Mirosul Norilor

Ai mirosit vreodată norii? Ai simțit poate energia diferită a ploilor, nostalgia fiecărei picături care îți cade pe obraji în funcție de anotimp? Ai adulmecat vreodată electricitatea din natură?
       Era într-o duminică albastră de vară, strălucitor de albastră când deodată toți norii cei negri au acoperit cerul și seninătatea acelei zile... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân și stufos... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-au adus fulgerele destinului... Au fost cele mai minunate clipe prin cea mai scurtă și misterioasă furtună care a trecut vreodată peste oraş, peste mine, peste noi! După ce furtuna s-a mai liniștit iar balta de la picioarele noastre devenise albastra oglindire a cerului, m-ai întrebat:
- Ai mirosit vreodată norii?
         Priveam la ultimile picături de ploaie ce se prelingeau de pe frunzele castanului în ,,lacurile" de apă de la picioarele noastre. Eram atât de fericit încât inima îmi juca incontrolabil în piept iar acel miros al ploii de vară m-a determinat să răspund involuntar, aproape șoptit:
- Acum este pentru prima oară...
         Timpul a trecut prin multele și atât de albastrele zile de duminică până la cea mai albastră dintre toate câte au mai fost! Era duminica nunții noastre, când fericiți treceam calea ferată spre ultima noastră vizită la mănăstire...
        Tocul sandalei tale s-a prins între elementele de șină ferată iar eu încercam să te eliberez din răsputeri fără să aud strigătele prietenilor, șuieratul mocăniței de pe nemiloasa și înfierbântata cale ferată!
        Cu lacrimi în ochi m-ai întrebat zâmbind adorabil! A fost cel mai inocent şi trist în acelaşi timp, zâmbet de pe Pământ:
-Vreodată ai mirosit norii?
    Adulmecam prin aerul încins de aburi și aromă de cărbune doar un miros de furtună, de electricitate... Picăturile de transpirație şi lacrimile involuntare mi-se strecurau pe potecile neputincioase ale obrajior înspre colțurile buzelor şi am răspuns aproape şoptit precum uşoara briză sărată a mării:
-Cu tine îi miros pentru ultima oară...
      Aş fi dorit să plouă şi să ne contopim cu apele, să frăgezim lutul şi să renaştem din el în izvoarele din care norii îşi încarcă ploile...
Acum suntem acolo unde timpul nu are noțiune, acolo unde nu sunt duminici, nici zile... Important este faptul că sunt cu tine iar noi înșine suntem parte din mirosul norilor...
     Peste noi este cerul care se odihnește în cristale albastre, aflate în sferele invizibile ce aşteaptă să izvorască din nou într-un el, din nou într-o ea... Taina nemuririi este dragostea!  

(29.07.2016)
autor©EmilianOniciuc
Foto: Emilian Oniciuc

NOTA: Dacă ți-a plăcut acest text, poți să îl distribui unde dorești doar de pe: Eliteratorul, Lyrics et prosa, Confluențe literare

Himerele din pustiul iernii

Din pustiu iar bate vântul,
Gerul printre pietre crapă,
Gheața acoperă pământul,
Platoșă e... şi peste apă.

Peste ea și obolul iernii,
O căruță c-un biet cal
Se împotrivește vremii,
Trecând vadul către mal.

Sticla pârâie sub roate,
Căruțașul cruce își face;
Aplecat de vânt, din spate,
Șchifuit prin mii de ace.

Nu mai are mult săracul
Până râul îl va trece,
Dar se teme că la dracul...
Se va duce în apa rece!

Roatele prin praf de gheață,
Tânguiesc risipa serii,
Calul trage, stors de viață;
Badea poartă dorul verii...

După cruntă chinuială,
Omul nostru din căruță
Se lipește cu sfială,
Lângă draga lui mândruță...

Focul chinuie himere!
Viforul la geamuri bate;
Prin dulci clipe efemere
În căruță,  el se zbate...

