Wikipedia

Rezultatele căutării

joi, 7 ianuarie 2016

Înger Păzitor-Emilian Lican (Oniciuc), E.O: 2014



Înger Păzitor
Emilian Lican

(- Bunicule, poveştile-s adevărate?
 - Nepoate, asta e adevărată!
 - Dar devărate nu sunt toate?
 -Ba da, pentru că... a fost odată...)

Imediat după război,
Într-o vară cu secetă mare,
Am aranjat jugul pe boi,
În zorii dimineţii pe răcoare.

Cu carul mult aveam de mers,
Să aduc apă rece de izvor,
Cu grijă butoaiele le-am șters
Şi am pus peste ele un covor

Deoarece coviltir nu aveam
Iar colbul tare se mai vâltura...
În praful secetei  îmi doream
Să-mi port cu grijă-ncărcătura...

Aveam şi fân în carul meu
Şi un micuț butoi sălciu cu apă,
Că, până la gară, drumul era greu
Iar setea din el boii-şi adapă...

Pe cap cu pălăria cea din paie,
Cu borul mare pentru umbră,
Pe calea lutului uscat în vâlvătaie
Am pornit mânat de setea sumbră...
 
Pustiu era în drumul meu,
Tristeţea-mi nu-i un ifos,
Dar eram singurul ,,zmeu"
Scăpat cu greu de tifos...

Prietenii mei cei mai buni
Au scăpat în veci de sete...
I-am îngropat într-o zi de Luni,
Slăbiți, rămaşi numai schelete...
  
(Bunica ta, dragă nepoate,
Era ,,grea"cu mamă-ta...
Se ruga în fiecare noapte
Să nu sfârşim în boala asta.)

Ajuns târziu în ceasul din amiazi,
Grăbit, butoaiele cu apă le-am umplut.
Dar soarele topea şi cetinile de brazi,
Iar talpile-mi fierbinţi erau de lut.

Am dat drumul la boi pe un imaş,
Să pască-n trista uscăciune...
Obosit şi pe vară sleit și pizmaş,
Am intrat într-un vagon de cărbune.

Era cumva la umbra unui dâmb,
Iar umbra-i era precum o părere,
Se unea cu un copac tare strâmb
Peste vagon, în toropeală și plăcere...

Am așezat o bucată de carton
Peste praful sticlos de carbune
Şi am intrat curând în... ton
Cu visele şi clipele mai bune...

Pe patul de carton uitat,
Eram în colţul raiului de vis,
Cu sufletul pierdut, amanetat
De iad într-un himeric paradis...

De era real, nu mai ştiam
Când ochii i-am deschis;
Era întuneric şi credeam
Că-n moarte sunt proscris...

Am sărit buimac în picioare.
De boi,atunci, mi-am amintit...
Privind în liniştea tulburătoare
Spre mine-o mână albă am zărit...

Am îngheţat de spaimă!
Mâna albă ciudat strălucea
În noapte, ca un  fel de ştimă,
Spre mine lin dansând plutea.

M-a atins pe pieptul dezgolit
Şi uşor spre podea mă împinse,
De podea m-am simțit deodată lipit
Când totul în jurul meu se aprinse...

Se aprinse-n zgomot infernal
De se cutremura pământul,
Simţeam în suflet un fior carnal
Cum mă frigea şi simțeam vântul...

(Nepotul se uita uimit
Cu ochii în mirare;
Era puţin nedumerit,
Din ce motive, oare?)

În gară se făceau manevre,
Iar o cisternă la vale a scăpat.
În acele cu viziuni de minerve,
O mâna albă, m-a salvat...

De mine un înger s-a îndurat!
Să fie al meu înger păzitor?
Înduioşat de sufletu-mi curat,
În ceasul cel răzbunător...

(Nu-i minciună, e adevărat,
Şi acum la ceas de bătrăneţe,
Un pui de înger m-a salvat
De singurătate şi tristeţe...)

Emilian Lican
„Șoaptele destinului”- Editura Națiunea, București 2014





miercuri, 30 decembrie 2015

Anul Nou (2016) E.O.

Anul Nou
Emilian Oniciuc



Jingle Bells, Jingle Bells ...
Îmi tot sun
ă în urechi.
Anul Nou cel frumuşel,
Lasă în urmă anul vechi
Cu clinchet de clopoțel...!

Jingle Bells, Jingle Bells ...
Lasă și bune și rele,
Pentru anul care vine,
Zilele să se mai spele
Să ne fie tot mai bine...!

