Wikipedia

Rezultatele căutării

luni, 15 iunie 2015

Alina Maria Stănescu : „ Lyrics et prosa ”

Alina Maria Stănescu


   „Absolventă de științe economice fiind, am descoperit poezia în urmă cu doi ani, de Ziua Internațională a Poeziei. Atunci mi-am adresat provocarea de a compune o poezie. Începând din acea zi, am îmbrățișat poezia în viata mea ca pe o hrană a minții și ca pe o îmbrăcăminte a sufletului. ”




Azi
Alina Maria Stănescu

Azi e o pagină albă ce aşteaptă
Să iei condeiul şi să începi a scrie
Cu slove de iubire şi în grai duios
O prea frumoasă povestire.

Să scrii cu zâmbet de lumină
Şi cu îmbrățişare ce alină,
Să scrii cu gânduri optimiste
Zburând pe aripi de frumoase vise.

Să scrii cu frumusețe şi gingăşie,
Să pui în toate şi multă iubire,
Să scrii cu inocență şi tandrețe,
Să fi i înconjurat de frumusețe.

Ochii să-ți fi e plini de strălucire,
Sufletul să-ți danseze de bucurie,
Brațele să-ți fie deschise pentru a îmbrățişa,
Buzele să rostească vorbe dulci precum mierea.

Să fii înconjurat de oameni cu sufletul frumos,
Cerul deasupra ta să fie veşnic luminos,
Să scrii cu dor, mister şi pasiune,
Să scrii povestea vieții tale - o minune!

Cred
Alina Maria Stănescu

Cred în iubire, cred în bunătate,
Cred în prietenia dovedită prin fapte,
Cred în maniere frumoase şi alese,
Cred în dăruirea fără interese.

Cred în oameni ce ştiu să ajute,
Cred că având credință, poți urca orice munte,
Cred în puterea pe care ți-o dă iubirea,
Cred în tot ce atinge sufletul şi inima.

Cred că mai există oameni ca şi mine,
Ce vor să schimbe lumea în mai bine,
Cred că lumea va deveni mai frumoasă
Dacă fiecare va învața să iubească;

Să se iubească pe sine, cu bune şi rele,
Să-i iubească pe alții, fără rezerve,
Să fie toleranți cu cei ce nu sunt la fel ca ei,
Să-i sprijine pe cei aflați în nevoi.

Cred că fiecare are un țel în viață
Şi acela este de a aduce  fericire,
Pentru că nu există nimic mai de preț
Decât să oferi celorlalți multă iubire.


Alina Maria Stănescu: „ Lyrics et prosa”, EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

duminică, 14 iunie 2015

Maria Călinescu: „Lyrics et prosa”

Maria Călinescu


   ,,M-am născut în comuna Tudor Vladimirescu din județul
Galaţi. Am urmat Liceul pedagogic „Costachi Negri” din Galaţi.
Am debutat în 2013 cu volumul de poezii „Podul de lacrimi”,
sub egida Asociaţiei Universul Prieteniei - Iaşi. Am publicat în
antologiile: „Întâlniri afective”, 2013; „Catalogul scriitorilor
romani apăruţi după anul 1989”, 2014; antologia Universul
Prieteniei, „Treptele cuvantului”. Am publicat și public în revista
USE „Cenaclul”; revista „Cahulul literar şi artistic’ sub egida
Asociaţiei „Pro Cultura Sud”, 2014; revista „DOR de DOR”,
2013; revista „Negru pe Alb”, 2013, 2014; revista „Cronos
- Peniţa de aur”, 2013; revista „Cuvinte sculpate”, 2014;
Amprentele sufletutui, 2015; „Literatura de azi”; în foarte multe
reviste online din ţară şi de peste hotare.”

Să nu-ţi faci ochiul lacrimei catarg
Maria Călinescu

„Să nu-ţi faci ochiul lacrimei catarg”
scria în versuri calde, ieri, poetul,
iar eu, citindu-i versul lui, cu drag,
am şi văzut ce trist îmi e portretul.
M-am privit în timp cu ochii pustiiţi,
destinului să îi găsesc cărare,
dar, cum pe cer nici aştirii nu-s uniţi,
tăcerea nopţii răsuna în zare.
Ceaţa nopţii cade ca un val pe mine,
naşte fără vrere lacrime amare,
sorţii ce-au unit ieri două destine
azi au destrămat iubirea mare, care
Nu-şi va mai afla, iar cursul cristalin,
ai plecat pe drumul fără de întors
scuturând în urma-ţi floarea de pelin
ce-a lăsat amaru-n viaţa ce-i un chin.
Zborul ţi-e uşor, spre a luminii poartă
eu rătăcesc prin umbre de-ntuneric,
pe când pe aripi îngerii te poartă,
eu, te păstrez în suflet, chip angelic.
Şi-acum răspund frumos versului citit,
„Da, lacrima va fi ochiului catarg”,
că, fără el, copacul vieţii e ciuntit,
nu poate înflori… El mi-a fost cel drag.