Roatele-s înțepenite,
Calul îi căzut pe-o parte;
Prin troienile cernite,
Badea este dus, departe...

În pustiu au plecat vânturi,
Fulgii mari din cer valsează;
Mândra își croșetează fluturi
Printre griji... apoi, oftează!

Autor©Emilian Oniciuc
NOTA: Dacă ți-a plăcut acest text, poți să îl distribui unde dorești doar de pe: Eliteratorul, Lyrics et prosa, Confluențe literare, Poeții noștri, Rețeaua literară

Dimineață trecătoare

Dimineață trecătoare

Emilian Oniciuc

Dimineața dulce-vine
Când sfioasă-mi stai la piept...
Vrăjit sunt lângă tine,
Nu-ndrăznesc să te deștept.

Ești minunea de felină
Ce te-alinți pe lângă mine
Iar pălmuța ta cea fină,
Drag de brațul meu se ține.


Părul tău, mătasea serii,
Ușor, ușor, obrazu-mi alintă;
Cu respirații dulci îl perii
Tu, te-nfluturi sub velință...

Te acopăr cu săruturi,
Te îmbrac cu îmbrățișări;
Te aștern în așternuturi,
Tu la fel cu dor mă-așterni...

Dimineața dulce trece,
Cum Luceafărul a trecut;
În negura lui cea rece,
Stelele-i sunt așternut

Emilian Oniciuc

NOTA: Dacă ți-a plăcut acest text, poți să îl distribui unde dorești doar de pe: Lyrics et prosa

Muza din Lună

Muza din Lună

Emilian Oniciuc

Noaptea coboară în chemările mierlelor, 
Undeva pe câmp un greiere cântă o serenadă...
O greierușă îi pică în nadă, 
Împiedicându-se într-un „do major”...

Soarele se răcorește înfierbântat într-un nor, 
Undeva pe cer dintr-o galaxie o stea evadează...
Doar foarte scurt luminează
Pierzându-se prin praf de stele-n zbor...

Luna caută Soarele dar el a uitat-o demult;
Poate îl va găsi pe partea cealaltă mai îndată...
Iar este o noapte ciudată
Cu beznă, cu stele argintii și gânduri tumult...

Mă gândesc la ea pierdut într-o constelație
Cred că sunt un lunatec care încă o mai visează...
Nu știu dacă mai conteazăDar o văd strălucind și acum cu grație...

Emilian Oniciuc

NOTĂ: NU COPIA! Dacă îți place, distribuie unde dorești doar de pe: Lyrics et prosa  Poeții noștri și Rețeaua literară
Vă mulțumesc!

Zamo' şi Luna

Zamo' şi Luna

Emilian Oniciuc

Ecoul transmite un urlet lupic,

Câinii din pustiuri se îngână şi ei...
Peste zăpada plaiului mioritic
Se-aşterne trufia trecuților zei...

Luna răscoală săgeți otravite
De argintul bolnav în idei...
Lumina molâie din înalturi slăvite
Se cufundă în troiene fără temei.

Acoperişul pe case stă să se scurgă,
Sub paşii duhurilor ce-nmoaie zăpada;
Îngenuncheată într-o platină rugă
Îşi aşează cu răceală albită, arcada...

Crăiasa Nopții pare bolnavă, nebună;
Se plimbă frumoasă, desculță şi goală...
Prin gheți nordice, rătăciri îşi adună
Alungând întunericul de smoală.

Deodată totul se opreşte, îngheață.
Prin reflexii spre oglinda tăcutului lac,
Palidă totuşi îşi priveşte măreață:
Frustrările milenare ce într-însa zac...

Sfios şi smerit un crivățel porneşte,
Şopotind-i uşor peste obrazul regal
Iar Luna tremurând se trezeşte
Spre Pământ lunecând din abis colosal!

Zamo' preschimbat lângă lac o aşteaptă
Precum o statuie tăcută, herculiană...
Mlădioasă şi misterioasă precum o şoaptă
Îl surprinde prin șerpuirea-i de liană...