Jingle Bells, Jingle Bells ...
Simt fior de clopoţel,
La răscrucea dintre ani...
(dragii mei, vă doresc),
Sănătate de oţel
Şi un sincer: La mulţi ani !
Emilian Oniciuc

joi, 3 decembrie 2015

SMS peste timp-refăcută- E.O. 2015

SMS peste timp...
Emilian Oniciuc
(refăcută-03.12.2015)

Clopoţeii vibrează
În noaptea efemeră,
Telefonul dansează
Ciudat pe noptieră...

Buimăcită şi mirată,
Văduva Vera tresare...
Se gândeşte înfiorată:
„Cine să fie, oare?"

Deschide telefonul
Luminat de un mesaj
Care îi alungă somnul
În fostul ei mariaj...

I-se înmărmurează faţa,
Pieptul i se lasă, i se ridică,
Respiră greu prin ceaţa
Creată de-a ei frică...

Cu mâna tremurândă
Și inimioara în cleşte,
În noaptea furibundă,
Mesajul îl citeşte:

„Nu mai ştiu de tine...
De mine n-ai uitat?
În paradis mi-e bine,
Dar sunt neîmpăcat...

Pe rând plecară toate
Din viaţa mea, şi-s eu,
În locuri minunate,
Iubit de Dumnezeu...

În ceas de veşnicie
Cu lacrimi te aştept,
Fruntea pe vecie
Să ţi-o alint la piept...

Ai petrecut bune şi rele
De când am apus
Să răsar prin stele,
Printre îngeri, Sus...

Acum a sosit timpul
Din nou să înfloreşti.
Dacă vrea şi ,,scumpul",
Poţi să te căsătoreşti...

(Mesajul îl citeşte...
„Fostul" e şarmant;
Vera se căieşte,
Privind la amant...)

Acum te las cu bine,
Fii fericită pe Pământ
Cum ai fost cu mine
În legământul sfânt...”

O lacrimă salină
Îi curge spre guriţă,
Lăsând o rouă lină
Pe chip de garofiţă...

Nu l-a uitat pe Mișu,
Dar firea-i de felină,
O arde-n ascunzișu`
Ce-o face-acum blajină...

Și este atât de bună
În văduvia-i fină,
O șoaptă, într-o rună,
Rămasă în lumină…


Capul și-l lasă dulce
Spre mai tânărul iubit…
Mesajul pe o cruce,
Deja l-a răstihnit…


Emilian Oniciuc-Refăcută și corectată (2015)
Foto prelucrare: Emilian Oniciuc- (imaginea principală preluată de pe internet)

luni, 30 noiembrie 2015

Poezii pentru ROMÂNIA (2015)

1 Decembrie- ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

    Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
                                                                                              sursa:
Wikipedia


   Indiferent de orice fel de polemici, România are o zi națională care trebuie respectată și cinstită cum se cuvine. Până la urmă important este că suntem bine definiți ca și români, ca și europeni, acei europeni care au fost străjerii Europei încă dinainte de Stefan Cel Mare...
   Nu este vina noastră pentru că ne-am născut la răscrucea istoriei, la răscrucea vânturilor migratoare care de cele mai multe ori au încercat să cucerească teritorii pentru a-și defini în cele din urmă propria identitate națională...Noi am fost aici dintotdeauna iar unii dintre noi se află încă de dincolo de granițele statorniciei neamului nostru...!
                                                                                   Emilian Oniciuc-30.11.2015

Scrisoare către Țară

Romeo Tarhon

Scrisoarea mea de azi e-un gând
De dor care mă doare,
Cum îmi e dor și drag oricând…
O vei deschide, oare?

Scrisoarea mea te va găsi
Nepăsătoare, poate,
Sau poate te va plictisi
Cu literele-i toate…

Scrisoarea mea te va afla
Cu altul ce mai bun e...?!
Vei tresări, vei răsufla
Și te va indispune…?

Scrisoarea mea e-un gust salin
De lacrimă timidă,
Tristă pecete pe destin,
Durere grea, perfidă…

Scrisoarea mea, gest demodat,
Vrând să-mi exprim a
Tristeții stare ce mi-ai dat:
E ultima și prima…!

Scrisoarea mea în plic deschis,
Cum inima îmi este,
Nu va conține prea mult scris
Și nici vreo mare veste…

Scrisoarea mea cu scris urât
De mână, cu sfială,
E-un simplu ”Te iubesc” și-atât…
Pe-o coală albă, goală…

Scrisoarea mea e un cleștar
De lacrimă amară,
Și-s fericit să-ți scriu măcar
Cât sufăr, scumpă Țară!
(Romeo Tarhon)

De ziua ta

Tatiana Dragota

Cum te-aş cânta în versuri astăzi, Ţară!
Şi cum m-aş prinde-n joc cu bucurie.
de-ar răsuna o horă la vioară
şi nu o doină-amară, Românie!