În ochii tăi
Maria Călinescu

În ochii tăi citesc regretul
că nu poţi da anii-napoi,
Şi-ai vrea acum să ştii secretul
cum poţi clădi un drum în doi.
În ochii tăi citesc căinţa
că n-ai crezut că viaţa-i una,
Iubirii tu i-ai dat credinţa
cu martor cerul şi cu Luna.
În ochii tăi citesc tristeţea
de anii care i-ai pierdut,
Şi tot în ei găsesc febleţea
să poţi avea nou început.
În ochii tăi citesc ecoul
de val, de ploaie şi furtuni,
Tăcerea lor îmi pare soul
din timpi ce fi -vor şi mai buni.
În ochii tăi vibreaza viaţa
şi un tumult curat, divin,
Nu vrei să fi sorţii paiaţa,
te vrei actor pe drumul lin.
În ochii tăi mai văd culoarea
din răsărituri şi apusuri,
Cu lacrimi ce ascund candoarea
şi bunătatea din răspunsuri.
În ochii tăi arde-ntrebarea,
când toate vor primi răspuns?
Din ce plămadă-i amânarea
                                                                                    din care spaţiu nepătruns?

Maria Călinescu: „Lyrics et prosa” . EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

sâmbătă, 13 iunie 2015

Alex Enache : „ Lyrics et prosa”

Alex Enache


   Sunt bucuros să-l am prieten, chiar și virtual, pe scriitorul Alex Enache, colegul nostru din antologia: „Lyrics et prosa” care demonstrează că se poate prin cuget pur să realizezi minunate eseuri! Felicitări, dragă Alex !
                                                   
                                                                    Emilian Lican



Eterna, divina dragoste
Alex Enache

Ce ar putea fi dragostea?
Cum vedem noi dragostea?
Cum am trăi fără simţământul dragostei?
Toate acestea sunt doar câteva întrebări pe care mi-am propus să le dezbat.
Dragostea este afecţiunea unei persoane faţă de tot ce
este în jurul ei.
   Ziua dragostei la români este Dragobetele. Această zi
a dragostei nu semnifică doar găsirea unei relaţi între două
persoane, ci acest zeu al iubirii sub numele de „Dragobete”,
frate cu Eros la greci sau Cupidon la romani, pe lângă
fapul că este protectorul iubirii şi al găsirii unei iubiri, este
vestitorul primelor zile de primăvară și aduce împerecherea
păsărilor. Dragobetele este cel care aduce trezirea la viaţă
din amorţirea iernii.
Cum vedem noi dragostea?
Din păcate, de cele mai multe ori, când ne referim la
dragoste, totul se rezumă doar la a iubi pe cineva, având o
relaţie cu cineva.
Noi ştim că dragostea are mai multe forme: dragostea
unei persoane faţă de aproapele său, dragostea maternă și
paternă, dragostea de mediul înconjurător, dragostea faţă de
ţară ce se manifestă prin patriotism...
Cu alte cuvinte, trebuie să punem dragoste în tot ce
facem. Din fericire pentru noi, cele care mai promovează şi
transmit mai departe valorile iubirii sunt biserica şi şcoala/
educaţia.
Cum am trăi fără simţământul dragostei?
Să ne imaginăm o lume, o societate fără dragoste, ea
ar putea fi o lume rece, o lume fără afecţiune, în care nu ne
putem exprima emoţiile, sentimentele, ca şi când oamenii
ar avea sufletele împietrite.
Dragostea este un sentiment pe care îl are toată lumea.
Nu putem trăi fără dragoste. Atunci când suntem îndăgostiţi
şi săgeata lui Cupidon ne pătrunde în inimă, ştim că nu ne
mai trebuie nimic, doar persoana iubită.
Cînd privim fiinţa dragă, ne simţim ca şi când am
avea un gol în stomac, totuși, ne simțim mai puternici,
mai încrezători în noi, crezând că putem doborî orice obstacol
ne-ar sta în cale, că putem muta munţii din loc. Cu ajutorul
dragostei parcă simţim că drumul vieţii ne e mai uşor de
parcurs, confundând viaţa pământească cu cea din eden.
   Dragostea nu se poate descrie prin cuvinte, gesturi…
Iubirea se simte, pur şi simplu, atunci când avem persoana
potrivită lângă noi, persoana dragă, să ne bucurăm de
simţământul dragostei până la ultima clipă,;dragostea
adevărată doar o dată este...