În brațele sale puternice clădite din stâncă,
Tandru o culcă în aşternutul de zăpadă,
Apoi și el o surprinde:
Cu o mişcare precisă, lină şi adâncă
Ce îi poartă pe un val, uşor, într-o cascadă...

Aşternutul cel rece în aburi dispare,
Peste lacul din pădure ceața se lasă...
Închisoarea lui Zamo' aflată-i la Soare
Care prin zori îl vesteşte să vină acasă...

Ochii i se deschid printre lungile gene,
Cu părul ei de mătase se acoperă sfioasă,
Cuprinzându-şi genunchii, suspină alene
Iar Luna îşi revine din blonda frumoasă...

Un lup alb îşi tânguie dorurile deşarte
Tânjind singuratec încă o mie de ani...
Pe pământul mioritic se aud de departe
Legendele nescrise despre daci şi romani... !

07.12.2017

NOTĂ: Aceste versuri pot fi redistribuite doar de pe: lyricsetprosa.blogspot.com și poezie.ro

Confluenţe Literare : Tu ești poveste...

Confluenţe Literare : Tu ești poveste...:
Tu eşti poveste...
Emilian Oniciuc- 25.04.2017

Iubita mea, îmi eşti poveste în fiecare seară
Doar pentru tine mă țin treaz în ceas târziu,
Să-mi fii morgana dulce a deşertului pustiu
Când de pe buze am să îți sorb cafea amară...

Dacă morgană n-ai să-mi fi în a mea aşteptare,
Iubito, filele nu le voi întoarce prea curând,
Te voi citi poveste, uşor, rând după alt rând;
Cum runele-s citite pe un țărm uitat la mare...

Am să te citesc, căt îmi vei fi poveste dragă
Iar, tu să mă citeşti legendă neuitată de amor;
Să-ți fiu lectură până înviu după ce ,,mor",
Trezit din nou de buzele-ți cu gust de fragă...

Emilian Oniciuc-25 04.2017
Sursa imaginii: farafiltru.ro

Confluenţe Literare : Târgul medievalelor ecouri...

Confluenţe Literare : Târgul medievalelor ecouri...:





Târgul medievalelor ecouri...
Emilian Oniciuc- 20.03.2017

Cetatea este tristă,
Turiștii au plecat;
Ecouri mai persistă
În târgul neuitat.
.....................................................
Pavaje patinate, lucind medieval,
Sub pași ușor purtați de clipele pierdute
Sub felinare care lumină opal,
Fantome- nsuflețite din vechile redute...

Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre,
El însuși umbră a nopții trecătoare...
Domnița- i rătăcită în negurile sumbre
Sau doar e rătăcită în basme viitoare...
........................................................
Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate,
O cucuvea îngână, fiorul din ecouri,
Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte
Purtat de lilieci, în neguroase stoluri...

O caleașcă la tavernă, așteaptă: domni, domnițe
Iar, vezetiul nopții, șade pe- o băncuță,
Descâlcind în gânduri, financiare ițe
Și griji de sănătate pentru a sa măicuță...!

Dar, iată: ies petrecăreții...!
Privirea- i obosită, brusc se- nseninează;
Caleașca sa frumoasă, spre zorii dimineții
Sub lampioane vechi, din nou parcă valsează...
.......................................
Diversele graiuri, rătăcind din lume
Sfârșite de cântări ce noaptea le- au stârnit
Sau, ostenite după șuvoi de glume
Se scurg acum spre vise, în raiuri de dormit...
..................................
Cetatea este tristă,
Turiștii au plecat;
Ecouri mai persistă
În târg de neuitat...!

Emilian Oniciuc- 20.03.2017  

Sursa fotografiei: Turism Sighișoara

Confluenţe Literare : Ploaia de mâine dimineață...

Confluenţe Literare : Ploaia de mâine dimineață...:

Ploia de mâine dimineață...

Emilian Oniciuc- 12.03.2017

Chipul tău drag îmi apare deseori
Prin vise cu soare, prin ploi, uneori.
Dar ce pot face acum
Prin jarul de azi, mâine doar scrum...?