Ţi-aş lăuda câmpiile mănoase
şi codrii seculari de brazi şi fagi
şi marea cea cu valuri zgomotoase
şi munţii care-mi sunt atât de dragi!

Ţi-am cercetat povestea cu migală
şi de mândrie m-au trecut fiori -
de hoardele ce-au dat în timp năvală
te-au apărat atâţia domnitori!

N-au îndurat să fii îngenuncheată
şi s-au jertfit cu toţii, mici şi mari
să fii pe zi ce trece mai bogată,
nu ca să-ncapi pe mână de tâlhari!

Tu, Cosânzeană mândră şi vestită,
care-ai născut atâţia pui de lei,
de feţii tăi frumoşi azi părăsită
mai eşti cutreierată doar de zmei

ce-ţi taie părul verde de pădure,
te vând pe îndelete, trunchi cu trunchi,
nu văd cât sânge curge din secure
şi nu-ţi aud oftatul din rărunchi!

Mă iartă că nu cânt de bucurie,
nu pot, mă doare sufletul de om!
De ziua ta, iubită Românie,
eu voi alege să sădesc un pom,

îl voi veghea cu sârg, să crească mare,
ferit de foc, de hoţi şi de călăi,
să-ţi fie pază demnă la hotare
şi umbră pentru toţi românii tăi,

să-adune-n ramuri Soarele şi Luna,
precum stejarul sfânt, odinioară,
şi-n jurul lui să învârtim o horă
în cinstea ta, măreaţă, dragă Ţară!
(Tatiana Dragotă)

Ascultă țara mea!

Gabriela Zidaru

Ascultă țara mea, ce lacrimi și suspine,
Îți bântuie poporul, alăturea de foc.
În vara ce-a trecut ,și-n toamna care vine,
Și aduse pe aripi de vânt ,din loc, în loc!

Astăzi în fărdelegi e prins tot eșicherul,
Și nu mai e credință în Șfântul Cel de Sus.
S-a mâniat pe noi acuma chiar și cerul,
Că am uitat de ce a fost răstignit Isus.

Soldații tăi luptând pe groaznice ruine,
Ei pier viteji pe câmpuri, de moarte secerați.
Dar pentru cine mor, în țările străine,
Cu doina ta pe buze, de mine sfârtecați?

Ascultă țara mea cum plâng ,și te ridică,
Oprește mișelia ce te-aruncat în foc!
Ridică-ți fruntea-n zări, tăriile despică,
Ș-oprește martiriul poporului în loc!

Vitejii tăi moșneni și răzeși și dorobanți,
Cu sânge au apărat a tale fruntarii.
Păstrat-au Tisa, Nistrul și mândrii tăi Carpați,
N-au lăsat să intre în glia ta barbarii!

La Putna în mormânt și Ștefan se-nspăimântă,
De mișelia cu care aleșii te-au vândut.
Chiar Mihai Viteazu, cu barda lui cea sfântă,
E îngrozit de faima alesului corupt.

Și din Albac răsună al cântului amar,
Căci fii tăi sunt prigoniți pe al lor pământ.
Iar Avram Iancu, batjocorit e de maghiar,
Și nu-i lăsat în tihnă, nici în al său mormânt.

Ascultă țara mea la Prut cum ne plâng frații,
Căci de la sânul tău, cu forța au fost ei smulși.
I-au chinuit și împușcat toți blestemații,
Dar și-au păstrat credința și limba printre ruși.

Sunt fii celor din Soroca și din Hotin,
Ce-au dat tribut de sânge, pe tine apărând.
Ei ți-au păstrat iubire, acolo, la străin ,
Din datina străbună, acuma renăscând.


Îţi plânge Nistru și cere Tisa lâgă el,
Ca împreună cu Dunărea  albastră,
Să te-nconjoare țară, cu brâul de oțel,
Ce-i tricolorul nostru, este mândria noastră.

(Gabriela Zidaru)


VINO PRIETENE...!

Ileana Cornelia Neaga


Vino prietene în țara
Unde dorul s-a născut
N-aștepta să treacă iarna
Vino, eu te-aștept de mult!

Vino să-ți arat Carpații
Te-aștept cu pâine și sare
Să-mi cunoști mama și frații
Și inima noastră... mare!

