timp ce noi gespoiam
Câce poveșci auzam...
Șî Marioara li Pârva
La clacași le gescânta
Iar Zorița li Brândușa
Laolaltă cu matușa
Spunea glume geociace
Că ge râs, pcicam pă space!
Șî somnu ne ocolea
Gramada să-mpuțâna;
Că-n clacă lucram cu tățî

35 de co-autori

Până după mnezu nopțî...
Gazda, clăcașî-ominea
Pân la poartă-i petrecea
Că plecau tăt giscântând
Gin somn, cânii-n zori trezând!

Ileana Cornelia Neaga- LYRICS ET PROSA; VOL.II, EDITURA NAȚIUNEA 2015

Gabriela Zidaru- LYRICS ET PROSA; VOL.II

Gabriela Zidaru

           Doamna Gabriela Zidaru este poeta cu cel mai sincer și arzător sentiment național-românesc, scrierile sale fiind purtate de penița înălțătoare a versului, de la patriotismul sugerat mai devreme până la vraja minunatelor iubiri, de la zadarnicele amăgiri până la nostalgia trecerii anilor prin vacanțele de vară, prin legende minunate precum cea din acest volum II al antologiei, LYRICS ET PROSA, despre cei doi frați: Mureșul și Oltul...!
          Onorat fiind de a fi alături de această minunată scriitoare, de acest minunat om, în acest medalion literar antologic de literatură contemporană românească, doresc să mai amintesc de prezența sa în ambele volume de antologie, LYRICS ET PROSA, a superbei colecții: „DOR DE POEZIE”, a EDITURII NAȚIUNEA!
          Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand cu căldură lecturarea lor!

Iată ce spune despre sine, poeta Gabriela Zidaru:

         „ Sunt născută în municipiul Drăgășani, într-o familie de intelectuali. Am făcut liceul la Sibiu, unde am avut onoarea de a-l cunoaște pe scriitorul Paul Constant. Scriitorul Paul Constant a fost mentorul meu în ale scrisului. A avut o mare influență în orientarea mea către literatură. Am scris din liceu și am publicat la Tribuna Sibiului. După terminarea facultății am profesat la școala Nr.1 din comuna Poienile de sub Munte, Colaborez cu mai multe reviste literare, în care public și proză scurtă, dar și poezii. Am la editură un volum de poezii „Zbor spre lumină” și altul este în pregătire. Sunt co-autor la antologia „Limba noastră eminească”, al treilea volum din colecția „Cu patria în suflet” și la antologia „Lyrics et prosa”volumul I, dar public la mai multe grupuri literare inclusiv pe situl de literatură „Grai românesc” și la revista internațională literară „Confluențe literare”.

Lyrics et prosa, vol. II

Zadarnice amăgiri
Gabriela Zidaru

Ai vrut să dăruiești, dar nu ai putut.
Și nici apus, sau răsărit să fii.
De întrebi de ce iubirea a durut,
Răspunsul e la tine, tu îl știi!

M-ai adormit în gândurile tele,
Dar mângâierile ce  le-împărțeai,
Nu mă-înveleau în vise, sau în stele,
                                     Căci eu trăiam, în timp ce tu visai!

Nu te lega de visele rebele,
Nici de cărări ce țărmuri au unit.
Căci  ai uitat de mine, nu de ele,
Mințind că doar pe mine m-ai iubit!

Au ajuns și statuile să plângă,
Că-n locul inimi, o piatră aveai.
Nu  depărtarea dragostea-ți alungă,
Ci faptul că-n iubire tu mințeai!

Noi nu am ajuns la dor și nostalgii,
Nici ostaticii unei mari iubiri.
Sub pleoape nu or să crească veșnicii,
Căci între  noi au fost doar amăgiri!

Gaudeamus 2015

Cu lacrimi îmi văd țara
Gabriela Zidaru

De tânără am  învățat
Să nu suport ocara.
Iar sufletul e-ndurerat,
Că-n lacrimi îmi văd țara!

Pământul țării îl iubesc
Și  îmi respect și munca.
Dar nu vreau azi să-l părăsesc,
Mai tare sunt ca stânca!

Ca mine sunt și alți români,
Ce crucea  poartă-n suflet.
Trăiesc și plecă spre străbuni,
Prin ultimul răsuflet!

Iubesc nespus acest pământ,
Cu viața mea îl apăr.
Eu astăzi fac un legământ,
Pe Iuda să-l descopăr!

Trădarea țării n-am uitat,
Și acuma e prezentă.
Români cu sufletul curat,
Plâng, mama e absentă!

35 de minunați co-autori

Pasărea Spin
Gabriela Zidaru

Ceea ce este bun în viață
Cu mari dureri se va obține.
Cum Rara Avis ne învață
Prin trilul ei când moartea-i vine!

Doar prin sacrificiul ei suprem
Trilul Dumnezeiesc s-aude.
Și nu putem să înțelegem
Secretul ei unde se-ascunde!

De ce cuibul părăsește
Ca să urmeze acest destin?
Ceva poate o nemulțumește
Sau din instinct, ea zboară-n spin!