Dimineața se- ntinde prin așternut,
Ploia își ține în geam ritmul mărunt.
Fața în pernă îmi ascund
Căutând morganic: timpul secund...

Geamul aburit păstrează amintiri,
Stropi reci preling uitate simțiri.
Le simt și le reascult:
Refrenul pierdut în undeva, demult...

Este o clipă din prea scurta dimineață,
Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață.
Eu, un muritor prin vânt
Căutând ziua de ieri pe Pământ...

Chipul tău, în gând, aievea- l mângâi,
Șoptind către el, cu dor: ,,mai rămâi!"
Dar dispare ușor, ca un fum
Prin jarul de azi, mâine, doar scrum...

Emilian Oniciuc- 12.03.2017  

Confluenţe Literare : Vrăji- vrăjite...

Confluenţe Literare : Vrăji- vrăjite...:

Vrăji- vrăjite...
Emilian Oniciuc-23.02.2015 

Fără vânt în taina nopții
Se strecoară precum hoții
Și foșnesc frunze foșnite,
Vrăji- vrăjite și-ofilite...


Babe prea de mult băbite,
Vrăjitoare scorojite;
Se strecoară ca o ciumă
Ca să-ți fie-n suflet mumă...

Se dau de ceasul morții
Să îți treacă pragul porții
Cu zâmbetele- zâmbite,
Babe, să-ți fie iubite...

Babe prinse-n hora Lunii
Drept în mijlocul pădurii
Dezbrăcate-n pielea goală
Cu păr lung la subțioară...

Țâțele-s dabalazate,
Le ajung până la spate,
Tot sărind în joc grotesc,
Ritm vrăjit și nebunesc...

Focul mistic le stârnește,
Suflețelul le- ncălzește
Cântând de dor vrăjit,
Pentru fete de iubit...

Fete hâde și uitate
Ce-au rămas nemăritate,
Babe-acum, dar vor iubite
Când, la ziuă întinerite,

De stăpâna lor din Lună,
Vor fi un arcuș de strună...
Minunate ca izvorul
Ce de sete-ți împle dorul!

Strună în pat de le dorești
Dragostea să-ți potolești
Până la ziua următoare,
Prin roua izbăvitoare... 

Emilian Oniciuc- 23.02.2015

Confluenţe Literare : Noapte argintie

Confluenţe Literare : Noapte argintie:


Noapte argintie
Emilian Oniciuc- 20.12.2016


Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,
Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,
Aducând din depărtare într- o nestemată seară
În divină- mpreunare, fluturii platini și reci...



Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,
Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii...
Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,
Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...



Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...
Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;
Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte
Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...!



(Cu drag pentru copiii mei:  George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela)
Emilian Oniciuc- 20.12.2016

Confluenţe Literare : Himerele din pustiul iernii

Confluenţe Literare : Himerele din pustiul iernii:


Himerele din pustiul iernii
Emilian Oniciuc- 02.12.2016


Din pustiu iar bate vântul,
Gerul printre pietre crapă;
Gheața acoperă pâmântul,
Platoșă face peste apă.



Peste ea și- obolul iernii,
O căruță cu un biet cal
Se împotrivește vremii,
Trecând vadul către mal.



Sticla pârâie sub roate,
Căruțașul cruce își face...
Aplecat de vânt din spate
Șchifuit prin mii de ace.



Nu mai are mult săracul
Până râul îl va trece
Dar se teme că la dracul,
Se va duce- n apa rece.



Roatele prin praf de gheață,
Tânguiesc risipa serii...
Calul trage stors de viață,
Badea poartă dorul verii...



După cruntă chinuială,
Omul nostru din căruță,
Se lipește cu sfială,
Lângă draga lui mândruță...



Focul chinuie himere,
Viforul la geamuri bate...
Prin dulci clipe efemere,
În căruță, el se zbate...



Roatele- s înțepenite,
Calul îi căzut pe-o parte;
Prin troienile cernite,
Badea este dus, departe...