Să vezi țara mea frumoasă
Cu apele cristaline
Să simți ce înseamna „acasă”
Că tu nici nu știi, străine!

S-auzi cântul ciocârliei
De pe plaiul Mioriței
S-asculți doinele Mariei
Și legendele Dochiței!
Și să-nveți ce-i omenia
Ori la bine ori la greu...
Să cunoști ce-i veșnicia
Că, zău, de-ți va părea rău!

(Ileana Cornelia Neaga)

LA MULȚI ANI, ROMÂNIE!

Luchy Lucia

E ziua ta
mamă frumoasă,
copiii tăi ce sunt acasă
sau sunt plecați în depărtare,
azi,din toată inima vor
ca să-ți facă o urare!
Să fii mereu neîntinată,
să nu te lași de cei lacomi
vândută și de străini încălecată,
să-ți ții mănoasa bogăție
pentru toți cei ce sunt
născuți pe-această glie
și să-i aduci pe toți acasă
căci ești bogată, ești mănoasă,
să umpli satele pustii
cu cei plecați în pribegii,
și să dăm iar mână cu mâna,
să reîntregim patria străbună,
căci suntem toți frați și surori
ai acestui brav popor!
La mulți ani iubită mamă,
frumoasă ca o primăvară,
noi te iubim și te cinstim!
Azi un genunche aplecăm
și-n fața ta ne închinăm,
din inimă, cu mic cu mare îți urăm
LA MULȚI ANI țară străbună!
LA MULȚI ANI patrie mumă!
LA MULȚI ANI voi români dragi
voi sunteți dacii din Carpați,
și dragostea de țară ,mereu
în inimi să o purtați!
Să facem azi hora cea mare
pentru marea sărbătoare,
și-n anii care vor urma
hotarele se le întregim
cu cei de peste Prut
să ne unim și împreună
ca frații să trăim!
TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE,
iar tu române să fii fericit,
iubește-ți țara-n care
te-ai născut, ai trăit, te-a ocrotit!
(Luchy Lucia)


Mesaj pentru Ţara mea

Maria Călinescu

Ţară dragă, mult ne-ai dat
Seva ta, al tău aluat,
Ne-ai dat nume şi mândrie,
Ne-ai dat totul, Românie!

Ne-ai dat frumuseţi divine,
Ne-ai dat haina de pe tine,
Ne-ai dat simţire şi dor,
Ne-ai dat rangul de POPOR!

Braţe lungi tu ai întins
Şi la piaptu-ţi ne-ai cuprins,
Şi-ai păstrat filă cu filă,
Cu istorii fără milă.

Mereu lăcrimezi cu sânge,
Când urgia te atinge,
Râzi, te bucuri, simţi, trăieşti,
Cu mândrie-n zări priveşti,

Când valorile cu nume,
Numele ţi-l poartă-n lume.
Dar, amarnic te-ntristezi,
Îi rechemi la sân, visezi,

Să nu-i pierzi pentru vecie,
Sunt comori din Românie,
Ţi-i doreşti întorşi acasă,
Le eşti mama lor, frumoasă!

Dar, cum mărul cel frumos
Prin ‘năuntru-i găunos,
Şi tu, chiar, de eşti frumoasă,
De viermi lacomi ne eşti roasă.

Îţi ştirbesc din frumuseţe,
N-au habar de drept, blandeţe,
Rod bucată cu bucată,
Nu se satură, odată.

Îşi fac lege pentru ei,
Şi se cred pe veci,chiar, zei.
Uită că, veni-va clipa,
Când li se va frâge-aripa.

Şi rămaşi goliţi la trup,
Ajung toţi, sigur, la ‘’zdup’’.
Geaba-şi strigă-mbolnăvirea,
Nu mai primesc abolirea

Faptelor de lacomie.
Cum te-au vândut, Romanie?
La metru sau la bucată,
Te-au lăsat de toţi furată!

Dar, tu ştii iubită ţară,
Orice faptă, de-i amară,
Va primi cândva un preţ
În durere şi dispreţ.

Încă eşti dreaptă ca bradul,
Speri cumva să-ţi treacă pragul
Fat Frumos sau Ţepeş doamne,
Răul tot să îl răstoarne

În hăul negru şi adânc,
Să-nfloreşti, iar, ca un prunc!
Mii de mâini să te cuprindă,
Focul iadului s-aprindă,

Cei curaţi te-or apăra,
În lanţ cu suflet te-or păstra!
Pe cei răi i-o arde-n foc,
De tine şi-au bătut joc!

Doar, aşa vei fi din nou,
Floare albă, un erou,
Sau o mamă iubitoare,
Veşnică, înfloritoare!