Alex Enache : „Lyrics et prosa” - EDITURA NAȚIUNEA; București 2015

vineri, 12 iunie 2015

Elena Alina Mateaș-Lyrics et prosa

Elena Alina Mateaș


   „Mi-am descoperit pasiunea pentru poezie încă din vremea liceului, dar abia la începutul acestui an am luat totul în serios. Am apărut în revistele: Revista literară a grupului Facebook „Speranța” (unde sunt și redactor din luna Februarie), Revista Literară Bucovina și Revista
Literară Popasuri Culturale Românești, iar recent am publicat în
antologia „Vise târzii”



Ultima nisoare
Elena Alina Mateaș

Ninge și azi la fel ca atunci.
Dar tu nu mai ești aici,
În brațe să mă strângi.

Mă gândesc la serile împreună
Și aș vrea să-ți șoptesc
Măcar ... noapte bună.

Mi-e dor de al tău sărut
Și ușor lacrimile inima-mi inundă.
Căci este foarte greu să-l uit.

Ai plecat spunând că ne vom revedea,
Iar eu naivă am crezut în tine,
Nu am văzut cum privirea ta mințea.

                                                     Mă uităm spre cer cum ningea lin
                                                      Și lângă tine frumos visam
                                                      La un viitor senin.

Dar ai plecat... nu mai știu nimic de tine
Oricât te caut și te strig
Tu nu te-ntorci spre mine.

În zăpadă stau și plâng acum
Cu gândul la ultima ninsoare,
Căci nu am apucat să-ți spun... drum bun.

Îngerul meu din umbră
Elena Alina Mateaș

De atâtea ori ți-am spus:
Îmi lipsești, iubire.
De atâtea ori am strigat:
Îmi este groaznic
Dor de tine.
Și aș vrea să te am
Cu mine-n orice clipă,
Secundă, moment,
Zi fericită, fie ea
Și neînsorită.

Nu înțeleg de ce nu crezi
Că îmi lipsește
Sprijinul tău necondiționat,
Vocea ta, parfumul tău
În camera mea!?

Doar lângă tine
Lumea mea este mereu
                                                     La înălțime.
                                                      Doar în brațele tale
                                                      Iubirea este vie.

Atâta timp cât tu lipsești,
Fugi, te-ndepartezi,
Mă voi gândi mereu în urmă,
Căci de tine-mi este dor,
Îngerul meu din umbră.

Elena Alina Mateaș: „Lyrics et prosa”- EDITURA NAȚIUNEA, București 2015

joi, 11 iunie 2015

Alex Radu: „Lyrics et prosa”

Alex Radu

   Alex Radu, sau sufletul ce bântuie între „angelicul infern și
demonicul paradis”... Școlit în Târgoviște în ale contabilității,
mi-am spus că sunt o fire prea visătoare ca să mă pierd printre
balanțe și bilanțuri. Tocmai de aceea, mergând pe drumul vieții
și ajuns într-o intersecție, nu mi-a fost greu să aleg direcția,
așa că m-am stabilit în București pentru a urma cursurile Școlii
Naționale de Studii Politice și Administrative, secția Comunicare
și Relații Publice.


Scrisoare, cuvinte fără glas
Alex Radu

Dacă vrei şi te încălzeşte cu ceva,
Eu te pot minți spunându-ți că sunt bine,
Deşi, tu ştii că nu e chiar deloc aşa,
Nu e fi resc să zâmbesc printre suspine...
Acum, citeşte-mi cuvintele nescrise,
Păstrate-undeva-ntr-un colț de suflet stingher
Ce rătăceşte printre visuri şi vise,
Între “vreau” şi “nu pot”, între “nu cred” şi “sper”...
Mă iartă că îți scriu din ce în ce mai rar,
Dar nu mai am cerneală şi scriu cu sânge
Ce curge printre cuvintele-mi ce dispar
Când durerea mă frânge, dorul mă strânge...
                                                     Că sunt bine, ți-aş spune în încheiere,
                                                     M-aş minți, te-aş minți, aşa, de bun rămas,
                                                      Rămân cu mine, cufundat în tăcere,
                                                      Rămâi cu bine, în cuvinte fără glas...