Din pustiu se- oprește vântul,
Fulgii mari din cer valsează,
Mâdra își croșetează gândul
Când din gând  cu griji oftează...



Emilian Oniciuc- 02.12.2016

Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!- 2016

Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!


          Vă mulțumesc dragi autori, membrii ai grupului LYRICS ET PROSA de pe platforma de socializare FACEBOOK, pentru gândurile dumneavoastră transformate în minunatele creații pe care le- ați postat în grup! Mă simt dator și onorat să le promovez și pe blogul LYRICS ET PROSA din platforma BLOGSPOT al motorului de căutare  GOOGLE!

          LA MULȚI ANI ROMÂNIA!
         

Pământule drag
Tincuta Sava Borsan

Pământule drag, lasă-mi tălpile mele
Să-ți mai simtă dogoreala cea caldă,
M-ai botezat cu grai românesc pe astă lume
Ca pe unde-oi păsi, să las, urma ta de opincă.

Plină de nestemate îmi este coroana copilăriei
Cei sapte ani de-acasă sunt epoletii din umeri,
Cu cinste si sârg ei deschid orice visterie,
Demnitatea îmi e împletită din trei culori.

Plugul destinului îmi brăzdează frământările
Vâna românească e întipărită în gând,
Glasul patriei mele îmi alină îndepărtările
În mine curge, sânge, de neam de român.

Când pieptul îmi va împreuna mâinile
Să îmi îngropi trupul în lutul tău blând,
În tărâna românească să îmi stea resturile,
Să îmi fluture crucea, pe meleagul meu sfânt.

E ziua ta, române!
Doina Bezea

Azi, sub țarina bătrână
drumu-și șterge doru-n barbă
cărând datina străbună
pe sub firul ars de iarbă.
Sub omătul de aramă
ștergând brazdele de soare
români scriu pe tălpi la vamă
ziua ce i-a rupt din floare.
Munților văzduh de suflet
le-a turnat în brațe plânsul
făcând aripi lungi din urlet
să nu zacă somnu-ntrânsul.
Și-a-ndoit pe veci opinca
în grânarul țării noastre,
morilor le-a tăiat hrinca
legănând apusu-n glastre.
Le-au cărat cocorii dorul
plumbuit în scrin de cetini
maica, taica și pridvorul
își scobeau din umbre prieteni.
Pe marama ce-nfrunzește
din ochi roșii trandafirii
luna-n-rouă-și împletește
steagul păcii și-al iubirii.
Vin degrabă, drag române!
să cântăm cu toți-n cor
azi, e ziua ce-ți rămâne
cât ești liber, nu dator!

La mulți ani !
1 Decembrie
Autor: Magda Ignat

Țară scumpă cotropită de nemernici
Cât poți oare să mai taci?
Rup fâșii din tine cei nevrednici,
Tu, încă mai poţi să rabzi...

E ziua ta, iubită țară
Și-a noastră a românilor,
Dar ni-i gura prea amară
„Doamne ocrotește-i pe români"
Să putem cânta în cor.

Prea de plâns suntem cu toții,
Cântul ar fi vaiet nesfârșit,
Ar putea cânta de bucurie hoții
Care te-au prădat și nu te-au prețuit.

Dar ei, n-au timp de sărbătoare
Ocupați să plănuiască
De unde să mai fure; Oare,
Mai au timp să te iubească ?

Noi, mulți suntem astăzi aici,
Te cinstim și te cântăm în versuri
Și chiar de suntem mult prea mici,
Vom creşte când ne-om strânge-n rânduri.

La mulți ani iubită Românie...
La mulți ani vouă și mie,
Și românilor ce-s mulţi afară,
Că te-au rupt nerozii-n două.
Ba, chiar te fărâmiţară...!