Lăcrima-vei din iubire,
Bucurie, biruire
La re’ntregirea României

Într-o odă, a bucuriei!
(Maria Călinescu)


De ziua Ta...

Emilian Oniciuc

Eu nu iubesc un simplu nume,
Iubesc acest străbun pământ!
Și orișiunde-aş fi în lume,
Pământul meu rămâne sfânt!

De ziua Ta, pământ străbun,
Te venerez prin slovă pură,
Eu sunt o creangă de gorun
Ce vrea să crească fără ură...

De ziua Ta, țară de dor,
A celor ce-au plecat de-acasă,
În gând le ești nemuritor
Și ai rămas a lor mireasă...

Pentru români eşti țara dulce,
Ești locul unde ochii le-au mijit...
Oriunde paşii ne vor duce,
Te vom privi spre răsărit!

Un răsărit cu jertfa-n sânge;
Eroii azi în noi îi reîntrupi,
Nici-un dușman nu ne va-nvinge,
Căci suntem pui de daci și lupi...

Eu nu iubesc un simplu nume...
Iubesc această sfântă țară!
Și orișiunde-aş fi în lume
De-al țării dor o să mă doară...!

(Emilian Oniciuc) 

vineri, 20 noiembrie 2015

Spirit renăscut-E.L. 2014

Spirit renăscut
Emilian Lican

Treziți-vă, Lupi și Lupoaice,
Lăsa-ți mantiile de crai,
Rochițele de zâne arăboaice,
Suiți-vă pe înaripații lirici cai...!

Nu suntem în „O mie și una de nopți”,
Suntem pe al Lupilor sfânt tărâm
Privit cu lăcomie de huni și vizigoți
Ce n-au găsit aici lin caldarâm.

Chiar nu ne-au păcălit pe toți
Prin al mirajului albastru cu steluțe...
Ne umilesc, ne fac în față hoți,
Dar noi suntem licani, nu bunicuțe...!

Treziți-vă, Lupi și Lupoaice,
Smulgeți penele din vulturi,
Faceți din ele penițele-pușcoace
Și înmuiați-le în liricile rânduri...!

Nu suntem aici întâmplător,
Avem al dacilor măreț trecut,
Iar dacă vrem un falnic viitor,
Să fim ,,steluța", alpha de-nceput!

Nu ne lăsăm înșelați iar de vulpi,
Ca în povestea cu ursul carpatin...
Suntem ai Dacilor urmași și suntem lupi,
Un mândru neam cu demn destin!

Emilian Lican-„Șoaptele destinului”

EDITURA NAȚIUNEA & Andrei Păunescuvă invită la GAUDEAMUS2015Duminică 22 Nov. orele 12.00, la CEAINĂRIA BERNSCHUTZ


EDITURA NAȚIUNEA & Andrei Păunescuvă invită la GAUDEAMUS2015Duminică 22 Nov. orele 12.00, la CEAINĂRIA BERNSCHUTZ -...
Posted by Ziarul NAȚIUNEA - continuitate pentru Neam și Țară on 20 Noiembrie 2015

Înșelătoarea Amasana-E.L. 2015

Înşelătoarea Amasana
Emilian Lican

Meditația aduce linişte...
Totuşi nu medita prea mult
Ai putea să rămâi în Amasana...
Dacă vei coborî de acolo
şi sper s-o faci
Poate vei ajunge la mine;
Sper să ajungi la timp...
Timpul se scurge încet, încet...
Aş vrea să te aştept
dar mă topesc în timp
iar pe Pământ sunt trecător...
Coboară te rog din sfere meditative...!
Acolo nu este nimic orgasmic
Doar linişte sufletească...
Pe Pământ frumosul durează puțin
dar oricum este mai mult
decât liniştea meditației karmice...
Hello, draga mea!Ți-ai revenit?
Dacă este totul bine te rog caută-mă...!
Vreau să începem o nouă călătorie
Până nu ne irosim în timp...
Ziua ta poate deveni ziua noastră,
O zi spre atâtea nopți albastre...
Nopți înstelate cu dum-dum...!
La mulți ani, cafeluțo!
,,La mulți ani!"

Emilian Lican-19.11.2015

Important!

Anunț!

Dacă a scrie este o pasiune pentru tine și dorești să apari pe acest blog, trimite textele tale și o fotografie de profil aici:

Pentru un text care dorești să fie publicată orice altă fotografie este permisă publicarea doar dacă fotografia respectivă este realizată de tine.
Nu îți face griji de nivelul la care te afli în taina scrisului!