Se aruncă-n ascuțitul spin
Și în extazul morții, cântă.
Trilul său e cântecul divin
Ce numai Dumnezeu l-ascultă!

Eu cred că Domnul a chemat-o,
Să-i cânte al veșniciei mit.
Căci moartea ea a căutat-o
Zburând spre spinul ascuțit!

Tot ce e frumos în viață
Obținem cu prețul durerii,
Așa cum pasărea ne-învață,
Că-n noi este forța puterii!


Gabriela Zidaru- LYRICS ET PROSA; VOL.II, EDITURA NAȚIUNEA 2015

Angelica Ioanovici- antologia, LYRICS ET PROSA, volumul II

Angelica Ioanovici

Angelica Ioanovici

    O picătură românească de lirică,  într-o antologie  de literatură autentică, contemporană, românească! Nu exagerez absolut de loc când afirm aceste lucruri despre versurile poetei Angelica Ioanovici...!
    Versurile autoarei, curg spre sufletul cititorului cum se alintă lacrimile izvorului pur din pădure spre a astâmpăra setea unor cai sălbatici...A unor cai sau mai bine zis a celor doi cai alegorici care deschid recitalul poetic, rezervat în antologia LYRICS ET PROSA, volumul II. Cei doi cai, evadează de pe Pământ într-o minunată poveste aflată doar la o lume paralelă distanță de lumea noastră... Ce poate fi mai frumos decât o evadare intelectuală, așternută pe hârtie de o pană măiastră, în timp ce bagajul de mână este tot timpul pregătit pentru momentul prielnic când poarta inimii, ascunsă prin florile de gutui, se va deschide spre o ultimă seară la Paris...
       Ar fi atât de multe lucruri frumoase de spus... dar mă opresc aici pentru că nu are sens să transform într-o erată, minunatele versuri ale doamnei Angelica Ioanovici, lăsându-vă pe dumneavoastră cititorii să analizați dacă am sau nu am dreptate ...!
       Sunt Emilian Lican, coordonatorul elegantelor antologii de literatură contemporană românească, „LYRICS ET PROSA” și vă recomand cu căldură lecturarea lor.

Iată ce spune despre sine, poeta Angelica Ioanovici :

       Sunt născută în Arad, studiile le-am făcut în Arad, Lipova și Timișoara, unde am urmat cursurile Facultății de Științe Economice, specializarea Economia Industriei, Construcțiilor și Transporturilor. În anul 2014 am publicat primul volum de poezii, „Moneda spre vise”și am apărut în antologia „Vara albastră a cuvintelor”.

Bagajul de mână
Angelica Ioanovici

În bagajul de mână am tot,

Un nonsens insipid și-o speranță,

Un verdict pronunțat de instanță,

Dar să șterg calendare nu pot.

Avionul m-așteaptă buimac,

Destinații și-o ultimă rută

                              Și tabele ce par o derută

                                   Mă întreabă uimite ce fac.

E-o navă, dar fără pilot,

Echipajul rămâne la sol,

Voi pluti aiuristic în gol,

În bagajul de mână am tot.

Prin tunel se aud explicit

Rămășițe ce țin de orgoliu,

Dintr-un basm de-un senin iluzoriu

Și convingeri, și-un drum rătăcit.

Zăbovesc umilințele până

Se deșteaptă în mine-un jaratic

Și mă arde, și plânge sălbatic.

E o viață-n bagajul de mână.

Doi cai
Angelica Ioanovici

Și dacă tot suntem doi inși ciudați,

Din două lumi aproape paralele,

Să ne luăm doi cai adevărați

Și să zburăm aiurea printre stele.

Și dacă tot a fost să ne-ntâlnim,

Deși sunt între noi povești neclare,

Hai să plecăm, să nu mai zăbovim

                                     Din certitudinea ce-apasă și ce doare.

Să ne luăm doi cai aproape murgi

Cu stele-n frunte de culoare albastră,

Nu mă-ntreba pe unde o să ajungi

Și cum se va-ntâmpla idila noastră.

Nu-i înșeua, că nu mai e nevoie,

Sunt caii din iubiri neîmplinite

Și au venit aici de bună voie,

Potcoava-dor sclipește pe copite.

Ultima seară la Paris
Angelica Ioanovici

Era ultima seară la Paris,

O regăsesc și astăzi prin reviste

Și a  rămas ca un penibil vis,

Aproape că-mi doream să nu existe.

Pe malul Senei se topeau iluzii

În vântul zbuciumat de primăvară,

Iar între noi se stabileau confuzii

Și făr-de sensuri nu-ncetau s-apară.

Pe bulevarde se plimbau mulțimi,

Imagini oarecum întunecoase,

Tristețea s-a ivit din înălțimi,

Pândindu-ne ascunsă printre case.

Era april, se desprimăvărase,

Orașul îmi părea ca un abis,

Iubirea pe o altă stea plecase.

Era ultima seară la Paris.

Angelica Ioanovici- Antologia „LYRICS ET PROSA”, vol. II, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015