Aniversare
Valeriu Cîmpeanu

Azi e ziua mea aniversară
nu mai stiu a câta căci e milenară
Sunt dintotdeauna
Vin dintr-un mereu numit Dumnezeu
ce nu e al tău dar nu-i nici al meu
e al nimănui si al tuturor
E trecut fără viitor
Dar ce mai contează
Contează ce am făcut si fac
cât pot să strig si să tac
câtă lumină am respirat
câtă beznă-am vomitat
cât am trăit si am murit
cât m-am minţit c-am fericit
în infinitul ăsta zvârcolit
implozat în mine si prea irosit…
Sunt călăul propriilor mele haruri
pentru asta, Doamne, merit
să-nfund o mie de iaduri…

din volumul Poemas paganos
Postată acum 30th November 2014 de Valeriu Cîmpeanu

1 Decembrie
Nicolae Danciu

Doamne, mulțumescu-ți Ție
C-am avut conducători
Ce au rămas pe vecie
Neatinși, nemuritori.

Ei s-au luptat pentru țară
Pentru a noastră credință
Ca neamul să nu ne piară
A fost marea lor dorință.

Și ca niște bravi eroi
S-au jertfit scrâșnind din dinți
N-au dat un pas înapoi
Și-astăzi sunt ai noștri sfinți.

Să le cădem în genunchi
Să le mulțumim fierbinte
Că nu s-au clintit din trunchi
Și-au apărat cele sfinte.

Și și-au mai dorit cu toții
Țara a o aduna,
N-au lăsat-o-n voia sorții
S-avem astăzi ce serba.

Doamne, mulțumescu-ți Ție
C-am avut conducători,
Astăzi sunt stăpâni pe glie
O ceată de prădători.

Ei ce vor lăsa în urmă
În afară de păcate?
O biată țară infirmă
C-un popor pe jumătate.

Doamne, nu îi mai lăsa
Să prade acest popor
Că-n curând n-om mai serba
Țara noastră...ci a lor!

COLIND DE DEPARTE
Lili Lazar

Pentru Fratii mei, Români de pretutindeni!

Pribeag prin lume, mi-am găsit ursita
De-a fi Român cu Țara mea în piept,
Contemporană însă, mă chinuie ispita,
De a mă întoarce astăzi, sau să mai aștept...

Și curtea mea de acasă, cu tot gerul ei,
Acum, în pragul Iernii, simt cum mă apasă,
Când Maica mea, împletind la colăcei,
Colindul ni-l servea, plângând apoi la masă...

E drumul lung și-afară sunt troiene,
Ce mai contează, arde-n mine un dor,
De m-aș întoarce inimă, și-aș geme
Ca-n Doina ce-am lăsat-o să cânte în pridvor...

Prunci să vă colinde Seara de Ajun,
Viflaimul Sfânt, cu Steaua Îndurării,
Nu uita Române, când vei fi mai bun,
De Frații din... Diaspora uitării!

Iubesc țara
de Mariana Petrache

Aș vrea să scriu de țara mea,
că eu trăiesc cu drag în ea
suntem mereu cu capul sus,
onoarea noastră-i mai presus.

Trăim aici cu bune și cu rele,
iubesc în țara mea și pietrele;
nu aș pleca peste hotar,
mai bine frământ lutul - ca olar.

Iubesc munții, iubesc marea
iubesc Dunărea albastră
iubesc limba noastră sfântă
aici păsările cântă...

Nu batem la alții-n poartă
să cerșim pâine - necoaptă
noi suntem dintr-o bucată.
nume mare scris pe hartă.

Neam din daci și din romani
i-am înfrânt pe dușmani,
țara mea-i nemuritoare,
strălucește ca un soare.

PATRIEI, LA ANIVERSARE
Costache Nastase- 29.11.2016


Se face-un veac de când ne-am regăsit,
Când s-a impus puterea dreptului
Pe teritoriul vechii Dacii re-ntregit
Care-i de fapt grădina Maicii Domnului.

Când în pământul ei sunt îngropate
Atâtea şi atâtea generaţii de străbuni
Avem acces şi drept către eternitate
Şi înspre ale cerului lumini.