Simt că minți, că mă mint
Alex Radu

Eu ştiu ce vreau, dar, spune-mi: oare tu ştii?
Ce rost are să mă minți ca pe copii?
Eu ştiu ce simt... şi simt că ceea ce simt
Mă face pe mine însumi să mă mint...
Când zâmbetul tău îmi dă curaj să sper
Că nu tot ce e frumos e efemer,
Un zâmbet timid pe chipu-mi trist îl simt
Timid, pentru că-s conştient că mă mint...
Când cuvintele tale mă fac să zbor,
Să-mi las sufletul să plutească uşor,
Deodată, durere de aripi simt,
Fiindcă ştiu că mă minți, ştiu că mă mint...
Când privirea ta o-ntâlneşte pe-a mea,
Eu gheață, tu foc, şi reuşeşti cumva
Să mă topeşti, să îți aminteşti că simt
Când mă minți şi îmi pare rău că mă mint...
Când gesturile tale m-ademenesc
Să visez cu ochii deschişi, mă trezesc
Din somnul scurt al fericirii, căci simt,
Draga mea, că mă minți şi simt că mă mint...

Alex Radu: „Lyrics et prosa”-(EDITURA NAȚIUNEA, București 2015)

miercuri, 10 iunie 2015

O IUBIRE SINCERĂ - Rex_58



Postare nouă

Maya VonNight: „Lyrics et prosa”

Maya VonNight



   Veterana colegă, la a treia antologie sub egida EDITURII NAȚIUNEA, Maya VonNight este pentru mine o minunată și misterioasă poetă a iubirilor albastre...! 

                                                       Emilian Lican



Artă
Maya VonNight

Unde cerurile ni se suprapun
În culori de-un indigo strident,
Gândirea mea de pictor nebun
Te schiţează trist, absent...
Din mări agitate storc albastru
Să-ţi arunc un strop în privire,
Căci clipa mi-ar deveni dezastru
Dacă ţi-ai feri ochii, iubire...
Cu spuma albă fin ating corneea,
Ai ochi superbi ca nimeni altul
Și visez că-ţi sunt femeia...
Și visez că-mi ești bărbatul...
Dintre miile de raze solare
Îţi pun plete lungi de tânăr rebel
Şi cu atâta aur şi culoare
Îmi pari prinţul dintr-un castel...
Cu nisip jilav pielea ţi-o conturez
Şi-ţi cresc astăzi scoici pe ploape,
Iar cu sângele-mi să-ţi colorez
Buzele într-un sărut, vino mai aproape!
Unde-s cerurile să mi le amestec,
Culori nebune-aprinse, tu și eu,
Schiţa iubirii pe planșa mea o trec
Să ne picteze însuși Dumnezeu...

Nebunie...
Maya VonNight

M-au înnebunit priviri rebele
Și ochii albaștri, îngerești,
Cu licăr cosmic ca de stele,
Sau sclipiri dumnezeiești...
Paru-ţi negru, întins pe spate,
Ar înnebuni fecioare blânde,
Printre lacrimi și suspine, toate
Ţi-ar jura iubiri arzânde...
Te înnebunește gura ca o fragă
Roză, dulce, ademenitoare
Și-aș fi pãcătuit, iubite dragă,
Furându-ţi doar o sărutare...
De m-ai strânge în îmbrăţișare,
Aș înnebuni așa deodată,
Lângă tine inima mi-e călătoare
Din trup plăpând de fată...
Ţi-ai pus ruga înăuntrul meu
Sub nebunia mea săracă,
Nici chiar însuși Dumnezeu
N-ar avea ce să-ţi mai facă...
Ce clișeu! Ești exact cel din poezii,
Cu aripi înmuiate-n nebunie,
Dar tu, doar al meu să-mi fi i
Și nebunia ta a mea să-mi fi e...

Maya VonNight: „Lyrics et prosa”-(EDITURA NAȚIUNEA, București 2015)

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!