Suntem legitimi pe aceste plaiuri
Unde sub soare totul înfloreşte,
E casa noastră cea de-a pururi
Unde şi păsările cântă româneşte.

Aici ne este nouă veşnicia
Şi viaţa plină şi desăvârşirea,
Visul şi dorul, tihna, poezia
Şi savurăm iubirea şi-mplinirea.

Dar pentru ţara asta sfântă
Cât încă e râvnită de vrăjmaşi
Avem şi-o misiune absolută
Să o lăsam întreagă la urmaşi.

La mulţi ani, iubită ţară!
Calinescu Maria

Respiră România, un iz de sărbatoare,
Ce-nvăluie-n speranţă poporul, azi tăcut.
Bat clopote-a vestire, pentru fiecare
Să nu uitam, nicicând, despre al ei trecut.

Ochii lumii fost-au şi lacomi, şi tirani,
S-au hrănit cu visul, de-a lua aur român.
Au vrut să ia cu ei, cu forţa , fără bani
Şi holdele bogate, dar, şi avut străbun.

Vânt însângerat s-a abătut spre noi,
Istoria păstrează în carţi nenumarate,
Scântei ucigătoare lăsau trup în noroi,
Nume de răsunet, ce nu vor fi uitate.

Au rupt Moldova noastră, e cu trupul frânt
Au adoptat-o lacom, fară scrupul, omenie
N-au putut seca dorul ce curge-n cânt,
Dorul ce e sfânt, de Mama Românie.

Nu s-au temut o clipă-n distrugătorul joc,
Morminte-s mărturie, morminte de eroi,
Viaţa au riscat-o, sperând, doar, în noroc.
Au apărat pământul cu viaţa, pentru noi.

Acum să îi cinstim aşa, cum se cuvine,
În caldele omagii, în zi de sărbătoare,
Cât iarba ne e verde pe văi şi pe coline,
Să preaslăvim iubirea de tară, ce nu moare.

Să ştie lumea-ntreagă c-avem o Românie,
Nu este de vânzare, cadou nu o vom face,
Pe fruntea ei, mereu, va scrie cu mândrie:
Mulţi ani să ne trăiască! O Românie-n pace!

Unirea curge înainte
Emilian Oniciuc- 01.12.2016


Unirea curge înainte,
Printre nesigurile maluri...
Prin doctrine, idealuri,
Trebuie s- o ținem minte!

Azi sărbătorim Unirea,
Îmbrăcând cămașa iei;
Peste harta României
Iar plutește întregirea...!

Negura din Prut să plece
Din istorii volburi rele,
Oglindite- n roșii stele,
Peste apa sa cea rece...

De va ninge peste țară,
Fluturi albi de pace, fie...
Să serbăm cu bucurie,
La ,, Triumf ", în capitală!


Azi e ZIUA României,
Cu români plecați din țară,
Cu o Moldovă tot „pe-afară”;
Toți români din lutul gliei!


La mulți ani la toți să fie!


Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!- LYRICS ET PROSA 2016

Confluenţe Literare : Străbunii n-au dormit...!

Confluenţe Literare : Străbunii n-au dormit...!:


Străbunii n- au dormit...!
Emilian Oniciuc- 23.11.2016


Românu- i deșteptat din zori,
Și zorii- i sunt prieteni daci...
Îndemnul deșteptării îmi dă fiori,
                                                De parcă am fii de veacuri prostănaci!



Mai bine iar să dăm mână cu mână,
Cum am făcut de- atâtea multe ori...
Iar nația de daci, acum română
Să ne- o cinstim pe veci în trei culori!



Roșu- i jertfa seculară sub pământ,
Spicul galben, este dincolo de Prut...
Albastru- i cerul nostru drag și sfânt,
Sub care ne- am trezit și ne- a durut!



Cum poți să- mi spui să mă deștept!?
În somn au murit străbunii mei?
Ei n- au dormit și nu mai este drept,
Să- ți cânți prin imn, masonice idei...


Emilian Oniciuc- 23.11.2016

Horoscop liric: Capricorn

Horoscop- Capricorn
Emilian Oniciuc- 24.11.2016

Vrea mereu doar nota zece,
La servici dar și acasă;
Nu știu cine- l poate- ntrece,
La pământ greu se mai lasă...


Săritor din treabă în treabă,
Chiar de gura nu- i mai tace,
Munca parc- o face în grabă,
Dar cum face, bine face!

Să fie iubit (ă!) tare- și dorește,
Doar de dor și drag cuvântă...
Și mereu se străduiește
Să- și țină iubirea sfântă;

Pricus este al ei (lui!) tată,
Iar copiii lui, cu toți sirene;
Transformați vor fii de îndată
Pe țărm, în capre eterne...

Emilian Oniciuc- 24.11.2016
Sursa fotografiei: diane.ro

Horoscop liric- Vărsător

Horoscop- Vărsător
Emilian Oniciuc- 23.11.2016

Își adună în- trânsul valuri
Dar prea multe vor să scape
Și revarsă peste maluri,
Tulburi și învolburate ape...


Valurile nu-l doboară,
La ele viteaz(ă) se-ncruntă
                                                     Și pentru a nu știu a câta oară
                                                     Cu ambiție le- nfruntă!


Strălucește și  prin nori,
El chiar vrând să strălucească;
Cel mai soare dintre sori,
De pe bolta sa cerească...


Când îi bun ca pâinea caldă,
Când e aprigă furtună...
Când în lacrimi iar se scaldă,
Apoi tăt îi chef și voie bună...!


Emilian Oniciuc- 23.11.2016
Sursa fotografiei: Libertatea.ro

Horoscop- Berbec

Horoscop- Berbec
Emilian Oniciuc- 21.11.2016

Pare blând dar te împunge,
De te- ncrezi prea mult în el;
Vede- n față numai sânge,
Dacă- l zgândărești nițel...



Are coarne răsucite
Și- i semeț în turma lui;
Se înconjoară de iubite,
Pe covorul câmpului...


Îi viteaz nevoie mare,
Și se bagă înainte,
Dând cu fruntea sa cea tare
În dușmanul fără minte...


Este luptător din fire,
De- i cade-o mieluță dragă;
Nu se lasă de iubire,
Nieluța să ințeleagă...

Emilian Oniciuc- 21.11.2016
Sursa fotografiei: diane.ro

Horoscop- Taur

Horoscop- Taur

Emilian Oniciuc - 19.11.2016

Viața- i pare cam ușoară

La grumaz cu lanț de aur,

Pare avar dar nu se- omoară,

Dacă- i laur pe un plaur...

Are coarnele vârtoase,

Fruntea- i lată de oțel,

Timid privește fițoase,

Care trec pe lângă el...

Pare veșnic supărat,

Stăpân pe tarlaua lui...

Artist cu adevărat,

Pe verdeața solului;

Merge numai înainte,

Este foarte încăpățânat

Și te ține mult timp minte,

De cumva l-ai îmbufnat!

Emilian Oniciuc-19.11.2016
Sursa fotografiei: Libertatea.ro

Confluenţe Literare : Amurg

Confluenţe Literare : Amurg:

Amurg
Emilian Oniciuc- 19.08.2016

Vântul mângâie stupine
Iar în vie boabe curg;
Zumzăitul de albine,
Lin, se pierde în amurg...

Prin pădure se răsfir
Printre cetinile reci,
Umbre pe-un patrafir
                                                     De pe sfintele poteci...

Marea spre plajă se-ndreaptă
Aducând din larg visări,
Vălurindu-și înțeleaptă
Valuri din albastre zări...

Într-un codru, o căprioară
Se-oglindește-ntr-un izvor;
Un cerb răsărit prin seară,
Se-oglindește-n al ei dor...

În odaia amurgită 
Îmi închipui că zăresc,
Pâlpâind îndrăgostită,
Frumoasa pe care-o iubesc!

Emilian Oniciuc- 19.08.2016